Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 1-R/MF

Ședința publică din 03 Ianuarie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu

JUDECĂTOR 2: Corina Voicu

JUDECĂTOR 3: Minodora Rusu

Grefier:- -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:

- procuror

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și inculpații, aflați în Arestul V, împotriva încheierii nr. 99 din 31 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.

S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio potrivit art.304 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții inculpați: -, asistat de avocat ales escu în baza delegației de la dosar, asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar, - asistat de avocat ales escu în baza delegației de la dosar, asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar, asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar, asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar și intimatul inculpat asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, avocat desemnat din oficiu, solicită a se lua act că ia încetat delegația, dar solicită să-i fier achitat onorariu pentru asistența juridică acordată la termenul din 2 ianuarie 2008, pentru inculpații -, și.

Potrivit aret. 172 al. 4 Cod procedură penală, s-a permis apărătorilor să ia legătura cu inculpații.

După ce au luat legătura cu inculpații, apărătorii având cuvântul pe rând și procurorul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.

Procurorul, având cuvântul, expune motivele invocate în scris la dosar, criticând încheierea instanței de fond ca nelegală și tetemică, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.3001al. 4 Cod procedură penală.

Temeiurile auvute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și subzistă în continuare.

Prin rechizitoriul întocmit în cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de o gravitate deosebită.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și menținerea în continuare a măsurii arestării preventive și pentru inculpatul.

Avocat escu, având cuvântul pentru inculpatul -, arată că încheierea instanței este nelegală și netemeinică și nemotivată.

Instanța trebuia să aibă în vedere și sitauția de fapt. Măsura arestării este luată de 6 luni, perioadă în care nu i s-a luat decât o singură declarație, iar procesul în cauză este de lungă durată.

Inculpatul deși a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru mai multe fapte, terbuiea avut în vedere că pentru unele pedeapsa este mică.

În cauză s-a luat măsura arestării preventive reținându-se asocierea, dar instanța trebuia să aibă în vedere și să analizeze situația ficărui inculpat separat.

Nu este concretizat pe bază de probe în ce anume constă pericolul social pentru ordinea publică.

Alte persoane au fost cercetate în stare de libertate deși au comis infracți împotriva siguranței statului.

Nu se poate reține asocierea, întrucât inculpatul nu l-a cunoscut decât pe și cu care avea împreună o firmă, nu s- dovedit că a avut vre-o legătură cu ceilalți inculpați.

În ce-l priveste pe partea civilă, se judecă cu acesta pe cale civilă.

Instanța trebuie să aibă în vedere și circumstanțele personale ale, inculpatului, care este bolnav de hepatita B, pentru care depune acte medicale și are 3 copii în întreținere.

Nu sunt probe temeinice pentru a se justifica în continuare menținerea măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art. 145 Cod procedură penală.

Avocat, având cuvântul pentru inculpații și, arată că încheierea este netemeinică, fiind superficial motivată, nu se referă decât la temeiurile de drept nu și de fapt care impun menținerea măsurii arestării.

Greșit se reține asociere și nu se analizează separat situația fiecărui inculpat.

Pericolul social trebuie avut în vedere cu privire la persoana inculpatului și nu cu privire la infracțiunea reținută în sarcină.

Faptul că este recidivist, nu poate fi reținut ca motiv al menținerii arestării preventive.

Infracțiunea pentru care este cercetat este de natură informatică și s-a dispus disjungerea, iar în ce privește infracțiunea de furt nu este dovedită, nu se indică nici-un fel de probă.

Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt de natură civilă și nu pot fi reținute ca infracțiuni.

Nu s- demonstrat că prezintă pericol pentru ordinea publică și în ce constă acesta.

Întrucât nu se mai impune menținerea stării de arest, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsaurii arestării preventive.

Avocat escu, având cuvântul pentru inculpatul -, solicită a se constata că tribunalul greșit s-a pronunțat pe excepția de neconstituționalitate invocată, întrucât nu era legal învestit.

Un alt motiov de casarea este acela că instanța nu a procedat la audierea inculpatului cu ocazia discutării măsurii arestării, având în vedere decizia Curții Europene.

Se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Dacă se trece peste aceste motive, solicită a se avea în vedere că nu au fost respectate dispozițiile art.300 Cod procedură penală, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la regularitatea actului de sesizare.

De asemeni, rechizitoriul nu este întocmit de organul competent, respectiv A, fiind vorba de infracțiune de spălare de bani, deși a fost invocat și acest aspect.

Instanța de fond a indicat numai textele de lege, fără a analiza dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, mai justifică în continuare menținerea acestei măsuri.

Potrivit art. 140 al. 3 cod procedură penală, se poate dispune punerea în libertate, întrucât întreg probatoriul a fost administrat la urmărirea penală, nu există dovezi că inculpatul ar fi încercat alterarea demersului cercetărilor penale.

Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de spălare de bani, pentru care nu se poate efectua alte probe decât o expertiză contabilă, deci nu ar avea cum să altereze buna desfășurare a procesului, martorii și părțile vătămate fiind audiați. În cazul în care aceștia și-ar schimba declarațiile, există alte căi de rezolvare a situației.

În principal solicită admiterea recursului, casarea închierii cu trimitere pentru rejudecare, iar în subsidiar revocarea măsurii arestării și punerea în libertate.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită a se constata că instanța de fond greșit s-a pronunțat pe excepția de neconstituționalitate invocată.

Nu exisită motiv de recurs sub acest aspect, decât dacă este încadrat în dispoz. art. 3859pct.3 instanța nu a fost compusă potrivit legii, pentru a se pronunța pe excepția invocată.

În conformitatea cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, instanța de fond trebuia să se pronunțe numai asupra faptului dacă această excepție este admisibilă sau neadmisibilă și să se raporteze la aliniatele 1,2 și 3.

Invocă dispozițiile art. 38515pct. 2 lit ca motiv de casare cu trimitere spre rejudecare.

Potrivit dospoz. art. 3859pct.9 hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Motivarea încheierii este o copie a rechizitoriului. Instanța nu a motivat pentru ce inculpatul trebuie să rămână în continuare arestat, deși, avea la îndemână probe pe baza cărora putea să motiveze dacă se mai impune sau nu menținerea arestării. În cauză nu sunt nici temeiuri noi.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai puține fapte decât cele reținute în ordonanța de reținere. Prin lăsarea în libertate inculpatul nu ar avea cum să perturbe buna desfășurare a procesului, întrucât toate actele sunt la organul de cercetare penală.

Soilicită admiterea recursului, casarea încheierii cu trimitere pentru rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că încheierea este nelegală și netemeinică.

Instanța de fond trebuia să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării, ori motivarea s-a făcut ca și cum s-ar fi luat măsura arestării și nu s-au analizat care sunt probele pe baza cărora care se invocă pericolul public.

Au fost încălcate disp. art. 6 din Convenția Europeană, inculpatul este cercetat de 2 ani și 6 luni fără a se face nici-un fel de probă din care să rezulte că a comis infracțiunea pentru care a fost reținut. Nu sunt decât 5 convorbiri telefonice, care nu relevă că ar fi comis această faptă. Încheierea nu este motivată pe bază de probe.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revovarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea cu una din dispozițiile prev. de art. 136 Cod procedură penală.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul,pune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet, menținerea încheierii ca legală și temeinică, în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Situația inculpatului este cea mai ușoară din dosar. Ca să se justifice arestarea perioada de 6 luni, înainte de emiterea rechizitoriului s-a dat o ordonantă de extindere a urmăririi penale pentru complicitate la șantaj, dar care nu este dovedită cu nimic această faptă. Nu există temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare măsurii arestării.

Inculpatul este și grav bolnav, fiind operat pe cord,deși se spune că poate fi tratatt în rețeaua sanitară a penitenciarelor nu i se dă nici-un fel de medicament, toate fiind primite de acasă.

Procurorul având cuvântul în legătură cu recursul inculpaților,pune concluzii de respingere.

Instanța de fond a verificat legalitatea și temeinica măsurii arestării preventive potrivit dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală, ori dispozițiile art 300 Cod procedură penală se aplică la primul termen de judecată cu părțile legal citate, iar prin încheierea de față nu s-a verificat decât legalitatea și temeinicia arestării și nu se impunea verificarea actului de seizare, acest lucru se poate face la primul termen de judecată.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3856al. 3 Cod procedură penală.

Cu privire la motivarea încheierii, judecătorul potrivit dispozițiilor art.3001al. 3 trebuie să verifice numai legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în camera de consiliu, dacă temeiurile care au determinat arestare impun în continuare menținerea acesteia, lucru pe care l- si făcut.

Având în vedere compexitatea cauzei pentru care inculpații sunt cercewtați, termenul rezonabil a fost respectat.

In legătură cu motivul invocat pentru excepția de neconstituționalitate, instanța și-a motivat punctul de vedere când s-a pronunțat asupra excepției invocate. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată în ideea tergiversării soluționării cauzei sub aspectuil dispozițiilor prev. de art. 3001Cod procedură penală.

Incheierea nu conține nici-un motiv de nelegalitate sau netemeinicie cu privire la menținerea măsurii arestării preventive.

Inculpații având ultimul cuvânt pe rând arată:

-, arată că este arestat de 6 luni, este bolnav având hepatita B și cere să fie judecat în stare de libertate;

- arată că nu este vinovat, solicită să fie pus în libertate;

- - este de acord cu concuziile puse de apărător și cere să fie judecat în stare de libertate;

- este de acord cu conuziile puse de apărător și cere să fie judecat în stare de libertate;

- cere să fie judecat în stare de libertate întrucât are doi copii minori și foate multe animale pentru care a cumpărat ferma;

- este arestat de 6 luni și cere să fie judecat în stare de libertate;

- solicită respingere rescursului declarat de parchet, este grav bolnav, a stat numai prin spitale.

CURTEA

Asupra recursurilor penale formulate;

Deliberând, constată:

Prin încheierea nr.99 din 31 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-, în baza art.302 Cod pr. penală, s-au respins excepțiile de neconstituționalitate și de necompetență materială.

În baza art.3001alin.2 Cod pr.penală, s-a revocat arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui si a, născut la data de 05.01.1960 în municipiul Râmnicu V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP - și s-a dispus punerea în libertate, dacă nu mai este arestat în altă cauză.

În baza art. 3001alin.1 și 3 Cod pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților:

1., fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, în comuna, județul V, cu domiciliul în Râmnicu V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 23, al. 1, lit a, b și c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art. 41, al.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal; art.194, al.1 Cod penal, cu aplic. art. 41, al. 2 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal; art.9 lit.a, b și c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41, al. 2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal; art.20 Cod penal, rap. la art.8, al. 1 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal; art.25 Cod penal, rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41, al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal; art.25 Cod penal, rap. la art. 43 din Legea nr.82/1991 cu aplic. art. 41, al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal; art.25 Cod penal, rap. la art. 292 Cod penal cu aplic art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37, lit. b Cod penal; art.291 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art.37, lit.b Cod penal; art.25 rap. la art.189 al.1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; art. 208, al.1 rap. la art. 209 al. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal; art.215 al.1 și 3 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.41, al.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic art. 33, lit. a si b Cod penal.

2., fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 23, al. 1, lit. a, b si c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art. 41, al.2 Cod penal; art.194, al.1, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal; art.9 lit. a, b si c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41, al. 2 Cod penal; art. 20 Cod penal, rap. la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; art.26 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal; art. 291 cu aplic art.41 al.2 Cod penal; art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal; art.189 al.1 și 2 Cod penal; art. 26 rap. la art. 215 al.1 și 3, cu aplic. art.41, al.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplic art. 33, lit. a și b Cod penal.

3.., fiul lui și, născut la data de 18.10.1970, în comuna, județul V, cu domiciliul în orașul H,-, județul V, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.23, al.1, lit. a, b și c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal; art.26 Cod penal, rap. la art.9 lit. din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41, al. 2 Cod penal; art.194 al.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; art. 292 Cod penal, cu aplic. art. 41, al. 2 Cod penal; art. 290 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, toate cu aplic art. 33, lit. a Cod penal.

4., fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în comuna, județul V, domiciliat în municipiul Râmnicu V, str. G-ral, nr. 5, - scara A, apart.4, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art.194 al.1, cu aplic art.41, al.2 Cod penal; art.215 al.1 și 3 Cod penal, cu aplic art.41, al.2 Cod penal; art.23 al.1 lit.a din Legea nr.656/2002, cu aplic art.41, al. 2 Cod penal; art. 26 Cod penal, rap. la art.9, lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic art.41, al.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

5.., fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm. V, jud. V, domiciliat în orș.,-, jud. V; posesor al seria -, nr.-, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infr. prev. de: art. 194 alin. 1.p, cu aplic. art. 41 alin. 2.p; art. 215 alin. 1 și 3.p, cu aplic. art. 41 alin. 2.p; art. 23 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2.p; art. 26 CP rap la art. 9, lit. a din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2.p; art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp.

6., fiul lui si, nascut la data de 05.07.1973 in mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul in com., sat, jud. V,posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infr. prev. de art. 208, al. 1 CP si art. 209, al. 1, lit. a si g CP cu aplic. art. 37, lit. b CP; art. 7 din Legea 39/2003, toate cu aplic. art. 33, lit. a si b CP si art. 37, lit. b CP

Pentru a dispune astfel, verificând menținerea arestării inculpaților, la primirea dosarului, conform art.300/1 Cod pr.penală, la data de 31 decembrie 2007, tribunalul, prin expunerea integrală a situației de fapt conform rechizitoriului cu care a fost investit la data de 27 decembrie 2007, reține, în esență, următoarele categorii de infracțiuni în sarcina inculpaților, și anume:

-, înșelăciunea, evaziunea fiscală (camătă).

In acest sens, se arată că o atare activitate infracțională a fost săvârșită în dauna părților vătămate, -, G,.

Se reține, astfel, în esență, că în perioada 2003 - 2007, inculpații -, administratorul de fapt al " și " Râmnicu V, și, administratorul de drept al acestei societăți, în mod coordonat și folosind activitatea celorlalți inculpați, -, și, identificau victime pretabile la șantaj, de regulă oameni de afaceri care conducea societăți comerciale profitabile, dar care, într-un anumit moment de impas, în derularea activității acestor societăți, aveau nevoie de împrumuturi, ce li se acordau, împrumuturi modice cu o dobândă exorbitantă cuprinsă între 15 și 25% pe lună, procedând, după acordarea acestor împrumuturi, prin diverse metode, ca victimele să se afle în imposibilitate de a restitui atât împrumuturile cât și dobânzile aferente, fiind obligate să plătească deseori dobândă la dobândă.

Când sursele financiare ale victimelor se epuizau, inculpații le constrângeau fizic și moral, combinând cu inducerea în eroare, deposedându-le astfel de apartamente, case, terenuri, autovehicule, utilaje, mărfuri, societăți comerciale și altele.

Uneori, astfel de bunuri erau cumpărate fictiv în numele unora dintre inculpați, adevăratul proprietar al acestora fiind tot -, prin societatea sa pe care o patrona, " și " Râmnicu

De asemenea, tot în ideea împovărării victimelor, acestea erau determinate, prin mijloace de constrângere, să încheie documente sau alte înscrisuri, prin care se instituiau debite în sarcina victimelor pentru sume foarte mari de bani, în realitate nedatorate împrumutătorului din acte, întotdeauna un apropiat sau un membru al grupării lui -.

Pentru serviciile prestate, membri grupului erau recompensați cu un anumit procent din valoarea bunurilor sau a sumelor de bani obținute în acest mod.

In anumite cazuri, cum sunt cele menționate de tribunal, așa cum rezultă din rechizitoriu, se proceda la înstrăinarea repetată a imobilelor, în așa fel încât victima să nu mai aibă posibilitatea să-și recupereze paguba și nici să apeleze la justiție pentru a li se face dreptate.

Deseori, erau folosite în acest scop amenințări fizice și diverse alte constrângeri, fie ele morale, în vederea deposedării proprietarilor de imobilele lor, pe fondul unei reacții palide a autorităților îndreptățite să ia măsuri cu privire la amploarea și la frecvența unui asemenea fenomen, cu atât mai mult cu cât în orașul Râmnicu V acționase mai înainte o altă grupare infracțională de acest gen.

Cât privește modul de operare utilizat de inculpați în deposedarea victimelor de bunuri, bani și alte valori, tribunalul reține că se observă similitudini importante de la un caz la altul, ceea ce înseamnă că ei acționau pe baza unui plan conceput în cele mai mici amănunte, plan care, în timp, a evoluat, conducând la reușita întregii activități infracționale desfășurată de gruparea condusă de -, secondat de inculpatul.

- fiscală.

Cu referire la astfel de gen de infracțiuni vizând evaziunea fiscală, se reține, în esență, așa cum rezultă din conținutul actului de sesizare, că " și " a fost creditată în perioada 2002-2007 de asociații săi cu sume de bani provenite din acțiuni de șantaj sau înșelăciune, astfel că în procesul de stabilire a impozitului pe venit datorat, dar neplătit la bugetul de stat, nu se poate avea în vedere ca bază de calcul o atare sumă de bani cu care a fost creditată, a cărei proveniență nu poate fi justificată legal, astfel că specialiștii au stabilit că prejudiciul cauzat statului, prin neplata impozitului pe profit se ridică la suma totală de peste 6 miliarde ROL.

Ca urmare a unei astfel de activități infracționale, prin care s-au obținut venituri substanțiale nesupuse vreunei forme de impozitare, inculpații și-au cumpărat ori au construit imobile cum ar fi case, apartamente, au achiziționat terenuri, astfel de operații efectuându-se pe numele lor ori pe numele unor persoane de încredere sau subordonate intereselor de grup ce le deserveau, identificându-se, de altfel, la domiciliul inculpaților, cu ocazia perchezițiilor efectuate, și bunuri mobile de o valoare fabuloasă, supuse, apoi, unor măsuri asigurătorii.

- banilor.

In ceea ce privește activitatea infracțională, cu referire la de bani, una dintre modalitățile de spălare a banilor obținuți din activitățile infracționale, așa cum reține tribunalul, conform rechizitoriului întocmit, era plasarea acestora în societatea comercială condusă de inculpații - și, în condițiile în care sunt obținute de această societate venituri modice, nu sunt obținute dividende și nici nu au fost declarate acte activități.

De asemenea, o altă modalitate de realizare a acestei infracțiuni este reținută ca fiind sporirea patrimoniului societății cu mijloace fixe, provenite de la debitorii personali, urmare a activității de cămătărie desfășurată de inculpatul - și membrii grupului său, prin întocmirea și înregistrarea unor facturi, fără încasarea plăților aferente.

De altfel, unii debitori erau determinați prin diverse modalități de constrângere, să încheie înscrisuri sub semnătură privată prin care se recunoșteau datorii către inculpatul -, mult mai mari decât cele reale, sau către alte persoane care nu aveau în realitate calitatea de creditori.

-Infracțiuni cibernetice.

Cu referire la aceste infracțiuni se reține, în esență, că sub conducerea și protecția liderului -, în eșaloanele inferioare poziției sale s-au creat două structuri de criminalitate cibernetică, una condusă de, iar cealaltă de și, fără a exista o linie de demarcare absolută a acestor două structuri.

De asemenea, se reține de către tribunal, așa cum consemnează în actul de acuzare, că în urma efectuării perchezițiilor domiciliare la inculpații și, au fost ridicate diverse echipamente electronice, iar percheziționarea informatică efectuată a scos în relief existența a numeroase date și informații privind licitațiile electronice frauduloase și date de cărți de credit emise de bănci în străinătate, fiind, totodată, ridicate formulare vizând plata efectuată de instituții, circumscrise sistemului.

Fiind efectuate demersuri în vederea obținerii plângerilor penale de la victime, se reține de tribunal, conform actului de sesizare, că în prezent nu sunt finalizate, dar administrându-se în cauză probe certe din care rezultă fără echivoc activitatea de coordonare a criminalității cibernetice, se menționează, că nu se poate amâna tragerea la răspundere penală a organizatorilor până când se vor obține toate plângerile penale, ceea ce ar conduce la faptul că organele judiciare nu ar reacționa prompt împotriva unor acte antisociale ce prezintă un grad ridicat de pericol public, având în vedere probarea, în mare parte, a acestor infracțiuni.

De menționat că, s-a dispus în cauză, așa cum rezultă din actul de sesizare, disjungerea cauzei sub aspectul instigării la infracțiunile informatice și la cele prevăzute de Legea comerțului electronic, față de inculpații -, și, care vor fi cercetate separat.

Organizarea grupurilor infracționale.

In legătură cu o astfel de activitate infracțională, tribunalul reține, conform rechizitoriului, că grupurile infracționale organizate create de inculpații - și își au obârșia într-o altă grupare cu organizare ierarhică, desființată cu mai mult timp în urmă, dar care, până la intervenția autorităților publice, a generat și teroare în județul V și în alte localități, multe din metodele de acțiune ale acelei grupări fiind preluate de noile grupuri infracționale în prezenta cauză.

Sunt remarcate în acest sens, printre altele, disciplina și ierarhia ce caracterizează organizarea grupului, cu titlu de exemplu fiind date cazuri în care subordonații executau fără comentarii ordine. Astfel, în acest sens, se precizează că în momentul în care - este încunoștințat că victima intenționează să-și oprească banii rezultați din vânzarea ovinelor, ce considera că i se cuvin, inculpatul - dă ordine la mai mulți membri ai grupului să abandoneze orice alt gen de probleme și să-l urmeze în localitatea, unde se găsea partea vătămată, fără să le comunice scopul deplasării, astfel că inculpații, precum și alte persoane în număr mare, se deplasează la fața locului și-i acordă tot sprijinul pentru realizarea obiectivului propus.

Față de această stare de fapt, identificată, de altfel, cu cea reținută în rechizitoriu, tribunalul a apreciat, la primirea dosarului, în conformitate cu prevederile art.300/1 raportat la art.160 alin.2 Cod pr.penală, că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, nu au încetat pentru a dispune revocarea, ci subzistă și impun în continuare menținerea ei, dată fiind gravitatea faptelor comise, acestea prezentând un real pericol pentru comunitate.

In acest sens, tribunalul constată, că există indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiuni de natura celor care s-au reținut în sarcina inculpaților în faza de urmărire penală, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală.

Totodată, se apreciază de către tribunal, că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, deoarece pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză care denotă că în situația în care inculpații ar fi liberi, ar afecta în mod grav valorile și relațiile sociale care alcătuiesc ordinea publică, precum și sentimentul de siguranță de care trebuie să se bucure membrii colectivității.

Mai mult, tribunalul consideră că, având în vedere multitudinea infracțiunilor reținute în sarcina acestor inculpați și modul lor de acțiune - inculpații -, - și - și starea de recidivă pentru alții - inculpatul, fiind condamnat pentru infracțiuni de același gen - toate acestea conduc la concluzia nu numai a faptului că subzistă aceleași temeiuri care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv pericolul social concret pentru ordinea publică, dar și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate, dacă inculpații vor fi puși în libertate.

De asemenea, tribunalul a respins excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul -, în sensul că dispozițiile art.23 din Constituția României sunt în contradicție cu dispozițiile art.144 cod procedură penală.

Se menționează, cu privire la acest aspect de către tribunal, că faptul de a nu fi dedusă reținerea din timpul cât a fost privat de libertate inculpatul -, pentru a fi adus la sediul poliției, așa cum susține acesta, nu constituie un caz de neconstituționalitate, neexistând nici o contradicție între dispozițiile constituționale și cele procesual-penale.

Totodată, tribunalul a apreciat că nu există contradicție nici între disp.art.16 din Constituția României, privind egalitatea cetățenilor în fața legii, și art.91 cod procedură penală, articol ce se referă la interceptarea convorbirilor telefonice, o atare interceptare făcându-se cu respectarea dispozițiilor legale.

Ridicându-se excepția de necompetență materială invocată de același inculpat -, tribunalul a considerat că au fost respectate normele de competență în cauză, chiar dacă la început, inculpatul a fost cercetat pentru fapte ce erau de competența judecătoriei, însă, ulterior, s-a început urmărirea penală și pentru alte infracțiuni, care, potrivit art.27 lit.b și f Cod pr.penală, sunt de competența tribunalului, astfel că, potrivit art.35 Cod pr.penală, competent a judeca în cauză este tribunalul, ca instanță superioară.

Tribunalul, însă, a apreciat că se impune judecarea în stare de libertate a inculpatului, trimis în judecată numai pentru două infracțiuni, față de numărul mare al infracțiunilor pentru care a fost cercetat penal, și nu mai există temeiuri care să impună menținerea arestării preventive, el nemaiprezentând un pericol social concret pentru ordinea publică, nemaiavând posibilitatea de a mai săvârși același gen de infracțiuni.

Punerea în libertate, apreciază tribunalul, se impune și față de starea de sănătate precară a inculpatului, care s-a agravat pe parcursul detenției și luând în considerare o atare stare de sănătate și sub acest aspect se poate aprecia, susține tribunalul, că inculpatul nu mai prezintă un pericol public pentru societate.

Așa fiind, pe considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art.300/1 alin.1 și 3 Cod pr.penală, a dispus menținerea privării de libertate a inculpaților -, -, iar în baza art.300/1 alin.2 Cod pr.penală, a dispus revocarea arestării preventive a inculpatului și punerea sa în libertate, dacă nu mai este arestat în altă cauză respingând, totodată, în baza art.302 Cod pr.penală, excepțiile de neconstituționalitate și de necompetență materială invocate.

Impotriva încheierii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, precum și inculpații -, -, și.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA critică încheierea numai cu privire la revocarea arestării preventive a inculpatului, pe care o apreciază ca netemeinică, invocând în acest sens următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.26 Cod penal, rap. la art.194 alin.1 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal.

Astfel, parchetul arată că în sarcina acestui inculpat se reține faptul că a aderat la grupul infracțional condus de inculpatul -, acordând sprijin nemijlocit în acțiunile de intimidare a victimei, contribuind la șantajarea acestuia.

De asemenea, inculpatul a coordonat direct activitatea mai multor persoane de fraudare a unor cetățeni străini, comportându-se ca un gestionar al infrastructurii puse la dispoziție în scopul comiterii faptelor, în sensul că a fundamentat un buget al structurii pe care l-a administrat prin încasarea banilor și, apoi, prin distribuirea lor în funcție de priorități, efectuând plăți cu titlu de recompensă sau investiții pentru achiziționarea de echipamente electronice, sub această coordonare desfășurându-și activitatea în domeniul criminalității cibernetice alți învinuiți în cauză sau alte persoane.

Față de această stare de fapt, în mod greșit, apreciază parchetul, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, și că nu se impune nici măcar o altă măsură preventivă în privința acestuia.

Situația personală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita anterioară bună a acestuia, starea de sănătate precară pe care o invocă, nu pot constitui temeiuri care să conducă la revocarea arestării preventive, cu referire la starea de sănătate menționându-se că nu sunt indicii cu privire la imposibilitatea tratării afecțiunii sale în rețeaua Direcției Generale a Penitenciarelor, neexistând, de altfel, nici acte medicale în acest sens.

Parchetul consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică, potrivit art.148 lit.f Cod pr.penală, existența pericolului public urmând a fi apreciată, între altele, și în funcție de gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni dacă organele îndreptățite nu i-au măsuri ferme față de autori ai unor asemenea fapte, creându-se în opinia publică un sentiment de insecuritate, dacă inculpatul, pentru astfel de fapte ar fi pus în libertate.

Chiar și în situația reconsiderării unora dintre temeiurile avute la momentul arestării preventive persistența a altora, justifică și impun menținerea stării de arest a inculpatului, și întrucât cercetarea judecătorească nu a început, urmând să fie audiați martori, precum și ceilalți inculpați, există posibilitatea reală ca unii dintre aceștia să zădărnicească aflarea adevărului, astfel că și sub acest aspect se impune menținerea arestării preventive și cu privire la inculpatul.

Inculpatul - critică soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând, în esență, următoarele motive:

-În mod greșit tribunalul s-a pronunțat pe excepția de neconstituționalitate invocată, respingând-o, întrucât nu avea o atare posibilitate legală.

-Deși au fost invocate dispozițiile art.300 Cod pr.penală, cu privire la regularitatea actului de sesizare, tribunalul nu s-a pronunțat în acest sens.

-Intrucât în cauză subzistă și infracțiunea de spălare de bani, cu privire la care competența revenea, rechizitoriul este întocmit de un organ necompetent, iar instanța nu s-a pronunțat, de asemenea, sub acest aspect.

-Tribunalul a indicat în motivarea hotărârii numai textele de lege ce constituie temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fără a analiza cealaltă condiție cumulativă prevăzută în aceste texte și anume impunerea în continuare a privării de libertate a inculpaților, în măsura în care a dispus o soluție de menținere a arestării acestor inculpați.

-Nu s-a procedat la audierea inculpatului cu ocazia punerii în discuție a menținerii arestării preventive la primirea dosarului, în conformitate cu prevederile art.300/1 Cod pr.penală, o atare audiere impunându-se potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.

Față de aceste motive, se solicită, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru înlăturarea aspectelor de nelegalitate semnalate.

-Nu există dovezi că ar fi alterat cercetarea penală în cauză, pentru infracțiunea de spălare de bani urmând a se efectua doar o expertiză contabilă, astfel că nu există posibilitatea alterării bunei desfășurări a procesului, solicitându-se, astfel, în subsidiar, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.

Inculpatul critică, de asemenea, soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând, în esență, următoarele:

-În mod nelegal instanța s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea invocată, soluția corectă în cauză fiind numai aceea aprecierii, dacă o atare excepție este admisibilă sau inadmisibilă prin raportare la prevederile aliniatelor 1, 2 și 3 ale art.23 din Legea nr.47/1992, susținând în acest sens că sunt incidente prevederile art.385/9 pct.3 Cod pr.penală - instanța nu a fost compusă potrivit legii -.

-Tribunalul nu a motivat menținerea în continuare a arestării sale preventive, o atare motivare fiind o copiere numai a rechizitoriului, deși exista posibilitatea ca pe baza probelor efectuate în cauză să motiveze dacă se mai impune sau nu menținerea arestării sale, în cauză nefiind întrunită nici condiția unor temeiuri noi care să justifice în continuare o atare stare privativă de libertate.

Ca atare, solicită, în principal admiterea recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare iar, în subsidiar, revocarea de către instanța de control judiciar măsurii arestării preventive dispuse în cauză.

Inculpații și critică, de asemenea soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență următoarele:

-Incheierea este superficial motivată, nu se referă decât la temeiurile de drept dar nu și cele de fapt care impun menținerea măsurii arestării preventive.

-In mod greșit se reține asocierea la săvârșirea de infracțiuni și nu se analizează, separat, situația fiecărui inculpat, în funcție de care se putea aprecia asupra menținerii sau nu a arestării preventive.

-Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt de natură civilă și nu pot fi reținute ca infracțiunii, nedemonstrându-se în ce constă pericolul pentru ordinea publică la care tribunalul a făcut referire pentru menținerea arestării sale.

-Chiar dacă inculpatul este recidivist, această situație nu poate fi reținută ca motiv al menținerii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât cu privire la infracțiunea pentru care a fost cercetată de natură informatică s-a dispus disjungerea, iar infracțiunea de furt reținută în sarcina sa nu este dovedită, nereținându-se nici un fel de probă.

Ca urmare, se impune admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive menținută în cauză.

Inculpatul - critică încheierea pentru următoarele motive:

-Nu a fost luată în considerare situația de fapt reținută cu privire la activitatea sa infracțională, care trebuia analizată separat, întrucât nu se poate reține asocierea la săvârșirea de infracțiuni, deoarece în cauză nu i-a cunoscut decât pe inculpații - și, cu care avea împreună o firmă, nedovedindu-se că a avut vreo legătură cu ceilalți inculpați, în ceea ce privește pe partea vătămată, susținând că se judecă pe cale civilă cu aceasta.

-Măsura arestării sale preventive este luată de circa 6 luni, perioadă în care nu i s-a luat decât o singură declarație, procesul în cauză fiind de lungă durată, la toate acestea adăugând și circumstanțele sale personale, invocând în acest sens starea de boală - hepatita B - pentru care depune acte medicale precum și faptul că are trei copii în întreținere.

Intrucât nu sunt probe temeinice pentru a se justifica în continuare măsura arestării preventive, față de cele arătate solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art.145 Cod pr.penală.

Inculpatul critică încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele:

-Nu s-a făcut o motivare în cauză cu privire la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive și a menținerii acesteia în conformitate cu art.300/1 Cod pr.penală, motivarea efectuându-se ca și cum s-ar fi luat măsura arestării preventive la acest moment, neanalizându-se probele pe baza cărora este invocat pericolul public.

-Au fost încălcate dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul al un proces echitabil și rezonabil, fiind cercetat de circa 2 ani și 6 luni, fără a exista nici un fel de probă din care să rezulte că a comis infracțiunea pentru care a fost arestat, cele 5 convorbiri telefonice prezentate fiind nerelevante sub acest aspect.

In consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai ușoară.

Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, atât de către parchet cât și de către inculpați, potrivit art.385/6 Cod pr.penală, curtea constată că numai motivele invocate de parchet sunt întemeiate, nu și cele ale inculpaților, pentru considerentele ce vor urma:

Astfel, măsura arestării preventive a inculpaților -, și a fost dispusă prin încheierea nr.43 din 9 iulie 2007 Tribunalului Vâlcea, în temeiul art.143 alin.1 și art.148 lit.b, c și f din Codul d e pr.penală, iar cea arestării preventive a inculpaților - și a fost dispusă, în baza art.143 alin.1 și art.148 lit.f Cod pr.penală, prin încheierea din 12 iulie 2007 Curții de APEL PITEȘTI, pronunțată în recursul parchetului.

Or, în cauza dedusă judecății, esențial este de a aprecia, în condițiile art.300/1 Cod pr.penală, la primirea dosarului de către instanță, înainte de a expura ultima prelungire a arestării din cursul urmării penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea - cele menționate mai sus - impun în continuare privarea de libertate sau acestea au încetat.

Deși textul menționat pus în discuție vizează și condiția alternativă a existenței sau nu a unor temeiuri noi, în funcție de care se poate aprecia, de asemenea, asupra menținerii sau nu a măsurii arestării preventive, această condiție nu se impune a fi analizată, pentru că din probele administrate în cauză, derulate în cursul urmăririi penale, ce a fost finalizată prin trimiterea în judecată, nu rezultă existența unor astfel de temeiuri noi.

Așadar, aprecierea asupra menținerii arestării preventive, potrivit art.300/1 Cod pr.penală, curtea o va analiza numai în raport de prima motivație, așa cum a fost prezentată mai sus.

In primul rând, de observat, că în mod corect tribunalul a statuat că în cauză există probe sau indicii că inculpații ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, asemenea probe sau cel puțin indicii - în opinia curții fiind suficiente chiar și existența unor indicii cu privire la eventuala săvârșire a faptelor de către inculpații împotriva cărora s-a dispus măsura arestării preventive - existând, cu prisosință, din materialul probator administrat, nu numai în privința inculpaților -, care nu au criticat încheierea sub acest aspect, ceea ce se subînțelege, implicit, că ar exista astfel de probe sau indicii pe ansamblul activității infracționale, dar și în privința celorlalți inculpați care contestă că nu ar exista asemenea probe sau indicii temeinice prin criticile aduse, cum sunt inculpații, și -.

Astfel, de pildă, cu privire la inculpatul se reține că acesta era omul de încredere al inculpatului -, mai mult, el participând alături de acesta dar și de alte persoane aflate la dispoziția lui -, la confiscarea camionului și a cantității de 250 litri motorină din rezervor aparținând firmei părții vătămate, materializând astfel amenințarea inculpatului -, ca partea vătămată să plătească sumele de bani pe care i le împrumutase.

De asemenea, inculpatul a încheiat anumite acte juridice, în numele său, pentru diverse bunuri, proprietarul de fapt fiind, însă, inculpatul -, inculpatul recurgând la un asemenea demers, prin înțelegere cu inculpatul -, pentru a nu exista dovezi incriminatoare cu referire la acest din urmă inculpat.

Totodată, cu referire la inculpatul -, care contestă și el orice formă de vinovăție, poate fi relevantă în acest sens împrejurarea când inculpatul - solicită părții vătămate ca în contul unei datorii să îi înregistreze la firma pe care o deținea inculpatul - " ", marfă în valoare de aproximativ 30.000 RON.

Cum, încă, partea vătămată refuză, inculpatul - o convoacă pe partea vătămată în zona din Râmnicu V, prezent fiind și inculpatul -, dar și a altor persoane, împrejurare în care inculpatul - îi aplică o lovitură puternică în zona abdominală, o atare situație rezultând din conținutul unei convorbiri telefonice în care partea vătămată și-a exprimat, pe de o parte, teama față de acest inculpat, iar, pe de altă parte, refuzul de a se întâlni cu el, pentru a evita o astfel de agresiune, agresiune în urma căreia, de altfel, partea vătămată este constrânsă să semneze și să ștampileze mai multe facturi și chitanțe fiscale care, ulterior, rămân în posesia inculpatului -.

Și cu privire la inculpatul, care susține că nu este vinovat, sunt probe sau indicii că ar fi săvârșit infracțiunea de furt pe care o contestă, precum și aceea de constituire a unui grup de criminalitate organizat, existând, astfel de probe sau indicii, cu privire la contribuția inculpatului la sustragerea a două -uri (tractor articulat forestier) în dauna firmei "", ce aparținea părții vătămate și înregistrate în contabilitatea firmei inculpatului - - " și " - conform modului de operare identificat cu operațiuni de spălare a banilor precum și prin fals în act contabile, în condițiile în care între cele două societăți comerciale, precum și între inculpat și partea vătămată nu a existat nici un raport juridic.

In acest sens, în legătură cu participarea inculpatului la acest furt, de precizat, convorbirea telefonică din data de 17 decembrie 2007, inculpatului, de pe telefonul inculpatului -, în care-i comunică inculpatului, precum și a altei persoane - - că se află în zona D după două -uri.

Și în privința inculpatului, care susține că nu există nici un fel de probă din care să rezulte că a comis infracțiunea pentru care este arestat, curtea reține că sunt evidente probe sau cel puțin indicii cu privire la săvârșirea unei astfel de activități infracționale reținute în sarcina sa.

In acest sens, de menționat, de exemplu, că în litigiul creat între fiul părții vătămate - administratorul firmei "" Râmnicu V și fiul inculpatului - - urmare a faptului că fiul părții vătămate i-ar fi avariat cu mașina sa într-o parcare mașina fiului inculpatului, inculpatul îi cere părții vătămate, prin telefon, suma de 5.000 Euro, deși într-o primă fază se solicitase suma de 5000 RON.

Cum aceasta nu i-a acordat suma solicitată, în data de 29 iunie 2007, în jurul orelor 16,00, când partea vătămată, împreună cu fiul său se afla în parcarea de pe lângă stadionul "" din Râmnicu V, au venit intempestiv trei autovehicule din care au coborât mai multe persoane, prin care se aflau inculpații, -, -, împrejurare în care inculpatul, lovește pe partea vătămată, în prezența fiului acestuia, cu copul în zona feței, iar după ce partea vătămată se prăbușește, îi aplică în continuare mai multe lovituri cu picioarele, dovedindu-se astfel, nu numai violența caracteristică, de altfel, a inculpatului, dar și aderarea sa la grupul infracțional organizat.

Cu referire și la inculpatul, care, prin încheierea atacată, a fost pus în libertate de către tribunal, de precizat că și în privința acestuia, așa cum de altfel susține și parchetul, sunt probe sau indicii de aderare la grupul infracțional condus de inculpatul - - pentru infracțiunile de natură informatică procedându-se la disjungere - acordând sprijin nemijlocit în acțiunile de intimidare a părții vătămate - nu, cum din eroare s-a menționat în scris de către parchet - de realizare a rezoluției infracționale de șantajare a acestuia, constrângând-o pe aceasta prin amenințare să încheie contractul de vânzare-cumpărare, prin care și fiul său înstrăinează către și G 539 ovine, cu prețul de 570.000 ron, bani care au fost împărțiți între vânzător și inculpatul -, căruia i-a revenit suma de 50.000 euro.

In acest sens, inculpatul - convoacă telefonic o parte din membrii grupului, respectiv pe, dând ordine să fie abandonate orice fel de activități pe care le au, și se deplasează în orașul S, unde se afla partea vătămată cu oile, unde ajung și alți membrii ai grupului, motivul deplasării "in corpore" constând în împrejurarea că partea vătămată și-a exprimat refuzul de a înmâna vreo sumă de bani inculpatului -, acordându-i în consecință, tot sprijinul în obținerea unor astfel de sume de bani, în condiții de intimidare, de presiune declanșate de prezența întregii grupări infracționale.

Față de cele mai sus prezentate, rezultă, astfel, că în privința tuturor inculpaților arestați în această cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod pr.penală, privind luarea măsurii arestării preventive a acestora, în sensul existenței unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin actul de acuzare, care se regăsesc și în prezent în ansamblul probator administrat de organele de urmărire penală, în cauza trimisă judecății în primă instanță.

In același timp, însă, curtea constată că sunt îndeplinite și celelalte condiții cumulative privind existența în continuare a temeiurilor inițiale în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive, prevăzute de art.148 Cod pr.penală.

De precizat, în acest sens, că temeiul comun ce a stat la baza luării măsurii arestării preventive a tuturor inculpaților în cauză, fie de către tribunal, fie de către curte, este cel al art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Or, avându-se în vedere amploarea și rezonanța activității infracționale, constând în inițierea, constituirea sau aderarea la grupuri infracționale organizate, diversitatea, gravitatea și multitudinea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, durata mare de timp în care au acționat, persistența infracțională, toate aceste presupuse fapte pentru care există fie probe fie indicii temeinice raportate la gradul extrem de ridicat de pericol social por conduce, chiar prin ele însele, la existența unui pericol concret pentru ordinea publică ce nu poate disociat totalmente de pericolul social al unor asemenea fapte.

De altfel, raportat nu numai la faptele reținute în sarcina inculpaților, curtea constată, luând în considerare modul lor de acțiune, grupat, comun, unitar, comportamentul uzitat prin diverse amenințări, intimidări, presiuni, șantaj sau alte forme frauduloase la care gruparea condusă de inculpatul - ajunge la deposedarea de proprietăți sau bunuri fie ele ale unor persoane fizice, fie ale unor persoane juridice, un astfel de comportament sfidător al legii pe care-l menționează parchetul în actul de sesizare fundamentat pe probele luate în cursul urmăririi penale, la fel poate conduce la concluzia unui pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă, implicit, din ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, raportat, de altfel, nu numai la persoana inculpaților, dar și cumulativ la faptele acestora, așa cum au fost prezentate.

De asemenea, și parchetul apreciază, corect, în motivele depuse în privința inculpatului pus în libertate, că în cauză nu pot fi luate în considerare numai datele ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică, dacă inculpații ar fi puși în libertate, un sentiment de insecuritate în rândul comunității, în sensul că organele judiciare, cele abilitate să protejeze legea și ordinea publică, nu acționează îndeajuns împotriva unor astfel de fapte, deosebit de grave și extrem de periculoase pentru comunitate, societate.

Așadar, pe aceste considerente, curtea apreciază, cel puțin prin prisma acestui temei al art.148 lit.f Cod pr.penală, ce subzistă și în prezent - nemaivorbind de celelalte temeiuri ale arestării reținute în sarcina inculpaților împotriva cărora s-a dispus măsura arestării de către tribunal, și anume cele prevăzute de lit.b, c, care, de asemenea, se mențin în continuare - se impune, în continuare privarea de libertate a acestor inculpați.

Chiar dacă activitatea infracțională reținută în sarcina fiecărui inculpat nu este asemănătoare, unii dintre ei, cum ar fi de exemplu inculpatul, săvârșind mai puține infracțiuni și anume două - s-a disjuns cauza vizând infracțiunile de natură informatică pentru care s-a efectuat o parte din cercetări și în prezenta cauză - la care se adaugă și situația că este bolnav, toate acestea sunt motive care deși sunt reținute ca întemeiate de către tribunal pentru a dispune punerea în libertate a inculpatului - nu pot fi primite, nefiind incidente expres prevederile art.300/1 Cod pr.penală, de pildă starea de boală invocată necorespunzând unui asemenea temei juridic, ci, eventual, existând posibilitatea de a fi luată în considerare în baza unei alte cereri sau pe un alt temei juridic.

De altfel, și acestui inculpat i se reține, ca și la toți ceilalți inculpați, constituirea sau participarea la un grup infracțional organizat, astfel că, cel puțin sub acest aspect, pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum a fost analizat mai sus, subzistă și în continuare.

De menționat, că se poate aprecia subzistența pericolului concret pentru ordinea publică și prin aceea că există o temere serioasă în rândul cetățenilor din orașul Râmnicu V, cu privire la activitatea infracțională a unui astfel de grup organizat, creat de inculpații - și, întrucât mai înainte, în acest oraș, a existat o altă grupare cu organizare ierarhică, desființată cu mai mult timp în urmă, de organele abilitate - parchet, instanțe - unele din metodele de acțiune ale acestei grupări fiind preluate și de acest grup infracțional din această cauză, grupare care, la acea dată a generat și teroare în orașul Râmnicu V și în județul

Așa fiind, având în vedere cele arătate, curtea constată că se impune în continuare menținerea arestării preventive a tuturor inculpaților, astfel că rejudecând cauza, va admite numai recursul parchetului, cu privire la inculpatul, în privința căruia s-a dispus revocarea arestării preventive și va respinge recursurile declarate de ceilalți inculpați ce solicitau, în esență, revocarea arestării preventive și în privința lor.

In cauză, curtea, de asemenea, constată că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil și rezonabil, așa cum invocă inculpatul - sau inculpatul, chiar dacă arestarea în cauză ar peste 6 luni de zile - - - respectiv acuzarea pentru astfel de fapte s-ar fi făcut cu peste 2 ani și 6 luni în urmă - - deoarece în aprecierea duratei rezonabile se are în vedere și natura, complexitatea cauzei, numărul mare de participanți, cauza de față fiind o cauză de o deosebită complexitate, cu număr foarte mare de participanți și cu multiple infracțiuni a căror instrumentare și judecare nu se poate face într-un timp relativ scurt.

Nici critica inculpaților, cum ar fi a inculpatului, vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, nu poate fi primită, pe aceleași considerente invocate, nuanțat, mai sus, în sensul că dat fiind pericolul concret pentru ordinea publică, cu privire la persoana și la activitatea infracțională a inculpaților, se impune menținerea arestării acestora.

Toate celelalte critici, vizând casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru că tribunalul nu trebuia să se pronunțe pe excepția de neconstituționalite invocată, respingând-o, cu privire la regularitatea actului de sesizare, potrivit art.300 Cod pr.penală, cu privire la invocarea necompetenței parchetului, cu referire la infracțiunea de spălare de bani ce ar fi revenit în competența, neaudierea inculpatului cu ocazia punerii în discuție a menținerii arestării preventive la primirea dosarului, conform prevederilor art.300/1 Cod pr.penală, așa cum le invocă inculpatul -, sau cele privind, de asemenea, pronunțarea greșită asupra excepției de neconstituționalitate și nemotivarea hotărârii care este numai o copiere integrală a rechizitoriului, așa cum susține inculpatul, cele vizând, de asemenea motivarea superficială a încheierii care nu se referă decât numai la prezentarea temeiurilor de drept, dar nu și a celor de fapt, în funcție de care să fi fost analizată menținerea în continuare a stării sale de arest, susținute de inculpatul, toate aceste motive nu pot fi primite, sub aspectul trimiterii spre rejudecare a cauzei, pentru următorul considerent de esență:

Astfel, în acest sens, curtea reține, în mod expres, că în cauza de față nu poate pronunța o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare, așa cum se solicită, în subsidiar de către inculpații-recurenți, soluția legală fiind numai aceea a reținerii cauzei spre judecare, instanța de control judiciar, curtea, urmând să aprecieza ea însăși asupra aspectelor de nelegalitate snetemeinicie invocate.

Astfel, din conținutul prevederilor textului art.385/15 Cod pr.penală, din modul de sistematizare și structurare a acestuia, rezultă că în această cauză nu se poate dispune decât în conformitate cu prevederile art.385/15 lit.d Cod pr.penală, teza ultimă, care prevede rejudecarea de către instanța de recurs și în cazul prevăzut de art.385/6 alin.3 Cod pr.penală.

Or, din conținutul prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, rezultă că este vorba numai de cauze susceptibile numai de recurs nu și de apel, cum este și cea dedusă judecății, astfel că întotdeauna în aceste cauze atacabile numai cu recurs se impune, în cazul constatării unor aspecte de nelegalitate și netemeinicie, o atare rejudecare de către instanța de recurs și nu trimiterea spre rejudecare la instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

Aceste ultime modificări în materie procesual penală, cu privire la recurs, mai exact cu referire la art.385/15 Cod pr.penală, corespunde cerinței înfăptuirii actului de justiție într-un termen cât mai scurt, în sensul reducerii duratei și asigurării celerității procedurilor judiciare, mai ales în cazul soluționării unor cauze ce privesc persoane aflate în arest preventiv, cauze care au ca obiect măsurile preventive și prin care nu se statuează asupra fondului cauzei.

Așa fiind, curtea, rejudecând cauza, constată că se impune a suplini ea însăși, prin chiar motivarea efectuată, nuanțată și cu referire la activitatea fiecărui inculpat, critica vizând, de pildă, nemotivarea soluției de către tribunal, prin preluarea necritică a întregului rechizitoriu sau motivarea insuficientă, lacunară sau superficială, în raport de obiectul dedus judecății, critici de altfel, întemeiate, sub acest aspect.

Este întemeiată, de asemenea și critica vizând pronunțarea asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate pe care tribunalul le-a respins ca atare, o astfel de soluție de respingere impunându-se, dar numai ca inadmisibilă, așa cum pretind dispozițiile art.29 alin.1, 2, 3 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, curtea, suplinind, de asemenea, motivarea instanței de fond prin această apreciere de esență, că se impunea soluția de respingere ca inadmisibilă, așa cum s-a menționat, și nu respingerea ca neîntemeiată, pe temeiul că nu există nici o contradicție între dispozițiile constituționale și cele de procedură penală, așa cum motivează tribunalul.

De altfel, prin dispozitivul încheierii atacate, sub acest aspect, tribunalul a făcut numai menționarea expresă a respingerii excepțiilor de neconstituționalite, fără a preciza dacă le respinge pe fond ca neîntemeiate sau ca inadmisibile.

Totodată, deși tribunalul, în primă instanță trebuia să se pronunțe asupra oricăror cereri formulate de apărare cum ar fi aceea privind neregularitatea actului de sesizare și nu a făcut-o, curtea, de asemenea, reținând cauza spre judecare apreciază, suplinind motivarea tribunalului, că o atare cerere se impunea a fi respinsă ca nefăcând obiectul cauzei ce vizează numai analiza asupra menținerii arestării preventive în condițiile art.300/1 Cod pr.penală, la primirea dosarului, și nu verificarea sesizării instanței ce se impune a fi făcută din oficiu, la prima înfățișare ce a fost deja fixată, când se va aprecia asupra acestei neregularități invocate.

De asemenea, pe aceleași considerente, vizând depășirea limitelor obiectului cauzei ce se judecă, curtea apreciază că nu se impunea ca tribunalul să procedeze la audierea inculpaților, în condițiile art.300/1 Cod pr.penală, o atare audiere neimpunându-se, așa cum rezultă expres din prevederile art.141 Cod pr.penală, atunci când se dispune menținerea arestării preventive în cursul judecății.

Cât privește și celelalte critici formulate în cauză, cum sunt acelea vizând necompetența materială a instanței, în mod corect au fost respinse de tribunal, curtea apreciind, în completare, că o atare susținere a apărării excede, de asemenea, obiectului cauzei constând numai asupra verificării din oficiu, în camera de consiliu, în condițiile art.300/1 Cod pr.penală, a legalității și temeiniciei arestării preventive, apreciind dacă temeiurile inițiale care au determinat arestarea, impun sau nu în continuare privarea de libertate, numai o atare analiză, în raport de acest obiect impunându-se în cauză, de altfel realizată, așa cum rezultă din ansamblul considerentelor mai sus exprimate.

Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, va casa în parte încheierea atacată, în sensul că va înlătura dispoziția privind revocarea arestării preventive a inculpatului și, în baza art.300/1 alin.1 și 3 Cod pr.penală, va menține în continuare arestarea preventivă a acestuia, menținând în rest dispozițiile încheierii.

Totodată, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, -,.

In baza art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obliga pe fiecare dintre inculpații-recurenți menționați la câte 160 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 60 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul avocat din oficiu, potrivit art.189 Cod pr.penală, în cuantum de 60 lei, pentru intimatul-inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii nr.99 din 31 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea, în sensul că înlătură dispoziția privind revocarea arestării preventive a inculpatului, deținut în Penitenciarul Spital Colibași și menține arestarea preventivă a acestui inculpat.

Menține în rest dispozițiile încheierii.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:, aflați în Arestul V, împotriva aceleiași încheieri.

Obligă pe fiecare dintre inculpații -, - și la câte 160 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 60 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariu avocat din oficiu în cuantum de 60 lei pentru inculpatul se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.-

Tehnored./ex.2

Jud.fond

15 ianuarie 2008

Președinte:Dumitru Diaconu
Judecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Minodora Rusu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Pitesti