Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.1/2009
Ședința publică de la 5 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - DIICOT B - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații -, ȘI împotriva încheierii din 24.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții-inculpați - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, - în stare de arest preventiv, asistat de av.ales, - în stare de arest preventiv, asistat de av.ales și - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Avocat depune la dosar delegația d-nei. avocat a care a reprezentat din oficiu pe recurentul inculpat C-tin. la termenul din 26 decembrie 2008.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțare de Tribunalul Bacău și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate absolută și vădit nemotivată deoarece a fost solicitată înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara potrivit art. 139 al.1 cu referire la art.148 Cod pr.penală, deoarece nu a fost consemnat nici în caietul grefierului și nici completul de judecată nu s-a pronunțat și nu a motivat în acest sens.
In primul rând, arată că, nu mai subzistă nici unul din cele 3 temeiuri prevăzute la art.148 Cod pr.penală, temeiuri ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
In al doilea rând, probele ce urmează a fi efectuate în cauză nu-l privesc pe inculpatul.
In al treilea rând, s-a depășit termenul rezonabil cu privire la menținerea stării de arest.
Cu privire la dispozițiile art.148 lit.a, Cod pr.penală, arată că din probele existente la dosar nu rezultă nici un indiciu că inculpatul ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului, sau că se va sustrage de la cercetarea penală. De asemenea, în referatul de propunere de prelungire întocmit de DIICOT nu s-a făcut nici o referire la acest inculpat că ar zădărnici aflarea adevărului, motivând că acesta a dat declarație atât la urmărirea penală cât și în fața judecătorului și nici nu ar putea influența vreuna dintre părți, făcând doar trimitere la comisiile rogatorii ce se vor efectua în Germania, Olanda.
Referitor la art.148 lit.f Cod pr.penală, arată că pericolul concret pentru ordinea publică nu estre dovedit, precizând că pentru același gen de fapte, inculpați sunt cercetați în stare de libertate și nu a fost afectată în nici un fel urmărirea penală. Mai mult decât atât aceste este familist și are 2 copii în întreținere.
Cu privire la termenul rezonabil precizează că inculpatul este ținut în stare de arest de câteva luni, în mod nejustificat.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheieri pronunțată de Tribunalul Bacău și punerea în libertate potrivit art.139 cu referire la 1451Cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de acesta, atâta vreme cât acesta a recunoscut faptele reținute în sarcina sa la luarea măsurii arestării preventive, precizând totodată că în cauză nu au apărut elemente noi. Mai arată că la precedentul recurs soluționat la Curtea de Apel Bacău, a fost redusă perioada de prelungire arestare la 20 de zile.
Având în vedere că în cauză nu au apărut elemente noi cu privire la temeiurile prevăzute de art.148 Cod pr.penală care să ateste pericolul public ce s-a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, arestarea acestuia nu se mai impune.
De asemenea, arată că a fost depășit termenul rezonabil de când recurentul inculpat este reținut în stare de arest în mod nejustificat.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece încheierea nu a fost motivată cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara potrivit art. 139 al.1 cu referire la art.145 Cod pr.penală, iar arestarea preventivă a recurentului inculpat nu se mai impune.
Avocat, având cuvântul pentru C-, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara potrivit art. 139 al.1 cu referire la art.145 Cod pr.penală.
Potrivit disp.art.356 lit.c Cod pr.penală instanța trebuia să motiveze și analizeze probele ce au stat la baza acestei arestări.
În ceea ce privește termenul rezonabil acesta este depășit, având în vedere că inculpatul C-tin, a recunoscut săvârșirea faptelor și nu a împiedicat bunul mers al cercetării judecătorești.
De asemenea, arată că în cauză nu au apărut elemente noi și nu se mai justifică menținerea stării de arest potrivit art,148 lit.f Cod pr.penală, acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică și poate fi pus în libertate.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a încheierii și punerea în libertate a recurentului inculpat cu obligarea de a nu părăsi țara.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău, punerea acestuia în libertate și înlocuirea cu măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât în cauză nu sunt probe că acesta ar prezenta pericol social pentru ordinea publică.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpatul, solicită admiterea recursului potrivit dispozițiilor art.38515lit.c Cod pr.penală și rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prev.de art.3859alin.1 Cod pr.penală; Încheierea nu este motivată de către instanța de fond, motiv ce duce la nulitatea acesteia, iar răspunderea penală este un drept fundamental care trebuie respectat.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a recurentului inculpat.
În al doilea subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara potrivit disp.art.139 cu ref.la art.1451Cod pr.penală.
Totodată arată că temeiurile ce au stat la baza arestării recurentul inculpat potrivit art.148 lit,a,b,f nu-și mai produc efectele fiind arestat de 6 luni, perioadă în care parchetul nu a depus probe ce ar justifica reținerea acestuia, cercetarea penală fiind finalizată, iar pericolul social concret nu mai există - fiind depășit termenul rezonabil de reținere.
Reprezentantul, parchetului, având cuvântul arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar temeiurile reținute de instanță prin care s-a solicitat punerea de îndată în libertate a inculpaților potrivit art.1451Cod pr.penală - duc implicit la cele solicitate de apărători prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara potrivit disp.art.139 cu ref.la art.1451Cod pr.penală.
Solicită respingerea ca nefondată a recursului potrivit art.38515al.1 lit.b Cod pr.penală și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică.
Recurenții inculpați, și, având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu concluziile susținute de apărătorii aleși.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 24.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus în temeiul art.300/1 Cod pr.penală, menținerea stării de arest a inculpaților, Și .
S-a dispus comunicarea măsurii la locul de deținere.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
În art. 300/1. cod pr penală s-a aratat că după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
(2) Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
(3) Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
De asemenea, în art. 148. cod pr penală s-a aratat că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri:
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă este o măsură cu caracter preventiv ce se poate dispune în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În cauză, există indicii conform cărora inculpații, Și au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată,aceștia recunoscând faptele și care se coroborează și cu celelalte probe administrate.
Având în vedere aceste aspecte, s-a constatat că instanța care a dispus arestarea preventivă a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Față de aceste aspecte și având în vedere caracterul grav al faptelor comise, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni la legea comerțului electronic, au procedat la falsificarea instrumentelor de plată electronică cu ajutorul unui inscriptor tip, au deținut în vederea punerii în circulație instrumente de plată electronică falsificate și a procedat la efectuarea de retrageri neautorizate de numerar cu carduri contrafăcute, periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea descrisă,impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaților, instanța constată că în cauză nu au dispărut temeiurile arestării preventive a inculpaților, Și, astfel că în baza art.300/1 cod pr penală s-a menținut starea de arest a acestora.
S-a dispus comunicarea măsurii la locul de deținere și s-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
Împotriva încheierii au declarat recurs, și fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorii recurenților inculpați invocă atât nelegalitatea cât și netemeinicia încheierii recurate.
Un primă critică se referă la omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, formulate prin apărători.
Sub un alt aspect, recurenții inculpați apreciază că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată în ceea îi privește, nearătându-se în expunerea acesteia, temeiurile faptice defalcate pe fiecare inculpat în parte, care au justificat soluția de menținere a detenției preventive.
Pentru aceste motive recurenții inculpați consideră că hotărârea recurată este lovită de nulitate impunându-se casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare la prima instanță.
Pe de altă parte recurenții arată că în cauza de față nu mai este incident nici unul din cazurile prev.de art.148 Cpp, considerând că dosarul cauzei nu oferă date certe care să conducă la suspiciunea că inculpații vor încerca să influențeze administrarea probelor în cursul judecății, sau că ar prezenta periculozitate pentru ordinea publică, astfel încât să se mai justifice menținerea detenției provizorii.
În sfârșit, recurenții inculpați au mai invocat depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive.
În considerarea motivelor de recurs expuse, toți inculpații, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de toți recurenții inculpați, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată,instanța de fond a constatat corect că împotriva tuturor inculpaților, alături de alte cazuri care justifică detenția preventivă a acestora, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, și circumstanțele personale ale inculpaților. În acest sens, Curtea reține că, faptele pentru care sunt cercetați inculpații denotă activități infracționale comise în grup organizat, îndreptate împotriva uneia din cele mai importante valori protejate de legea penală, respectiv dreptul de proprietate a persoanei asupra bunurilor mobile, deci fapte de o periculozitate extremă, cu impact social deosebit, care impun izolarea inculpaților, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității.
Instanța de recurs nu poate primi nici criticile inculpaților cu referire la depășirea termenului rezonabil al arestării preventive.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Aplicând aceste principii la speța de față, Curtea consideră că durata arestării preventive a inculpaților din 19 iulie 2008, este pe deplin justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere gravitatea și impactul social deosebit al infracțiunilor imputate inculpaților prin rechizitoriul DIICOT, Curtea consideră că privarea de libertate a inculpaților este încă necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește susținerile inculpaților referitoare la nearătarea temeiurilor faptice care au determinat adoptarea soluției pronunțate, Curtea nu poate primi nici aceaste critici.
Examinând considerentele încheierii recurate, Curtea constată că aceasta conține referiri concrete privitoare la temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive contra inculpaților și care continuă sa-și găsească existența și în continuare, neputându-se reproșa instanței de fond că a nesocotit dispozițiile legale referitoare la obligativitatea motivării hotărârilor.
Cât privește critica formulată de inculpați, referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la cererile de înlocuire a arestării preventive cu o altă măsură preventivă formulate de către aceștia cu ocazia concluziilor orale puse în fața primei instanțe, Curtea constată de asemenea că nici această critică nu este fondată.
În conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cpp, prima instanță a verificat din oficiu la primirea dosarului, legalitatea și temeinicia arestării preventive inculpaților. În raport obiectul judecății și de limitele investirii sale, prima instanță în mod legal, constatând că temeiurile care au determinat arestarea subzistă, a dispus prin încheiere motivată, menținerea stării de arest.În condițiile speței, nefiind investită cu judecarea unei cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive întemeiată pe dispozițiile art.139 Cpp, instanța de fond, putea prin dispozitivul hotărârii, să se pronunțe cu privire la o solicitare de înlocuire a arestării preventive cu o altă măsură preventivă, făcută de recurentul inculpat în cadrul dezbaterilor recursului.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu din fondurile MJ, pentru prestațiile efectuate până la data încetării delegației.
Va constată că recurenții inculpați au avut apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați, și împotriva încheierii din data de 24.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos-.
Dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu a în sumă de 50 lei din fondurile MJ, pentru prestațiile efectuate până la data încetării delegației.
Constată că toți recurenții inculpați au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2,4 Cpp obligă recurentul inculpat sa plătească statului suma de 150 lei, iar pe ceilalți recurenți inculpați, obligă la câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.01.2009, în prezența recurenților inculpați arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
red. Gh.
red.
tehnored. - ex.2
6.01.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Bogdan Adrian, Dumitru Pocovnicu
