Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 1/

Ședința publică din 05 Ianuarie 2009

Curtea constituită din:

Președinte: dr.- - - judecător

JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu

JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin

- procuror

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, și, toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică la a treia strigare, au răspuns recurenții-inculpați și, personal, fiecare în stare de arest și asistați de avocat ales - și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Avocatul ales -, având cuvântul pentru inculpații și, precizează că recursul vizează ambele dispoziții ale instanței din încheierea din 16 decembrie 2008, respectiv respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea arestării preventive a inculpaților.

Astfel, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, în principal solicită liberarea provizorie sub control judiciar a celor doi recurenți pe care îi reprezintă, avându-se în vedere că ambii sunt căsătoriți, au câte un copil minor în întreținere, nu au antecedente penale.

Totodată,apreciază că s-a depășit termenul rezonabil, aceștia fiind aflați în stare de arest preventiv de aproape 2 ani de zile. Consideră că după 2 ani de arest preventiv nu mai poate exista temerea pentru societate judecarea acestora în libertate, astfel că nu se mai impune menținerea în continuare a stării de arest, motiv pentru care, în subsidiar, solicită judecarea lor în stare de libertate.

Mai precizează apărătorul inculpaților că aceștia au colaborat pe tot parcursul cercetării cu organele de urmărire penală. Inculpatul nu a avut o implicație deosebită în săvârșirea faptei.

Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea acestuia în stare de libertate, apreciind că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv, fiind îndestulători cei 2 ani de arest preventiv.

În subsidiar, în cazul în care instanța nu împărtășește acest punct de vedere, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate,apreciind legală și temeinică încheierea atacată, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subszistă, impunându-se în continuare menținerea stării de arest a inculpaților.

Recurentul-inculpat, personal,în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că nu are antecedente penale, are mama grav bolnavă, neavând frați sau surori care să aibă grijă de ea, el fiind singurul întreținător al familiei.

Recurenții-inculpați și, personal, fiecare în stare de arest, având pe rând ultimul cuvânt, solicită judecarea lor în stare de libertate.

CURTEA

Constată că, prin încheierea din 16 decembrie 2008, Tribunalul Argeș a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.

A menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 23.01.1983 în municipiul B, domiciliat în comuna Găneasa, sat, jud. I, CNP -, fiul lui G și, născut la data de 04.02.1985 în municipiul B, domiciliat în B,-,.2, CNP -, și, fiul lui și G, născut la data de 06.07.1986 în B, domiciliat în B,-,.4, sector 2, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță s-a referit în considerente la: gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, pericolul pentru ordinea publică și dispozițiile normative care justifică menținerea arestării preventive.

În ceea ce privește soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanță s-a referit la reglementările normative în materie și a făcut afirmații generale, neargumentate, referitoare la gravitatea faptelor comise, atitudinea inculpaților și la faptul că există date din care rezultă că ar putea încerca denaturarea aflării adevărului în această cauză.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații, și.

Recurenții critică hotărârea primei instanțe, atât în ceea ce privește dispoziția de menținerea măsurii arestării preventive, cât și soluționarea cererilor del iberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații și.

În motivarea recursului se susține că prima instanță a aplicat și interpretat în mod greșit dispozițiile legale în materie și în consecință, soluția de menținere a stării de arest preventiv nu este justificată în raport cu probele administrate și cu elementele de circumstanțiere a recurenților.

Se invocă și faptul că prima instanță nu a luat în considerare durata arestării preventive a recurenților, care a depășit termenul rezonabil prevăzut de lege.

Examinând încheierea supusă recursurilor, în raport cu motivele invocate și în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt fondate.

Încheierea supusă recursului este nemotivată.

Mai mult decât atât, considerentele acestei încheieri reproduc cu fidelitate, în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest preventiv a inculpaților, considerentele încheierii din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, încheiere prin care s-a dispus de asemenea, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.

Este nemotivată și soluția primei instanțe, prin care s-a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de i9nculpații mai sus menționați.

Cele două succinte paragrafe ale hotărârii judecătorești a primei instanțe care se referă la această cerere, cuprind afirmații cu caracter general și în același timp afirmații lipsite de orice analiză a probelor care să le susțină.

O astfel de situație reprezintă o încălcare a art.356 Cod procedură penală, care arată conținutul expunerii unei hotărâri judecătorești, dar și a obligațiilor judecătorului de a analiza în cuprinsul hotărârii judecătorești probele administrate, apărările formulate de către părți, de a stabili situația de fapt și de a interpreta și aplica în mod corect dispozițiile normative în materie.

Motivarea unei hotărâri judecătorești nu trebuie să fie formală.

În speță, dat fiind formalismul exagerat de care a dat dovadă prima instanță în motivarea primei hotărâri, nu se cunosc aspectele reale și concrete pe care le-a avut în vedere instanța pentru a-și fundamenta soluția pronunțată.

Această situație, are drept consecință imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra hotărârii supusă recursului.

În cauză, instanța trebuia să manifeste o preocupare sporită pentru a analiza dacă durata arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați se încadrează sau nu într-un termen rezonabil.

Curtea reamintește cu acest prilej că, în conformitate cu jurisprudența CEDO, dar și în conformitate cu reglementările interne române, inclusiv cele constituționale, durata arestării preventive, nu poate depăși un termen rezonabil iar în ipoteza în care inculpații sunt arestați de mai mult timp, fapt care se realizează și în prezenta cauză, instanța este obligată, atunci când dispune menținerea măsurii arestării preventive, să se refere la existența unor temeiuri noi care să justifice o astfel de măsură de prevenție.

În hotărârea supusă recursului, prima instanță nu s- referit în nici un fel la aceste aspecte.

Mai mult, formalismul manifestat de prima instanță în așa-zisa motivare a hotărârii supuse recursului este de natură să aducă atingere gravă unor drepturi fundamentale ale inculpaților, respectiv dreptul la un proces echitabil, garantat de dispozițiile art.21 alin.3 din Constituție și dreptul la apărare garantat de dispozițiile art.24 din Constituție.

Toate aceste deficiențe ale hotărârii supuse recursului, impun aplicarea sancțiunii nulității absolute cu toate consecințele juridice.

Pentru aceste considerente, în baza disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, se vor admite recursului declarate de inculpați și se va casa în parte încheierea recurată, sub aspectul măsurii arestării preventive și a soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea recurată sub aspectul măsurii arestării preventive și a soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Argeș.

Menține în rest dispozițiile hotărârii.

Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului, onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

dr.

Grefier,

Red.:dr.

Tehn.

5 ex.

Jud.fond:.

09.01.2009.

Președinte:Marius Andreescu
Judecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Raluca

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Pitesti