Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.11867/2/2009
2949/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1/R
Ședința publică din data de 04 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 04 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în substituirea avocatului, în baza delegațiilor atașate la filele 11 și 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat susține oral recursul declarat de acesta, criticând încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. În temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului și, pe fond, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.3002rap. la art.160balin.2 teza a II-a din Codul d e procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea sa în libertate. În acest sens, arată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea lui de libertate. Astfel, arată că faptele de care este acuzat inculpatul datează din anul 2006, toți martorii au fost audiați, iar cercetarea judecătorească este aproape finalizată, astfel că acesta nu mai poate influența buna desfășurare a judecății, iar, în plus, inculpatul, care acele fapte, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și de menținere a încheierii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. În acest sens, arată că instanța de fond a constatat în mod corect că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât există în continuare probe și indicii temeinice că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, subliniind modalitatea de săvârșire a faptelor respective, gravitatea lor și, mai ales, bogata antecedență penală a inculpatului, care a mai comis și anterior infracțiuni contra patrimoniului.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit faptele de care este acuzat, la data acestora el fiind plecat din țară, astfel cum a comunicat instanței de fond chiar Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. În plus, consideră că acele fapte nici nu sunt atât de grave încât lăsarea lui în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică. În consecință, solicită să-i fie admis recursul și să se dispună judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 04 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus astfel:
În baza art.3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1979 în municipiul C, CNP -, deținut în baza nr.55/UP/12.03.2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
În baza art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată la data de 18 mai 2009, fiind acuzat de săvârșirea următoarelor infracțiuni:
complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal, constând în aceea că, în luna noiembrie 2006, împreună cu numiții, șu alte persoane neidentificate, prin falsificarea de acte de identitate și documente bancare și prin prezentarea sub identități false la funcționarii, au solicitat și retras din contul părții vătămate -, suma de 1.394.400 lei;
înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că, în ziua de 28 noiembrie 2006, folosind CI seria - nr.-, falsificată pe numele părții vătămate -, s-a prezentat la. - Sucursala C, sub o identitate falsă și, în două rânduri, a ridicat sumele de 10.000 lei și respectiv 180.000 lei din contul acesteia, pe care și le-a însușit.
fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art.290 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că, în ziua de 28 noiembrie 2006, completat în fals și a depus la. - Sucursala C următoarele documente bancare:"retragere numerar/cash withdrawal"pentru suma de 180.000 lei, "retragere numerar/cash withdrawal" pentru suma de 10.000 lei,"declarația privind identitatea beneficiarului real", toate în numele părții vătămate -.
complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.26 rap. la art.288 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că, în luna noiembrie 2006, pus la dispoziția unui autor necunoscut fotografia sa, pe baza căreia s-a întocmit în fals CI seria - nr.-, cu datele de identificare ale părții vătămate -, dar cu fotografia inculpatului, actul de identitate astfel falsificat fiind folosit la săvârșirea infracțiunilor anterior menționate;
uz de fals în formă continuată, prevăzută de art.291 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că, în ziua de 28 noiembrie 2006, folosit de două ori CI seria - nr.- (cu datele de identificare ale părții vătămate -, dar cu fotografia sa), pentru a-i induce în eroare pe funcționarii - Sucursala C și a obține astfel sumele de 180.000 lei și respectiv 10.000 lei din contul părții vătămate.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12 martie 2009, reținându-se ca temeiuri ale acestei măsuri dispozițiile art.143 și art.148 lit.a, f din Codul d e procedură penală, cu privire la care Tribunalul a apreciat că se mențin și în actualul stadiu procesual al cauzei, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, Tribunalul, făcând referire și jurisprudența CEDO în aplicarea prevederilor art.5 parag.1 lit.c și parag.4 din Convenție (hotărârileBrogan Marea BritanieșiMurray Marea Britanie), a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit cel puțin o parte dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, sens în care a făcut referire la plângerea băncii parte vătămată, actele înaintate de aceasta, declarațiile martorilor, și, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de recunoaștere a inculpatului din grup și de pe planșa foto, alte procese verbale întocmite pe parcursul cercetărilor.
Totodată, Tribunalul a reținut că, pentru faptele penale ce fac obiectul trimiterii în judecată a inculpatului, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, determinând un sentiment de insecuritate în rândul societății, față de natura și gravitatea acelor fapte, modalitatea organizată în care au fost comise (ce a presupus inducerea în eroare a funcționarilor bancari, ca urmare a folosirii de înscrisuri false), caracterul repetat al faptelor respective, cuantumul mare al prejudiciului cauzat, dar și față de persoana inculpatului, care este recidivist, ultima condamnare pronunțată în ceea ce îl privește fiind la 5 ani închisoare, din care a executat doar aproximativ 3 ani, nu are ocupație și nici loc de muncă, existând astfel riscul ca, o dată pus în libertate, să săvârșească alte fapte ilicite, pentru asigurarea mijloacelor de întreținere.
În raport cu aceleași motive, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale, pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recursîn termenul legal (la data de 07 decembrie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 17 decembrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat, în baza art.3002rap. la art.160balin.2 teza a II-a din Codul d e procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive, pe motiv că au încetat temeiurile ce au determinat această măsură și nu există temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate. În acest sens, inculpatul, pe de o parte, a negat săvârșirea faptelor de care este acuzat, susținând totodată că trebuie să i se acorde beneficiul prezumției de nevinovăție și, pe de altă parte, a invocat că a trecut o perioadă îndelungată de la momentul pretinsei săvârșiri a acelor fapte (anul 2006), dar și împrejurarea că, în cauză, au fost audiați toți martorii, iar cercetarea judecătorească este aproape finalizată, astfel că, aflat în stare de libertate, nu mai poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală), pe care s-a bazat arestarea inițială a inculpatului și care fac necesară, pe mai departe, privarea de libertate a acestuia, cu caracter preventiv.
Astfel, Curtea constată că, într-adevăr, probatoriul administrat până în prezent justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cel puțin unele dintre faptele penale ce fac obiectul trimiterii lui în judecată.
În acest sens, Curtea reține că, deși inculpatul comiterea faptelor respective, pretinzând că, la acel moment, se afla în străinătate (aspect ce urmează a fi lămurit cu certitudine pe parcursul judecății, având în vedere că, din informațiile furnizate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, rezultă numai că acesta figurează ca ieșit din România la data de 12 octombrie 2006, fără a se deține însă date despre revenirea sa în țară), probatoriul cauzei relevă motive verosimile de a crede că el este persoana care a completat în fals formularele bancare în baza cărora, la data de 28 noiembrie 2006, s-a realizat retragerea frauduloasă a sumelor de bani din contul părții vătămate - (după cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.-/17.02.2009 și raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr.-/29.04.2009, ambele întocmite de către Institutul de Criminalistică). De asemenea, martora (funcționar bancar) l-a indicat în mod constant pe inculpat, inclusiv în declarația dată în cursul cercetării judecătorești în primă instanță (fila 78, ), ca fiind persoana care s-a prezentat la bancă pentru retragerea sumelor de bani, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale martorei (client al aceleiași bănci), care, în faza de urmărire penală, l-a recunoscut și ea, din fotografie, pe inculpat, ca fiind prezent în sediul băncii la momentul faptelor, precum și cu împrejurarea că actul de identitate falsificat, pe baza căruia s-a realizat legitimarea persoanei care a solicitat băncii retragerea de numerar, deși conține datele de identificare ale părții vătămate, poartă o fotografie ce nu corespunde fizionomiei acesteia, ci prezintă elemente asemănătoare chiar fizionomiei inculpatului (aspect pe care și acesta îl acceptă). Astfel fiind, cel puțin până finalizarea expertizei portret, ce a fost dispusă de către instanța de fond pentru a se stabili dacă persoana înregistrată de camerele de supraveghere ale băncii la data de 28 noiembrie 2006 este sau nu inculpatul, nu există motive serioase de a pune la îndoială probele anterior menționate, acuzatoare la adresa acestuia.
În același timp, observând că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere nu doar gravitatea deosebită a faptelor și caracterul lor premeditat și bine organizat, menit să asigure însușirea frauduloasă a unei sume mari de bani din contul bancar al unei persoane a cărei carte de identitate a fost anume falsificată, ci și înseși datele personale ale inculpatului, care a suferit anterior nu mai puțin de 6 condamnări definitive la pedepse cu închisoarea, dintre care 4 pronunțate tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, are un nivel scăzut de școlarizare (a absolvit numai 8 clase) și, deși aflat la o vârstă matură (30 de ani), nu are vreo ocupație din care să se întrețină în mod licit, toate aceste împrejurări făcând rezonabilă temerea că, aflat în stare de libertate, inculpatul prezintă un risc major de a comite și alte fapte antisociale, păgubitoare pentru concetățenii săi.
Totodată, Curtea constată că, în pofida trecerii unei perioade de aproximativ 3 ani de la comiterea faptelor (situație explicabilă în condițiile în care inculpatul s-a sustras o vreme cercetărilor, ceea ce a și determinat reținerea, la momentul arestării sale, a incidenței dispozițiilor art.148 lit. din Codul d e procedură penală, iar datele dosarului relevă apartenența lui la o grupare infracțională mai amplă, specializată în săvârșirea unor fapte de acest gen), menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este singura măsură care poate asigura în mod eficient protejarea interesului public, respectiv prezervarea securității raporturilor sociale de tipul celor grav vătămate prin faptele deduse judecății, precum și buna desfășurare a cercetării judecătorești, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în condițiile în care administrarea probatoriului în primă instanță nu a fost încă finalizată, iar inculpatul a înțeles să adopte o atitudine procesuală total necooperantă și chiar obstructivă, refuzând până în prezent să dea declarație în fața instanței de fond.
De asemenea, privarea de libertate a inculpatului, cu caracter preventiv, nu este de natură a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care acesta beneficiază în continuare, întrucât, în actualul stadiu procesual, nu se statuează asupra vinovăției sale, ci doar asupra existenței unor motive verosimile de a crede în săvârșirea de către el a faptelor ce fac obiectul judecății, motive pe care probatoriul actual al cauzei le relevă din plin, conform celor anterior expuse.
În sfârșit, Curtea constată că durata arestării preventive (dispusă la data de 12 martie 2009) nu depășește încă limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care urmărirea penală s-a desfășurat cu suficientă celeritate (rechizitoriul a fost întocmit la data de 18 mai 2009), iar judecata în primă instanță se află și ea într-un stadiu avansat, fără a exista perioade de inactivitate în ceea ce privește administrarea probatoriului necesar pentru deplina lămurire a cauzei.
Drept urmare, având în vedere că încheierea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 rap. la art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 04 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. jud.
Ex.2 / 08.01.2010
- II.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
