Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 391/2/2010
131/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.102/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv și asistată de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei. Apreciază că menținerea acestei măsuri preventive nu se mai impune, având în vedere stadiul procesual, diagnosticul procesual și persoana făptuitorului.
În ceea ce privește stadiul procesual, arată că inculpații au fost audiați, recurenta a avut o atitudinea procesuală sinceră, iar participația sa este redusă față de participația coinculpatului.
Referitor la diagnosticul procesual, arată că trebuie avut în vedere că în cauză este vorba despre o persoană care nu are antecedente penale, regretă săvârșirea faptei, are studii superioare, are în întreținere un copil aflat în clasa a XII-a, mijloace materiale reduse, locuiește cu chirie, astfel că apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de către inculpata, întrucât, în mod corect, judecătorul instanței de fond, a apreciat că pentru o justă și oportună continuare a cercetării judecătorești, este necesar ca aceasta să se facă cu inculpata în arest preventiv. Apreciază contribuția inculpatei la fel de importantă cu cea a coinculpatului, inculpata fiind legătura dintre denunțător și coinculpatul, precum și cu cei din Ministerul Culturii, implicându-l și pe fostul său soț în această activate.
În ceea ce privește persona inculpatei, apreciază că cele învederate de către apărare nu sunt relevante, întrucât inculpata a avut o atitudine oscilantă de-a lungul procesului penal, nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care este judecată și învinovățindu-l pe coinculpatul de întreaga răspundere în ceea ce privește săvârșirea faptei.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că fiul său are 18 ani, este elev în clasa a XII-a și nu are nici un venit. Recunoaște și regretă partea sa de vină, în dosar sunt 4 inculpați, dintre care 2 sunt judecați în stare de libertate. Consideră că nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică și solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, cauza a fost amânată față de lipsa de apărare a inculpatei și în vederea continuării administrării probatoriului.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și, iar în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, arătând că, față de circumstanțele personale favorabile, lăsarea sa în libertate nu reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatei că, aceasta a fost arestată preventiv la data de 6 august 2009, ( nr.168/UP/06.08.2009), pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală - iar prin rechizitoriul nr. 252/P/2008, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, alături de inculpatul, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de articolul 257 aliniatul 1 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că:
Inculpata, împreună cu - au pretins și primit suma totală de 16.000 de euro, pentru a-și folosi influența asupra unor funcționari din cadrul Primăriei și ai Ministerului Culturii și cultelor, în scopul de a-i determina să facă un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu, respectiv semnarea actului de recepție a lucrărilor efectuate la același imobil fără a le crea probleme.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpat, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, probele din care rezultă presupunerea că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată sunt: denunțul și declarațiile numitei, denunțul și declarațiile numitului, declarația - numitului, procesul verbal privind consemnarea seriilor bancnotelor sumei de 8000 lei pretinsă ca mită de, și și primită de primul în data de 30.09.2008; procesul verbal din 05.08.2009 privind consemnarea bancnotelor care au compus suma de 16.000 euro pusă la dispoziția denunțătorilor pentru realizarea flagrantului; suporturile digitale conținând înregistrările audio-video a dialogurilor purtate în mediul ambiental, a convorbirilor telefonice; procesul verbal din data de 05.08.2009 privind constatarea infracțiunii flagrante și de efectuare de percheziții și planșele foto întocmite in cauză; proces verbal privind efectuarea actelor premergătoare în cauza; declarațiile inculpatului - și procesele verbale întocmite în cauză cu privire la refuzul său de a da declarație; declarațiile inculpatei; fotocopia procesului verbal de recepție a imobilului din- și a documentelor anexate acestuia.
Totodată, contrar susținerilor recurentei inculpate, Curtea găsește justificată aprecierea instanței de fond cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă și la acest moment procesual, lăsarea acesteia în libertate, în condițiile în care inculpata este cercetată pentru infracțiuni extrem de grave, cu prejudicii apreciabile în dauna părților vătămate.
În jurisprudența instanței supreme s-a statuat că, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, astfel că existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuită inculpata, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Ca atare, în aprecierea acestei stări de pericol pentru ordinea publică, Curtea nu se poate face abstracție de gravitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, rezultatul produs, gradul concret de pericol social, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, aspecte care sunt de natură a genera o puternică rezonanță socială negativă.
Pe de altă parte, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, ar putea exista riscului comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, sau chiar al reluării de către inculpații aflați în libertate a acțiunilor infracționale care le asigură obținerea în mod facil a unor importante venituri, ordinea socială fiind pusă astfel în pericol.
În privința circumstanțelor personale ale recurentei, invocate în apărare, Curtea apreciază că acestea nu pot fi evaluate, cu privire la necesitatea menținerii arestării preventive, decât în contextul gravității concrete a faptelor și al scopului urmărit prin privarea în continuare a inculpatei de libertate, după cum prevăd dispozițiile art.136 alin. 1 Cod de procedură penală.
Or, în speță, faptele inculpatei recurente prezintă, în concret, o gravitate sporită și au o puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice, conduita antisocială reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât, prin atitudinea procesuală manifestată, încercând transferul culpei în sarcina coinculpatului și invocând o participație minoră (deși nedovedită), conduce la concluzia că nu conștientizează consecințele faptelor de care este acuzată.
Pe de altă parte, circumstanțele personale favorabile ale inculpatei recurente nu constituie un argument pertinent, care să justifice reconsiderarea necesității privării de libertate, conduita socială avută de aceasta înainte de comiterea faptelor urmând a fi valorificată ulterior, într-un eventual proces de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Cum răspunderea penală este personală, Curtea apreciază că, inculpata nu se poate prevala de egalitatea de tratament juridic cu doi dintre coinculpați ( și ), care sunt cercetați în stare de libertate
În plus, Curtea mai arată că, în raport cu complexitatea cauzei, pluralitatea de fapte și de făptuitori, durata arestării preventive - dispusă la data de 6 august 2009 - se încadrează în limitele unui termen rezonabil și că, în activitatea organelor de urmărire penală, nu se identifică întârzieri nejustificate în efectuarea actelor procedurale necesare finalizării urmăririi penale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
Constatând că recurenta este cea aflată în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea o va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul inculpatei declarat împotriva încheierii de ședință din data de 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
