Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1032/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1032
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărător și arată că nu a avut intenția de a ucide victima.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de la 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în baza art. 300/1 al. 1.C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului fiul lui - și, născut la 16 martie 1976 în B cu domiciliul în B-, -.1,.14 jud. O, CNP -, cetățean român, 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, cu antecedente penale, în prezent arestat preventiv în Arestul
În baza art. 300/1 al. 3.C.P.P.a fost menținută măsura arestării preventive.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 227/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta dispus trimiterea în judecată în stare arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 12/13 mai 2009 exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, pe care a lovit- în zona gâtului cu un pahar spart, provocându-i leziuni ce au dus la decesul victimei.
Prin încheierea nr. 14 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și s-a luat măsura arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 13 mai 2009. după ce în prealabil, prin rezoluția din data de 13 mai 2009 s-a început urmărirea penală pentru această infracțiune, motivat de faptul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică constând în aceea că există pericolul ca inculpatul să săvârșească în continuare fapte de acest gen.
Analizând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr. 14 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, se mențin, în sensul că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin 1 lit. f C.P.P. condiția pericolului concret pentru ordinea publică fiind dovedită prin certitudinea că dacă ar fi lăsat liber, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale.
S-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând nicio probă în acest sens, criteriile avute în vedere, respectiv cele prev.de art.136 alin.8 și C.P.P. anume gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate în rândul membrilor societății civile și în mod special al membrilor comunității în care trăiește inculpatul, precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat.
În raport de toate aceste considerente, instanța a apreciat că pentru menținerea măsurii arestării preventive există indicii temeinice, în sensul prev. de art.681așa C.P.P. cum se observă din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză care relevă implicarea inculpatului în săvârșirea faptei pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, ce rezultă din gravitatea infracțiunii, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile cu violență pentru cei din jur.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum au fost expuse în încheierea din Camera de Consiliu nr. 14 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul O l t, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică-art.148 lit.f subzistă C.P.P. și în prezent și justifică privarea în continuare, a acestuia, de libertate.
Împrejurările concrete ale faptei, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, faptul că inculpatul exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, pe care a lovit- în zona gâtului cu un pahar spart, provocându-i leziuni ce au dus la decesul victimei,cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestei fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea acte ilicite, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Toate elementele expuse care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație, Completul de 9 judecători nr.210/29 iunie 2004 una din componentele noțiunii de ordine publică presupune între altele un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora. Ori în cauza de față s-a putut aprecia că prin fapta ce formează obiectul dosarului s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar aceasta denotă cu certitudine un pericol social în sensul prev. de art.148 lit.f C.P.P. care s-a statuat constant că poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, a condus instanța la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestuia și la necesitatea menținerii acesteia în viitor. În același sens s-a statuat constant, în practica instanțelor, cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză sunt realizate cerințele cele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și implicarea acestuia, așa cum a reieșit din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați, dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată, de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
Au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-i aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire este învinuit, conform art.137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având in vedere că la dosar există dovezi concludente privind implicarea inculpatului în fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, cu privire la pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acesteia - în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin1 lit. f și C.P.P. art.5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, iar lăsarea acestuia în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică - s-a constatat că măsura arestării preventive este temeinică și legală, subzistând și în prezent temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventive, întrucât s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, cu precizarea că acesta nu a avut intenția de a ucide victima.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestării preventive.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, iar la data de 13 mai 2009, împotriva acestuia s-a luat măsura arestului preventiv, măsură care ulterior, a fost prelungită și menținută de instanța de judecată.
Susținerea recurentului inculpat în sensul că nu a avut intenția de a ucide victima și s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii preventive, este nefondată, întrucât codul d e procedură penală, condiționează luarea măsurii arestării preventive și, implicit, menținerea acesteia de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prev. de art. 148 Cod pr.penală, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 lit. c din CEDO, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acestuia.
Menționăm de asemenea că luarea și menținerea măsurii arestării preventive este condiționată așa cum am arătat, de existența unor probe sau indicii temeinice, care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare, existând deci astfel de indicii când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei, se desprinde, în mod necesar, presupunerea că cel față de care se efectuează cercetarea judecătorească, a săvârșit fapta pentru care este cercetat (ori, în cauza de față se apreciază că probele administrate până în prezent în cauză pot fi apreciate ca motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată).
Așadar, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive arătată în dispoz. art. 143 și 148 Cod pr.penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul este bănuit că ar fi săvârșit o infracțiune de violență deosebit de gravă, care a avut ca rezultat moartea victimei.
Apărările invocate de către recurentul inculpat și care vizează lipsa vinovăției cu privire la fapta ce face obiectul judecății, nu pot fi examinate de instanța de recurs în acest moment procesual, fiind atributul instanței ce judecă fondul, ca pe baza probelor să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpatului.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală, va fi respins.
În baza art. 192 alin.2 cod pr.penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, ce se va suporta din fondul J,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 23 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
IS
IB/29.10.2009
23 octombrie 2009,
B va urmări și încasa de la rec.inc., suma de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Membri Liana Balaci, Mircea
