Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 106
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații și - ambii aflați în Arestul O - împotriva Încheierii de la 03 februarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați (în stare de arest preventiv), asistați de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - inculpați, a solicitat admiterea recursurilor formulate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și că nu au apărut temeiuri noi astfel că se impune judecarea inculpaților în stare de libertate având în vedere și faptul că ceilalți inculpați nu sunt arestați preventiv. A precizat că anterior, judecătorul de la instanța de fond a soluționat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar și apreciază ca acesta s-a antepronunțat cu privire la măsura preventivă.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea inculpaților în stare de arest preventiv întrucât motivele care au dus la arestarea inculpaților subzistă în continuare, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
A mai arătat că judecătorul care a menținut măsura arestării preventive nu se afla în nici unul din cazurile de incompatibilitate.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, arătând nu a obstrucționat desfășurarea anchetei și că nu sunt indicii în sensul că a săvârșit alte infracțiuni.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile apărătorului și că nu sunt probe în sensul că a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de la 03 februarie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului O l t, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la 28.08.1967 în de Vede, jud. T, domiciliat în T M, str. 1907, - 10,. 3,.41, jud. T, CNP- -, cetățean român, studii școala profesională, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, administrator la SC SERV SRL T M, în prezent arestat preventiv în Arestul și - fiul lui și, născut la 25.07.1974 în T M, jud. T, domiciliat în T M, str. -, -.3, jud.T, CNP- -, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, ocupația - patron la SC SRL T M, în prezent arestat preventiv în Arestul IPJ O - și a menținut privarea de libertate, întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea inculpaților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și - așa cum au fost expuse în încheierea pronunțată de Tribunalul Olt la data de 23 iunie 2008 și încheierea nr. 61 din 30 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică - art.148 lit. f, în sensul că inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și a dispozițiilor art. 148 lit. b și d C.P.P. în sensul că în situația lăsării in libertate a acestora ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau a martorilor, precum și faptul că ar putea săvârși noi fapte de același gen - subzistă și în prezent justifică privarea acestora de libertate.
S-a apreciat astfel că acest pericol social rezultă din împrejurările concrete ale faptelor, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpați și învinuiți, respectiv obținerea unor credite bancare în baza unor înscrisuri false emise de societățile comerciale administrate de aceștia și în care s-au făcut mențiuni false cu privire la calitatea de angajat și la salariul persoanelor solicitante ale creditelor, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea fapte, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică. în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Eliberarea acestor înscrisuri false de către cei doi inculpați - care au calitatea de administrator ai unor societăți comerciale -, înregistrarea contractelor fictive de muncă la ITM și racolarea persoanelor folosite drept solicitanți de credite prin intermediul altor persoane față de care s-a început urmărirea penală, s-a apreciat că relevă, pe de o parte, periculozitatea socială a inculpaților - care au conceput și coordonat această activitate infracțională -, iar pe de altă parte, insecuritatea raporturilor juridice între particulari și unitățile bancare, aceste raporturi constituind valori importante ocrotite de lege.
Pe de altă parte evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celor pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva celor doi inculpați, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, a condus instanța de fond la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a celor doi inculpați. În același sens s-a statuat constant în practica instanțelor cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului-antecedente penale, atitudine negativă față de valorile sociale consacrate de normele legale, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză sunt realizate cerințele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994, potrivit căruia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente,atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și implicarea acestora, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile martorilor audiați dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpaților și învinuiților date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată și totodată există motive temeinice în raport de activitatea infracțională anterioară dar și aspectele descoperite ulterior comiterii faptelor pentru care au fost cercetați inițial inculpații de a crede în necesitatea de a-i împiedica să săvârșească o altă infracțiune, așa cum a reținut și instanța de recurs - Curtea de APEL CRAIOVA - în încheierea nr. 71/14 iulie 2008.
În cauză au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpați, le-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-le aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire sunt învinuiți, conform art.137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având in vedere că la dosar există dovezi concludente privind existența infracțiunilor și a vinovăției inculpaților, gravitatea faptelor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acestor infracțiuni, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. C.P.P. și art. 5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, iar lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică, s-a constatat legalitatea și temeinica măsurii arestării preventive, în baza art. 3002al. 3.C.P.P. raportat la art. 160 și C.P.P. a menținut în continuare această măsură, deoarece temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților și.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, au solicitat admiterea arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și că nu au apărut temeiuri noi astfel că se impune judecarea lor în stare de libertate având în vedere și faptul că ceilalți inculpați nu sunt arestați preventiv. Au precizat că anterior, judecătorul de la instanța de fond a soluționat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar și apreciază ca acesta s-a antepronunțat cu privire la măsura preventivă.
În subsidiar au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea.
Recursurile inculpaților sunt nefondate.
Susținerile formulate de inculpați în sensul că judecătorul care a dispus menținerea arestului preventiv întrucât anterior a soluționat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților, sunt neîntemeiate.
Deși soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar presupune verificarea condițiilor de formă prev. de art. 1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, nici o dispoziție procedurală nu interzice instanței ca ulterior, aceasta să procedeze la o verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, verificare ce constituie o obligație a instanței și în același timp o garanție în privința respectării drepturilor procesuale alte inculpaților aflați în stare de arest preventiv.
Pe de altă parte, soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, nu constituie nici unul din cazurile prev. de art. 47 sau art. 48 alin.1 lit. b Cod procedură penală, întrucât judecătorul nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, respectiv asupra existenței infracțiunii și vinovăției inculpatului și nici nu a soluționat propunerea de arestare.
Curtea apreciază, că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, înscrisurile depuse și declarațiile inculpaților, conferă motive verosimile pentru a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor.
De asemenea, instanța a apreciat corect că se impune măsura arestării preventive și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136, 148 și art. 160 Cod procedură penală precum și art. 5 alin.1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile formulate ca nefondate.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții inculpați la câte 20lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și - ambii aflați în Arestul O - împotriva Încheierii de la 03 februarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l
Obligă recurenții - inculpați la câte 20 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. fond: C-tin.
19 Februarie 2009
-06 februarie 2009 -
- Administrația Finanțelor T-M, va încasa de la recurenții - inculpați și câte 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu