Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere stare arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 107
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu S - împotriva Încheierii de la 04 februarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea acestuia în stare de libertate. A precizat că inculpatul invocă săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare întrucât a fost lovit de către victimă.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului întrucât temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul - inculpat a solicitat admiterea recursului arătând că regretă săvârșirea faptei și că nu a avut intenția să ucidă victima, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din analiza actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Încheierea de la 04 februarie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Mehedinți, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a menținut în continuare măsura arestării preventive față de inculpatul - fiul lui G și, născut la 29.05.1985 în, județ H, în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu S, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 329/P/2008 din data de 17.12.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i, constând în aceea că, la data de 24 octombrie 2008, inculpatul s-a întâlnit cu G, în drumul public, în fața locuinței numitului și l-a lovit pe G, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona gambei și toracelui, iar urmare acestor lovituri, așa cum relevă raportul medico-legal nr. 746/175/16 decembrie 2008, victima a decedat, concluzionându-se că moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne (hemotorax, hemoperitoneu, hematom retroperitoneal), consecință a politraumatismului cu multiple fracturi costale și rupturi de organe interne (plagă pulmonară, rupturi hepatice și renale), iar leziunile traumatice pot data din 24 octombrie 2008 și s-au produs prin lovire cu un corp dur, alungit, respectiv lovire cu sau de corpuri dure.
S-a reținut în rechizitoriu că fapta inculpatului este probată cu: procesele verbale de cercetare la fața locului și de reconstituire, raportul medico-legal, declarațiile martorilor, G, coroborate cu recunoașterea inculpatului.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, prin încheierea nr. 6 din data de 26.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 26.10.2008 până la 23.11.2008, inclusiv, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 22/26.10.2008, apreciindu-se în acest sens că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile determinat de cercetarea în stare de libertate a inculpatului, învinuit de comiterea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol, social, omor calificat, pericol social relevat și de modalitatea concretă în care acesta a săvârșit fapta, de violența cu care a acționat asupra victimei căreia i-a aplicat multiple lovituri, în zone vitale ale corpului și cu un corp dur, existând astfel pericolul să se manifeste în acest mod și față de alte persoane.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23.11.2008 până la 22 decembrie 2008.
În speță, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în ceea ce privește temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 136, 143, 146 și 148 lit. și 1491și 150 C.P.P. în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, raportul medico-legal, procesele verbale de constatare la fața locului, de reconstituire coroborate cu declarația inculpatului, prima instanță a apreciat că există probe și indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă de natura celei pentru care este cercetat.
Totodată, s-a constatat că pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, pericolul social al acesteia dar mai ales sentimentul de insecuritate care ar exista în societatea civilă în condițiile în care acesta ar fi cercetat în stare de libertate, generat în deosebi de posibilitatea care s-ar crea ca inculpatul să comită alte fapte grave.
Instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului există și în prezent, astfel că se impune în continuare privarea de libertate.
Pedeapsa prevăzută este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în sensul că, la 24 octombrie 2008, l-a lovit de mai multe ori, cu un par, în cap și alte zone ale corpului pe numitul G, care avuse anterior un conflict cu tatăl inculpatului.
S-a mai reținut că din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, raportul medico-legal, procesele verbale de constatare la fața locului și de reconstituire, declarațiile inculpatului, rezultă probe și indicii temeinicie care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă de natura celei pentru care este cercetat.
Pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, pericolul social al acestora și sentimentul de insecuritate care ar exista în societatea în condițiile în care inculpatul ar fi arestat.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul arătând că instanța de fond nu a analizat argumentele pe care le-a invocat, pronunțând o încheiere netemeinică.
A mai arătat că încheierile date pe parcursul urmăririi penale au caracter provizoriu și că nu au autoritate de lucru judecat.
Instanța nu a verificat toate aspectele privind măsura reținerii preventive și a fost încălcată prezumția de nevinovăție.
Recursul inculpatului este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuarea privarea de libertate a inculpatului.
Criticile formulate de recurentul inculpat sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a analizat în mod concret temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv existența unor motive temeinice de a bănui că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege și pericolul concret pe care l-ar putea prezenta lăsarea în libertate a inculpatului și a indicat în cuprinsul încheierii motivele pentru care a apreciat că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea apreciază că probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, G și, procesele verbale de cercetare la fața locului și reconstituire, raportul medico-legal nr. 746/175/ 16 decembrie 2008 întocmit de SML M, declarația inculpatului, conferă motive verosimile pentru a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de omor calificat este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, de natură să creeze o stare de teamă și insecuritate socială, iar probele referitoare la existența infracțiunii dovedesc și pericolul concret pentru ordinea publică, având în vedere implicațiile negative ale unei asemenea fapte asupra siguranței colective.
Constatând că au fost respectate dispoz. art. 3002Cod procedură penală, art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală precum și art. 5 alin.1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul formulat ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu către Baroul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu S - împotriva Încheierii de la 04 februarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
jud. fond:
16.02. 2009
-06 februarie 2009 -
- Administrația Finanțelor Publice S, va încasa de la recurentul-inculpat suma de 120 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu
