Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 96/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.107
Ședința publică de la 19 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a celui pe care îl apără, având în vedere faptul că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut si regretat fapta comisa, împrejurarea că avea un loc de muncă până la momentul arestării, că provine dintr-o familie organizată cu un copil minor în întreținere, dar și perioada de când inculpatul se află în stare de arest preventiv, în opinia apărării, arestul preventiv neputându-se transforma într-o executare a pedepsei anticipată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, iar, pe de altă parte, în cauză sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar cercetarea în libertate a inculpatului prezentă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gravitatea infracțiunii, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondat, recursului formulat de inculpat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 23.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în baza art. 300 ind.2 rap.C.P.P. la art. 160 ind.2 p Cod Penal a fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul nr. 441/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 și art. 4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal
În fapt, s-a reținut că la data de 18.03.2009 inculpatul vândut martorei două doze de heroină conținând 0,18 grame și a deținut o doză de 0,06 grame în vederea consumului propriu.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 60 din 19.03.2009 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art.148, lit. f Cod proc. pen. și art.149/1 Cod. proc.pen.
Tribunalul constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 1491.C.P.P. și cu îndeplinirea cerințelor prev. de art. 143 rap. la art. 681.C.P.P. în sensul că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală.
Tribunalul a reținut că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. avute în vedere la data emiterii mandatului de arestare preventivă, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege.
În ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, instanța a avut în vedere gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina sa, natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, reacția publicului la asemenea infracțiuni.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun privarea în continuare de libertate a inculpatei, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, potrivit art. 136.C.P.P. și a respins totodată cererea acesteia de revocare a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate. Solicită a se avea în vedere că a recunoscut si regretat fapta comisa, împrejurarea că avea un loc de muncă până la momentul arestării, că provine dintr-o familie organizată, cu un copil minor în întreținere, dar și perioada de când se află în stare de arest preventiv, arestul preventiv neputându-se transforma într-o executare anticipată a pedepsei.
Examinând hotărârea recurată, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 și art. 4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal
În fapt, s-a reținut că la data de 18.03.2009 inculpatul vândut martorei două doze de heroină conținând 0,18 grame și a deținut o doză de 0,06 grame în vederea consumului propriu.
Probele administrate în cursul urmăririi penale conduc la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
Referitor la inculpatul indiciile și probele constau în: declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, procesele verbale de supraveghere operativă, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de percheziție, declarațiile martorelor, mijloace de probă din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat.
Inculpatul recunoaște fapta, afirmând însă că a cedat insistențelor martorei, căreia i-a dat din dozele deținute pentru consumul propriu.
Acest aspect însă nu a fost invocat de inculpat în fața instanței de recurs, inculpatul nu a contestat existența indiciilor temeinice că ar fi comis infracțiunea ci a invocat neîndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 148 lit.f
C.P.P.Cu privire la îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit.f C.P.P. Curtea constată că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță se constată că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea de săvârșire.
Datele personale ale inculpatului - cu un copil minor în întreținere și cu un loc de muncă până la momentul arestării, pot fi avute în vedere de instanța de fond în procesul de individualizare a pedepsei și în măsura în care se va pronunța o soluție de condamnare, însă nu justifică în sine o soluție de punere în libertate a inculpatului.
Mai mult, inculpatul era consumator de droguri la data arestării, a suferit anterior două condamnări pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc prev. de art. 4 din legea 143/2000, precum și o condamnare pentru infracțiunea de furt calificat, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, astfel că există o serioasă temere că va relua activitatea infracțională în vederea procurării de droguri pentru consumul propriu.
Curtea constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin, iar probele administrate până în prezent nu au relevat elemente noi, care să conducă la o soluție de punere în libertate a inculpatului.
Cât privește durata arestării preventive, Curtea constată că inculpatul a fost arestat la data de 19.03.2009 și trimis în judecată la data de 7.04.2009, în prezent cauza aflându-se în judecata în primă instanță.
În raport de complexitatea cauzei, de obiectul judecății, de stadiul procesual în care se află și de împrejurarea că în cauză s-a acordat termen în vederea audierii martorilor, fără a exista o culpă a instanței în amânarea judecății, Curtea constată că termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală.
În temeiul art. 192 al.2 va C.P.P. obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
21.01.2010//3 ex.
Trib.. Secția a II-a Penală/
Jud.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
