Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 109/2008
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - -
Grefier - - Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și aflat în stare de arest asistat de av., din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul este de acord să dea o declarație care a fost consemnată separat la dosar.
Instanța acordă cuvântul reprezentantei recurentului în susținerea recursului.
Reprezentanta din oficiu a recurentului solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului apreciind că în mod corect Tribunalul Hunedoaraa dispus menținerea arestării preventive. Temeiurile pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru mai multe infracțiuni de furt de către prima instanță subzistă și având în vedere aceste considerente se impune menținerea arestării preventive.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Constată că prin Încheierea penală din 27 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, printre altele, în baza art. 160/b și art. 300/2 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului.
În motivarea încheierii, Tribunalul Hunedoaraa reținut, în ce-l privește pe inculpatul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat și, mai mult decât atât, în ce-l privește pe susnumitul inculpat, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost confirmate prin pronunțarea unor soluții de condamnare în primă instanță și că în cauză există necesitatea de a păstra inculpatul la dispoziția instanței raportat la complexitatea cauzei.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen, nemotivat în scris prin cererea de declarare a recursului, inculpatul.
În susținerea cererii de recurs inculpatul, personal și prin apărătorii desemnați din oficiu, a solicitat, în principal, admiterea recursului și, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) rap. la art. 385/6 al. 3.C.P.P. casarea încheierii atacate și punerea lui de îndată în libertate, iar, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, că ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate, fapt pentru care trebuie să beneficieze de egalitate de tratament și că s-a depășit durata rezonabilă a arestului preventiv, fiind arestat de 1 an și 3 luni.
La termenul de judecată din 3 2008 instanța de recurs a procedat la audierea recurentului inculpat, cu respectarea dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală ( 7).
Analizând legalitate și temeinicia încheierii penale atacată prin prisma motivelor invocate de recurenții inculpați, precum și din oficiu conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la art. 136,143 și 148 din același cod de procedură, Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Curtea constată în principal că prin sentința penală nr. 330/2007,pronunțată de Judecătoria Hunedoara, s-a hotărât printre altele, condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare fiind dovedită vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, furt și furt calificat, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c) și 2/1 lit. a) Cod penal, art. 208 alin. 1) Cod penal și art. 208 alin. 1), 209 alin. 1) lit. a), g), și i) Cod penal, toate cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) și b) Cod penal și art. 75 lit. c) Cod penal.
Sentința instanței de fond a fost apelată atât de parchet, cât și de sus-numitul inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitate și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b din același cod.
Totodată, art. 160/b alin. 1 ) Cod procedură penală stipulează că, în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive ( alin. 3 art. 160/b).
Contrar celor susținute de recurentul inculpat, personal și prin apărătorul legal, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143, art. 146 și art. 148 Cod procedură penală, precum și exigențele art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenție, Tribunalul apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest preventiv inculpatului.
În speță, recurentul inculpat a fost arestat preventiv la data de 6 august 2007, iar prin sentința penală nr. 330 din 29.11.2007 a fost condamnat de Judecătoria Hunedoara la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, furt și furt calificat, menținându-se starea de arest preventiv, conf. art. 350 Cod procedură penală.
Raportat la multitudinea faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță și soluția de condamnare pronunțată de către instanța de fond, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului recurent este justificată și în mod corect tribunalul a menținut această măsură preventivă.
În speță, subzistă temeiurile care au condus la luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului iar susținerile acestora referitor la nevinovăția lui nu au relevanță cu privire la menținerea stării de arest preventiv, pe parcursul judecății urmând ca inculpatul să-și probeze această stare de fapt dacă ea există.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că în actualul stadiu procesual inculpatul mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materie.
Sub acest aspect, respectiv, al pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege -art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă - tâlhăria.
În ce privește susținerea recurentului inculpat referitoare la egalitatea de tratament, Curtea are a preciza că acest principiu poate să justifice punerea în libertate a unui inculpat, atunci când inculpații se află în situații similare, atât prin prisma faptelor de care sunt acuzați cât și prin prisma circumstanțelor care caracterizează persoana fiecărui inculpat. Ori, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului constată că recurentul nu se găsește în situație similară în raport cu fiecare coinculpat, context în care recursul inculpatului se privește ca nefondat și sub acest aspect.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs referitor la depășirea duratei rezonabile a detenției provizorii, Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat raportat la sentința de condamnare de 7 ani cu executare în regim de detenție, chiar în contextul în care aceasta nu este definitivă.
Curtea apreciază că raportat la multitudinea faptelor imputate inculpaților, gravitatea acuzelor ce planează asupra acestora, numărul părților implicate în cauză, judecătorii instanței de control judiciar au apreciat corect că durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil raportat la exigențele art.5 din Convenție
Curtea are îns a preciza i în condi iile existen a acestei prime condamn ri,judectorii instana de control judiciar sunt obligaiivegheze la derularea procedurii într-un termen rezonabil, mijloacele alese pentru atingerea acestui rezultat fiind sate la latitudinea lor.
Trebuie evitate perioadele lungi de inactivitate ale "instrucției deoarece pe terenul convenției acestea nu pot fi justificate în nici un fel"( a se vedea CEDO Philis contra Greciei, hotărârea din 27 iunie 1997).
Ca atare, menținerea arestării preventive a inculpatului recurent în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Față de aceste considerente, în baza disp. art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod proc.penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 150 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- - Creța
Red.
Tehnored./04.11.2008
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 109/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 150 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
indescifrabil indescifrabil indescifrabil
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
