Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 11
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care i s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av., cu împuternicire avocațiala la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și s-au verificat actele și lucrările dosarului după care:
Av. depune la dosar motivele de recurs și, având cuvântul, arată că nu are cereri prealabile de formulat. Aceeași precizare o face și reprezentantul parchetului.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 07 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași și, în urma rejudecării cauzei, instanța să dispună revocarea măsurii arestării, cu punerea deîndată în libertate a inculpatului, cu subsidiarul înlocuirii măsurii arestării cu măsura interzicerii de a nu părăsi țara.
Încheierea din 07 ianuarie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, este netemeinică din următoarele motive:
Instanța a examinat, de o manieră pur abstractă necesitatea de a menține măsura arestării, având în vedere numai gravitatea infracțiunii, pretins a fi fost săvârșită de inculpat și nebazându-se probe de natură să arate că eliberarea acestuia ar tulbura, în mod real, ordinea publică.
Instanța a reținut, în mod greșit, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării subzistă și sunt întrunite cerințele imperative ale art. 143 și art.148 alin.1 lit.f pr.pen. și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Probele pe care instanța le-a avut în vedere la luarea acestei măsuri sunt: declarația soției părții vătămate, a fratelui acesteia, procesul verbal de constatare la fața locului și certificatul medico-legal emis pe numele părții vătămate.
unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată este cea care a comis infracțiunea este o condiție pentru legalitatea menținerii stării de detenție, dar, după o anumită perioadă de timp, după administrarea a multor altor probe, ea nu mai este suficientă.
La dosarul cauzei au mai apărut și alte probe, s-au depus înscrisuri, s-au mai luat și alte declarații, care dacă ar fi coroborate ar scoate în evidență faptul că există un dubiu cu privire la persoana care a săvârșit infracțiunea.
Simplele declarații ale unor martori, rude de gradul I cu partea vătămată și soția acestuia, care nu se coroborează cu alte probe din dosar și nu susțin afirmațiile acestora nu pot constitui indicii temeinice și temeiuri în aprecierea necesității menținerii măsurii arestării.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, temei ce a determinat luarea măsurii arestării preventive, prelungirea și apoi menținerea ei, pentru evaluarea pericolului, ce are rezulta din lăsarea inculpatului în libertate, nu se poate avea în vedere numai pericolul social al faptei de a cărei săvârșire este învinuit sau valoarea socială lezată, deoarece prin aceasta s-ar aduce atingere principiului prezumției de nevinovăție; nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit, neputând fi prezumat.
Din probele administrate în cauză și din toate declarațiile martorilor nu rezultă că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică.
Instanța trebuia să facă dovada apariției unei stări de pericol iminent, asupra colectivității, apariția unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate, generate de scopul josnic în care a fost săvârșită fapta, de conduita anterioară și prezentă a inculpatului, care nu pot fi aplanate decât prin privarea de libertate a acestuia.
Pericolul concret pentru ordinea publică are o existență legată de timp, curgerea lui poate duce la limitarea pericolului până la dispariția acestuia, schimbându-se astfel temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării.
Chiar și Curtea Europeană Drepturilor Omului admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, unele infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie.
Dar această detenție nu mai rămâne legitimă decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura, în mod real, ordinea publică, în caz contrar, continuarea detenției nu ar putea să servească decât pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Au trecut 6 luni de la luarea acestei măsuri, timp în care, la dosarul cauzei nu a apărut vreo dovadă care să confirme sau să păstreze suspiciunea că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea, iar lăsarea sa în libertate ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Sunt 6 luni de când cei trei copii au inculpatului - care și-a susținut cu tărie nevinovăția - trăiesc în lipsuri majore, având în vedere că inculpatul este singurul sprijin al familiei, 6 luni de când inculpatul crede cu tărie că instanța va constata că s-a făcut o eroare, că nu există vreo probă sau vreun indiciu că ar fi săvârșit fapta, că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol public.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază ca legală și temeinică încheierea recurată întrucât instanța a avut suficient timp să aprecieze probele care au fost administrate în această cauză, dar și pentru că temeiurile inițiale subzistă.
Pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 148 lit.f
C.P.P.Inculpatul recurent, având cuvântul, cere să fie judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol public și dorește să fie alături de cei 3 copii minori ai săi.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 7 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași în baza disp. art. 300 ind.2 raportat la art. 160 ind.b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20.10.1967, deținut în Penitenciarul Iași.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului întrucât materialul probator administrat relevă date certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările produse.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că în mod greșit instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării subzistă și sunt întrunite cerințele imperative ale art. 143 și art. 148 alin.1 lit.f Cod.proc. penală.
Probele administrate în cauză - declarațiile unor martori, rude de gradul I cu partea vătămată și soția acestuia, procesul-verbal de cercetare la fața locului și certificatul medico-legal emis pe numele inculpatului nu pot constitui indicii temeinice și temeiuri în aprecierea menținerii măsurii arestării.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, instanța de fond nu se raportează la probatoriul administrat pentru a aprecia asupra stării de pericol asupra colectivității, stării de neliniște și sentimentului de insecuritate, generate de scopul josnic în care a fost săvârșită fapta, de conduita anterioară și prezentă a inculpatului, care nu pot fi aplanate decât prin privarea de libertate a acestuia.
În intervalul de timp scurs de la luarea măsurii arestării, la dosarul cauzei nu a apărut vreo dovadă care să confirme sau să păstreze suspiciunea că inculpatul a comis infracțiunea, iar lăsarea sa în libertate ar crea un pericol pentru ordinea publică motiv pentru care se solicită revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii cu obligația de a nu părăsi țara, măsură prevăzută de art. 145 indice 1 Cod proc. penală.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate dar și sub toate aspectele conform prevederilor art. 385 ind.6 alin.3 Cod proc. penală se reține următoarele:
Inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru săvârșirea tentative la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit.i Cod penal.
În esență, prin actul de trimitere în judecată se reține că în ziua de 29 iunie 2007 inculpatul i-a aplicat numitului o lovitură cu un cuțit în zona hemitorace stâng, provocându-i o plagă ventriculară și hemotorax masiv, leziuni ce au pus în primejdie viața acestuia.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 6 iulie 2007 în temeiul dispozițiilor art. 148 lit.f Cod proc. penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 136 alin.8 Cod proc. penală.
Cum bănuiala că inculpatul a comis fapta este legitimată de probele administrate până în prezent, temeiul de arestare fiind prezent și actual și cum este necesară protejarea ordinii publice, soluția privind menținerea stării de arest este legală și temeinică.
Actele și lucrările dosarului au fost just și temeinic analizate și evaluate de prima instanță. În mod riguros s-a analizat și pericolul social al judecării inculpatului în stare de libertate raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul opiniei publice cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul încriminator și al limitelor de pedeapsă, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere.
Raportat acestor considerente, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. penală va fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.192 alin.2 Cod proc. penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 07.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/15.01.2008
Tribunalul Iași:
Judec.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Otilia Susanu, Tatiana Juverdeanu
