Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 11/2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 4 Ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest și asistat de avocat G, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, argumentând că din probele administrate până în prezent nu rezultă vinovăția inculpatului. Mai arată că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă cu detenție.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, învederează instanței că nu este vinovat, solicitând judecarea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Constată că prin încheierea penală din 4.01.2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, făcându-se aplicarea art. 160/b și art. 300/2 Cod pr. pen.
În motivare instanța a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin, fără ca în speță să fi intervenit modificări care să impună punerea în libertate a acestora.
Cu privire la durata arestării preventive s-a arătat că aceasta este rezonabilă în accepțiunea art.5 CEDO, raportat la complexitatea cauzei, poziția părților și gravitatea faptelor așa cum rezultă din actul de trimitere în judecată și sentința instanței de fond.
Probele administrate în cauză permit presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală ca infracțiuni, respectiv complicitate la tâlhărie prev.de art.26 Cod penal rap.la art.211 al.1, al.2 lit.b,c, al.2/1 lit.a Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev.de art.85 al.1 din OUG 195/2002, republicată, iar inculpatul fapta prevăzută de legea penală ca infracțiune, respectiv tâlhărie prev.de art.211 al.1, al.2 lit.b,c, al.2/1 lit.a Cod penal.
De altfel, hotărârea de condamnare în primă instanță a confirmat faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin în continuare și, se poate concluziona că aceștia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că, pentru buna desfășurare a procesului penal, în accepțiunea art.136 și art.143 Cod proc.pen. măsura preventivă a fost menținută. În măsura în care în cursul judecării apelurilor vor interveni elemente de fapt sau de drept care să modifice elementele reținute de prima instanță, urmează să se reaprecieze necesitatea menținerii stării de arest preventiv sau vinovăția inculpaților, după caz.
Așa fiind, s-a reținut că se impune menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelurilor declarate de către inculpați.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate, întrucât din probe nu rezultă vinovăția inculpatului, iar acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen. instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și justifică privarea de libertate a acesteia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și condamnat în primă instanță, la 5 ani închisoare, este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică decurge din gravitatea deosebită a acuzației, modul în care s-a reținut comiterea faptelor, după un plan bine stabilit, împreună cu mai multe persoane, în scopul obținerii unor foloase materiale.
Menținerea măsurii arestării preventive este legitimă și prin prisma art. 5 CEDO, față de inculpatul fiind pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță.
În ceea ce privește apărarea inculpatului, în sensul că este nevinovat, constatăm că acestea sunt împrejurări care pot fi analizate doar pe fondul cauzei și nu în prezenta cale de atac, în condițiile în care s-a reținut menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 4 Ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 4 Ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. /2 ex./13.01.10
,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
