Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 110/R/MF
Ședința publică din 16 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.15 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții inculpați asistat de avocat ales escu și din oficiu avocat ,care substituie pe avocat desemnată în baza delegației nr.710/2009, - asistat de avocați aleși, escu și din oficiu avocat solicită să se aibă în vedere concluziile apărătorului și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului, - asistat de avocat ales și din oficiu avocat care substituie pe avocat desemnată în baza delegației nr.710/2009, și, asistați de avocat ales și din oficiu avocat care substituie pe avocat desemnată în baza delegației nr.710/2009, în baza delegațiilor de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că inculpații sunt asistați de avocați aleși, situație față de care, delegația apărătorului din oficiu încetează.
S-a permis apărătorilor să ia legătura cu inculpații.
După ce au luat legătura cu inculpații, apărătorii aleși, pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Procurorul precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații - și -, precizează că își întemeiază motivele de recurs pe disp. art. 3859pct. 9 Cod procedură penală și art. 38515pct. 2 lit c Cod procedură penală și solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii, casarea cu trimitere pentru rejudecare la instanța de fond.
La dosar fila 96 se află încheierea din data de 12 decembrie 2008, prin care s-a dispus prelungirea arestării, după care, s- luat în discuție măsura arestării prin încheierea recurată, urmând a se constata că termenul de 60 de zile prevăzut de lege a expirat.
Deci nu a fost respectat termenul de 60 de zile. În acest sens invocă decizia nr.25/2008 a
Solicită a se constata că a încetat de drept măsura arestării.
De asemenea, solicită a se constata că, încheierea nu este motivată așa cum prevăd disp. art. 23 al. 2 din Constituția României, prin care a fost instituită regula fundamentală cetățenească potrivit căreia măsurile preventive, în special arestarea, sunt ținute sub regulile prevăzute de lege și nu există nici-o derogare.
Modul în care judecătorul cauzei motivează că lăsarea în libertate a inculpaților ar înfrânge sentimentul de siguranță al cetățenilor și s-ar aduce ofensă principiului legalității se dezice rolului său de judecător
Este o motivarea abstractă, generală nu în limita disp. art.6 din Convenția Europeană.
Deși s-au făcut argumentări în susținerea concluziilor, din motivarea încheierii nu rezultă că s-a răspuns la acestea.
Nu se arată circumstanțele concrete pentru care se menține măsura arestării.
Prin modul în care a motivat încheierea, judecătorul se dezice de dreptul să de judecător și nu arată decât o sfidare a dreptului la apărare
Invocă 4 decizii ale Curții Europene.
Avocat escu având cuvântul pentru inculpații - și, învederează instanței că își motivează recursurile pe disp. art. 3859pct. 9 Cod procedură penală și art. 38515pct.2 lit c Cod procedură penală.
Solicită a se constata că, a fost depășit termenul de 60 de zile, de la ultimul termen când s-a pus în discuție prelungirea măsurii arestării preventive și a încetat de drept arestarea preventivă.
Încheierea de ședință este motivată lapidar fiind egală cu lipsa motivării. Nu se motivează pentru care temeiuri se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, așa cum o cer disp. art. 160bal. 3 Cod procedură penală.
De la luarea măsurii arestării preventive până în prezent, nu s-a administrat nici-o probă din care să rezulte că inculpații prezintă pericol social și în ce constă acesta.
Solicită casarea cu trimitere pentru rejudecare.
În subsidiar, solicită a se constata că s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de Convenția Europeană, că nu sunt motive pentru care aceștia să mai rămână arestați, urmând a se admite recursul, a se casa încheierea și a se dispune judecarea inculpaților în stare de libertate.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, și, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât încheierea nu este motivată.
Motivarea încheierii este făcută cu indicarea textelor de lege nu și cu privire la probele care ar conduce la menținerea măsurii arestării.
Încheierea trebuia motivată pentru fiecare inculpat în parte, nu pe general așa cum s-a procedat.
Inculpatul este trimis în judecată pentru o singură faptă de furt, iar perioada cât a fost arestat este suficientă și nu se mai impune prelungirea. În mod greșit prima instanță a respins cererea de liberare provizorie. Partea vătămată audiată în cauză a arătat că nu-l cunoaște pe.
În cauză trebuie avută în vedere prezumția de nevinovăție în primul rând, iar în al doilea rând a se avea în vedere că a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de Convenția Europeană.
Instanța trebuie să aibă în vedere și faptul că inculpatul are o situație familială deosebită, un copil în vârstă de 3 ani bolnav cardiac și sindromul și mai are un copil în vârstă de un an.
Perioada de 1 an și 8 luni de când este arestat, este suficientă pentru a-l determina să nu mai comită astfel de fapte.
Nu sunt probe din care să rezulte că prin lăsarea în libertate ar zădărnici buna desfășurare a procesului.
Solicită admiterea recursurilor, casarea cu trimitere pentru rejudecare, iar în ce-l privește pe, admiterea cererii de liberare provizorie și punerea în libertate de îndată. Depune un memoriu din partea inculpatului.
Avocat escu având din nou cuvântul pentru inculpații și, solicită a se constata că încheierea nu este motivată potrivit disp. art. 356 lit. Cod procedură penală.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică.
Încheierea instanței de fond este corect motivată, în cel mai rău caz s-ar putea reține că nu este suficient motivată, dar având în vedere că este o încheiere interlocutorie, nu este prevăzut un anume text pentru motivare, nu există nici-o dispoziție legală care să-i impună judecătorului să analizeze probele, raportându-se la ceea ce trebuie să cuprindă o încheiere.
Încheierea nu poate fi motivată în baza disp. art. 356 Cod procedură penală, aceste texte de lege se referă la motivarea hotărârilor și nu a unei încheieri. În situația în care s-ar depăși criteriile în baza cărora se motivează o încheiere, există pericolul autopronunțării.
În cauză, nu s-a încheiat cercetarea judecătorească, nu s-au administrat toate probele, nu au fost audiați toți martorii și toate părțile vătămate și potrivit art. 136 Cod procedură penală se impune menținerea măsurii arestării preventive. Au fost analizate și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Este vorba de asociere în vederea comiterii de infracțiuni deosebit de grave, inculpații și sunt recidiviști, au persistata în comiterea unor astfel de infracțiuni.
Termenul rezonabil trebuie raportat la natura infracțiunilor, modul în care au fost comise cât și faptul că inculpații au formulat diverse cererii de liberare provizorie, a fost invocată excepția de neconstituționalitate, judecata fiind suspendată o perioadă de timp
Nu este vorba de încetarea de drept a arestării, întrucât nu a fost depășit termenul de 60 de zile.
Nu se impune casarea cu trimitere.
Recurenții inculpați având pe rând ultimul cuvânt:
- solicită să se aibă în vedere concluziile apărătorului și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului;
solicită să se aibă în vedere concluziile apărătorului și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului;
- solicită să se aibă în vedere concluziile apărătorului și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului;
solicită să se aibă în vedere concluziile apărătorului și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului;
solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât au fost audiați martorii, mai puțin unul care este plecat din țară și nu are cum să ia legătura cu el. Solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi țara;
, solicită să fie judecat în stare de libertate, are reținută în sarcina sa o singură infracțiune, au fost administrate toate probele.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 4 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, printre altele, n baza art. 1608aalin.6 Cod de procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și,
În baza art.3002raportat la art. 160 alin.3 Cod de procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților: -, -, și.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că potrivit art.1602alin.2 Cod de procedură penală, liberarea provizorie nu se acordă în cazul când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți.
Arestarea inculpatului s-a făcut în baza art.148 lit. b, c și f Cod de procedură penală, respectiv a existenței unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor, experților și că există date privind săvârșirea de noi infracțiuni.
Întrucât s-a considerat că de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu s-a schimbat nimic din împrejurările care au fost avute în vedere inițial, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost respinsă ca neîntemeiată.
Totodată, potrivit art.3002cod de procedură penală, tribunalul a pus în discuție verificarea măsurii arestării preventive a inculpaților -, - și.
S-a reținut că arestarea celor 6 inculpați s-a făcut în baza art.148 lit.b, c și f Cod de procedură penală, respectiv al pericolului influențării probelor, pregătirii comiterii de noi infracțiuni și a pericolului social concret, temeiuri care subzistă și în prezent.
Instanța de fond a considerat că arestarea preventivă se încadrează și în termenul rezonabil prevăzut de art.5 alin.3 din CEDO întrucât acesta trebuie apreciat în funcție de complexitatea cauzei ce este dată de numărul de inculpați, gravitatea infracțiunilor, prejudiciul, numărul părților vătămate și al martorilor care trebuie audiați.
Împotriva încheierii au formulat recurs inculpații -, - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
- În mod greșit s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților
prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
- S-a invocat nemotivarea hotărârii și că durata arestării preventive
a depășit un termen rezonabil.
- În fine, față de faptul că, de la data de 12.12.2009 până în prezent, măsura arestului preventiv nu a fost verificată și, respectiv, menținută, instanța trebuie să constate încetată de drept această măsură, conform art.140 al.(1) lit.a) Cod procedură penală.
Cu privire la recursurile declarate de inculpați, curtea reține că motivele sunt asemănătoare, astfel că le va analiza împreună,în temeiul art.385/6 Cod procedură penală.
Cu privire la motivul vizând netemeinicia menținerii arestării preventive a inculpaților, în mod corect tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
În raport de natura infracțiunilor comise și de împrejurarea că în cauză au fost angrenați mulți inculpați este necesară administrarea de probe pe o perioadă mai mare de timp, cauza fiind una complexă, în considerarea curții, iar menținerea în detenție preventivă a inculpaților se impune și pentru o bună înfăptuire a actului de justiție.
Și în ceea ce privește pericolul social concret al faptelor comise este necesară menținerea măsurii arestării preventive, dar și în raport de împrejurarea că prin lăsarea în libertate a inculpaților există pericolul săvârșirii unor noi infracțiuni.
Astfel, măsura preventivă a arestării inculpaților a fost dispusă în temeiul art.148 lit.b, c, f Cod procedură penală, în condițiile în care: există date suficiente că aceștia pot să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate; legea prevede pentru infracțiunile pretins a fi comise pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ( prin legăturile apropiate cu ceilalți inculpați în cauză, precum și cu persoane din lumea interlopă).
Acest pericol rezultă din modalitățile laborioase și organizate în care există presupunerea legitimă că ar fi fost săvârșite infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și din prejudiciul exorbitant de mare, care se presupune a fi cauzat.
Acuzația făcută inculpaților constă în infracțiuni grave, prin efectele pe care le-au produs, de înșelăciune, violență și șantaj în scopul obținerii de foloase materiale injuste, comise de o structură infracțională organizată.
În plus, pericolul pentru ordinea publică este încă de actualitate întrucât rezonanța faptelor nu s-a pierdut din conștiința cetățenilor, pe tot timpul detenției preventive de aproximativ 1 an și 7 luni.
În acest context, se va analiza și garanția respectării termenului rezonabil al procedurii penale în strânsă legătură cu principiul celerității unei astfel de proceduri, potrivit art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.
Totuși, în această cauză în care inculpații incriminează o detenție provizorie de aproximativ 1 an și 7 luni, deși din piesele dosarului reiese că numai în faza de urmărire penală și în primă instanță s-au pronunțat instanțele de peste 30 de ori cu privire la această detenție, nu se pune problema depășirii termenului rezonabil și aceasta datorită drepturilor procesuale exercitate de inculpați, uneori abuziv, invocarea de excepții procesuale care au dus la suspendarea cauzei și sesizarea instanței constituționale, cereri de recuzare a instanțelor precum și de liberare provizorie extrem de numeroase.
Drept urmare, curtea constată că durata întregii proceduri pusă în discuție până în acest moment procesual, nu constituie, dată fiind complexitatea cauzei, o încălcare a dispozițiilor art.6 paragraf 1 din CEDO.
Curtea Europeană a drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt de a furniza atât apărării, cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare ( cauza Austriei, cauza S- c Elveția).
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanța de fond în aprecierea faptului că nu s- încălcat termenul rezonabil pentru arestarea preventivă a inculpaților.
Se observă, de asemenea, că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând argumente suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității relative a încheierii recurate nu este întemeiată nici sub acest aspect ( respectiv cel al nemotivării).
Critica nu poate fi acceptată nici pentru considerentul că în acord cu jurisprudența CEDO și legea procesuală penală actuală, recursul în cauza de față este devolutiv, situație care nu permite curții să împărtășească o soluție de casare a încheierii recurate cu trimiterea spre rejudecare, câtă vreme chiar instanța de recurs poate suplini o eventuală motivare lapidară sau o soluție diferită pe care o împărtășește.
În speță, nu se pune problema depășirii termenului prevăzut de art.160/b din Codul d e procedură penală întrucât de la ultima verificarea arestului preventiv și până la data de 04.02.2009 când s-a luat din nou în discuție necesitatea menținerii acestei măsuri private de libertate, nu au expirat cele 60 de zile prevăzute de textul de lege amintit.
Pentru considerentele expuse mai sus, nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, unele din temeiurile arestării preventive a acestuia fiind art.148 lit.b și c Cod procedură penală și nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură privativă de libertate.
În condițiile reținute, curtea în temeiul art.385/15 pct.1 Cod procedură penală va respinge recursurile ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții-inculpați vor fi obligați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile penale, formulate de inculpații, fiul lui și, născut la 6.10.1968, fiul lui și, născut la 18.10.1970, fiul lui și, născut la 30.05.1969, fiul lui și, născut la 30.03.1971, fiul lui și,născut la 30.06.1967 și, fiul lui și -, născut la 05.07.1973, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
Jud. fond:.
3 ex./ 18.02.2009.
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Elena Minodora Rusu, Marioara
