Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 110/
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 10 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, in baza împuternicirii avocațiale nr.831/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Traducerea susținerilor inculpatului din limba arabă în limba română și invers a fost asigurată de dl, traducător de limbă arabă, autorizat de
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și, rejudecând, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să mai justifice menținerea stării de arest a inculpatului. Având în vedere probele administrate, față de declarația inculpatului, declarația reprezentantului societății comerciale SRL, apreciază că nu sunt probe suficiente din care să rezulte că inculpatul este vinovat, mai ales pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 2,3 și 5 cod penal. Solicită a se avea în vedere durata arestului preventiv, poziția inculpatului, probele ce urmează a fi administrate în apărare respectiv expertiză grafoscopică și relații de la Registrul Comerțului. Apreciază că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și poate fi judecat în stare de libertate.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, și nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea inculpatului în libertate. Solicită a se observa atitudinea inculpatului după comiterea faptei și probele administrate în cursul judecății, dovedesc intenția inculpatului de a menține în eroare partea vătămată.Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, prin traducător arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate. că, in declarația dată, partea vătămată a recunoscut că nu a dat inculpatului suma integrală de pe factură. Declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală, nu se coroborează cu cea din cursul judecății. Are un an și o lună de zile de când este arestat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 10 februarie 2010, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală
A menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - născut 01.11.1980 în Port, fiul lui și.
În baza art. 139 alin. 1 cod procedură penală coroborat cu art. 145 cod procedură penală
A respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de obligării de a nu părăsi localitatea formulată de același inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului s-a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.
Astfel, și la acest moment s-a apreciat că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se apreciază că subzistă și la acest moment, în sensul că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul este determinat de gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care este trimis în judecată, derivată din natura acestora, din împrejurările si modalitatea concretă de comitere, urmarea produsă, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului, conduita inculpatului ulterioară descoperirii faptelor deduse judecății, în sensul că s-a ascuns și nu a mai putut fi contactat după ce reprezentantul legal al societății prejudiciate a formulat plângere penală la organele judiciare.
Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului - provine dintr-o familie organizată, are un copil minor, este absolvent al învățământului superior, nu este cunoscut cu antecedente penale - ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.
S-a avut în vedere că, astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de împrejurările și modalitățile concrete în care se arată că a acționat acesta, de urmările produse, de rezonanța socială și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Pe de altă parte, se reține că, deși mare parte din cercetarea judecătorească a fost efectuată, fiind administrate majoritatea probelor în mod nemijlocit de către instanță, în prezent se consideră că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului întrucât este necesară împiedicarea acestuia de a se sustrage de la judecată (ținând seama și de conduita sa anterioară) și asigurarea desfășurării judecății în condiții de normalitate.
În atare situație, se apreciază că la acest moment procesual nu sunt motive care să justifice schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nici motive care să justifice inexistența acestora, motive care ar conduce fie la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, fie la revocarea acestei măsuri.
Cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, se impune a fi făcută precizarea că, deși inculpatul afirmă că dacă s-ar opta pentru această soluție ar putea locui cu fosta soție, în sprijinul acestor afirmații nu au fost produse, nici de această dată, nici un fel de probe.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recursul fiind motivat oral cu ocazia dezbaterilor din data de 19.02.2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și, rejudecând, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate, susținând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să mai justifice menținerea stării de arest a inculpatului; având în vedere probele administrate, față de declarația inculpatului, declarația reprezentantului societății comerciale SRL, apreciază că nu sunt probe suficiente din care să rezulte că inculpatul este vinovat, mai ales pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 2,3 și 5 cod penal; de asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere durata arestului preventiv, poziția inculpatului, probele ce urmează a fi administrate în apărare respectiv expertiză grafoscopică și relații de la Registrul Comerțului, apreciindu-se că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și poate fi judecat în stare de libertate.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă.
Examinând încheierea de recurs în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpat nu este fondat, pentru următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr. 1557/P/2008 din data de 10.02.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 cod penal, art. 31 cod penal rap. la art. 290 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de administrator al SC 2006 SRL, fiind ajutat de co-inculpatul, l-a indus în eroare pe reprezentantul SC SRL C cu ocazia încheierii și derulării unui contract de vânzare - cumpărare, marfa constând în tractoare uzate, sens în care a determinat-o, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe soția sa, să completeze în fals și fără vinovăție, două facturi fiscale, în valoare totală de 359.400 lei, privind achiziționarea unui număr de 47 de tractoare uzate, despre care cunoștea faptul că nu există.
Prin încheierea nr.7 din data de 15.01.2009, pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Constanța, s-a dispus, în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, măsura preventivă fiind ulterior menținută în condițiile art. 300/1, 300/2 proc.pen.
Curtea reține că din probatoriul administrat în cauză până în acest moment (plângerea penală formulată de către SC SRL C, declarațiile date de către partea vătămată ( în cursul urmăririi penale și nemijlocit în fața instanței ), copiile facturilor fiscale 0032 și 0033, copiile ordinelor de plată prin care s-a făcut plata sumei de 359.400 lei, copiile ordinelor false din 30.09.2008 și 14.10.2008, declarațiile martorilor, El-, El- -, și declarația inculpatului ) rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea reține că temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și la acest moment ( la aprox. 1 an și o lună de la data având în vedere că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică, respectiv starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul societății prin judecarea în stare de libertate a unei persoane cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni care a cauzat un prejudiciu mare ( echivalentul a cca. 87.000 euro ).
Curtea mai constată că în cauză cercetarea judecătorească s-a efectuat cu celeritate până în acest moment, neputându-se imputa instanței o tergiversare a soluționării cauzei în care un inculpat este arestat preventiv.
Curtea apreciază, de asemenea, că în acest moment, scopul măsurilor preventive prev. de art. 136.proc.pen. respectiv buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată sau de la o eventuală executare a pedepsei, se poate realiza doar prin menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere conduita anterioară a inculpatului, anterior arestării sale acesta nelocuind la adresele indicate și nerăspunzând la numerele de telefon pe care le-a comunicat în vederea citării.
Față de considerentele expuse, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2010 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conf. art. 189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 190 alin. 4 cod procedură penală, onorariul de interpret, în cuantum de 70 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea interpretului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2010 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, Curtea va obliga recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conf. art. 189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 190 alin. 4 cod procedură penală, onorariul de interpret, în cuantum de 70 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea interpretului.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond.
Tehnored. Gref.
Red. . Jud. -
3 ex./19.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
Dosar penal nr-
23 februarie 2010
CĂTRE,
DEPARTAMENTUL ECONOMICO - FINANCIAR
Vă facem cunoscut că, pe rolul Curții de Apel Constanța, se află înregistrat dosarul nr-, privind recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2010 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
In conformitate cu dispozițiile legale s-a procedat la traducerea susținerilor inculpatului din limba arabă în limba română și invers.
Această traducere, a fost efectuată în cauză de către dnul., persoană autorizată ca traducător de limba arabă conform Legii nr. 178/1997, de către Ministerul Justiției;
Alăturat, vă înaintăm:
- Decizia penală nr. 110/P din 19 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr-, prin care s-a dispus avansarea din fondurile MJ a onorariului de traducător in valoare de 70 lei.
, poate fi contactat la numărul de telefon 0744.241.300 sau 0751.113.580.
GREFIER,
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Maria Uzună, Zoița
