Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 289/2/2010
95/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 110
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal în stare de arest și asistat de apărător din oficiu,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București, iar în temeiul dispozițiilor art. 3002rap la art. 160 Cod de Procedură penală solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că pe întreg parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de poliție, are o familie și nu există probe că pus în libertate ar putea influența în vreun fel buna desfășurare a cercetării judecătorești.
În concluzie solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, cu angajamentul că acesta se va prezenta de fiecare dată în fața instanței.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că în mod corect s-a menținut starea de arest a inculpatului, considerându-se că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu s-au schimbat impunându-se în continuare menținerea stării de arest față de faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, manifestând perseverență infracțională, iar lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și modalitatea concret de săvârșire a faptei împreună cu mai multe persoane, folosind cagule și imobilizându-și victimele.
Recurentul-inculpat personal, în ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la menținerea stării de arest.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și și s-a menținut măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. a,b, alin. 21lit. a Cod penal, reținându-se că inculpatul și mai multe persoane, în noaptea de 22/23.10.2008, având fețele acoperite cu cagule, au pătruns în incinta punctului de lucru al SC SRL, situat în comuna, tarlaua 60, parcela A 514/1, de unde, după ce i-au imobilizat pe agenții de pază Paști și, au sustras aparatură și scule folosite în construcții, precum și trei telefoane mobile aparținând celor doi paznici. Înainte de a părăsi locul săvârșirii faptei, după sustragerea bunurilor, inculpații i-au legat cu sârmă la mâini pe numiții Paști și, închizându-i în baraca firmei de pază, cei doi paznici reușind să se elibereze după ce inculpații își asiguraseră scăparea.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G
Red.
Dact. /08.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
