Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1100/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1100
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 30.10.2009 în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, a se constata că menținerea stării de arest a rămas fără obiect, inculpatul fiind condamnat într-un alt dosar, unde s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 30.10.2009 în dosar nr-, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. fost constatată legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului .
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 28.12.2009.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, vând în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul sa fie implicat in săvârșirea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpat, s-a putut aprecia că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 28.12.2009.
Este evident că atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societătii o reactie de nesiguranta sau de revoltă, privarea de libertate a autorului, cel putin pentru o perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată. Or, în prezenta cauză, există suficiente probe în legătură cu posibila implicare a inculpatului în savarsirea unor activităti ilicite cu consecinte dintre cele mai grave asupra patrimoniului partilor vătămate, astfel că lasarea sa în libertate nu ar contribui la altceva decât la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situatie incompatibilă cu principiile unei societati democratice.
Ordinea publica, care presupune si crearea si mentinerea unui climat de liniste si securitate în care cetătenii sa-și poată desfăsura viata cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprima personalitatea umană, printre care se regaseste și dreptul oricarei persoane la integritatea patrimoniului, care presupune si buna credintă a tuturor celor care sunt implicati în desfăsurarea unor relatii patrimoniale, ar putea fi si este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care este implicat inculpatul, astfel că în vederea prezervării ordinii publice cel putin pentru o perioadă determinată de timp, mentinerea stării de arest a inculpatului apare ca fiind necesară.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de apărătorul său ales ambii solicitând recursului întrucât a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii într-un alt dosar astfel că arestarea sa preventivă nu se mai justifică.
Potrivit prev. art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cpp instanța sesizată cu judecarea unei cauze este datoare să verifice din oficiu,în cursul judecății, dacă inculpatul este arestat, legalitatea și temeinicia acestei măsuri iar dacă se constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventive au încetat sau nu există temeiuri noi care justifice arestarea se dispune revocarea arestării preventive.
Prin urmare, în raport cu prevederile mai sus menționate, revocarea arestării se poate dispune doar dacă sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus.
În speță, se poate observa că instanța de fond, în mod întemeiat, a constatat că până în prezent nu s-a făcut dovada că temeiurile care stat la baza arestării au încetat astfel că menținerea arestării preventive se justifică în continuare având în vedere că la dosar sunt indicii și probe temeinice care au determinat luarea acestei măsuri, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și față de pericolul social pe care îl reprezintă aceasta faptă, împrejurările în care a fost comisă, prejudiciile cauzate lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că inculpatul a fost condamnat definitiv într-o altă cauză nu poate constitui temei pentru revocarea arestării având în vedere că fiecare cauză prezintă particularității proprii în funcție de care a se apreciază dacă se impune arestarea preventivă respectiv menținerea acestei măsuri pe durata procesului penal, în conformitate cu prev. art. 3002cpp.
Prin urmare în baza art.385 ind.15 lit. b cpp se va dispune respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 30.10.2009 în dosar nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: CC/18.11.2009
Dact: 2 exempl/ 19 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
