Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.112/R/2009
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției penală
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 02.07.1983, din Penitenciarul Satu Mare, împotriva încheierii penale nr.65 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prevăzută de art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Satu Mare, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1393/2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 09.03.2009.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul recurent, arată că a formulat recurs împotriva încheierii penale din 17 februarie 2009, este nemulțumit de modul în care se desfășoară cercetarea judecătorească, de faptul că numitul, care e autorul infracțiunii, este liber și că este menținut în stare de arest.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, avocat, susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza a se dispune punerea în libertate a inculpatului, considerând că cercetarea judecătorească se poate efectua și cu inculpatul în stare de libertate și că persoana acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică încheierea recurată. Consideră că, temeiurile care au determinat arestarea sunt pendinte și actualmente, astfel că apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv, fiind dovedit pericolul pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită a fi pus în libertate pentru a se putea apăra, întrucât nu el a comis fapta ce i se reține în sarcină. Mai arată că un număr de 14 martori care au fost audiați au declarat în favoarea lui.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 65 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv și s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, născut la data de 02.07.1983 în O, fiul lui G și, CNP -, cetățenie română, studii 2 clase, situația militară nesatisfăcută, loc de muncă SC SA B M, ocupație muncitor sezonier, cu domiciliul în Vama, nr.625 și reședința în Vama, nr.593, jud. S M, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Satu Mare, arestat preventiv prin mandatul de arestare preventivă nr.22/26.11.2007 emis de Tribunalul Satu Mare în baza încheierii nr.79/26.11.2007 pronunțată în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este deosebit de gravă, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, se mențin în continuare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, motiv pentru care în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și modificarea ei, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii lui în libertate, cu motivarea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, conform art.3856alin.2 și art.38514din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.3859din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat apare ca nefondat, și va fi respins ca atare, în baza art. art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală.
Verificând din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind. 2 și art. 160 indice b din Codul d e procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond a dispus menținerea acesteia.
Curtea apreciază că soluția dispusă prin încheierea nr.65 din 17 februarie 2009 este legală și temeinică.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate: pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este mai M de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică. În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, precum și rezonanța faptei comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Criticile formulate de inculpat privind inexistența vinovăției cu privire la fapta reținută în sarcina lui, nu pot face obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în cauză.
Față de aceste considerente, curtea, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale nr.65 din 17 februarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Satu Mare.
În baza art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale nr.65 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /19.03.2009.
Judecător fond -
3 ex./19.03.2009,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Popovici Corina, Soane Laura
