Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7284/2/2009
1842/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1148
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Găină Carmen Veronica
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER - G -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de către recurenții-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați: - personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - și - personal, în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, casarea încheierii Tribunalului București, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv.
Singurele probe aflate la dosar sunt denunțurile martorilor cu identitate protejată.
Apărătorul arată că nu este dovedit pericolul concret pentru ordinea publică și nici probe din care să rezulte vinovăția inculpatului.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, existând garanția că inculpatul nu ar avea cum să împieteze bunul mers al cercetării penale și nici influențarea martorilor care au identitate protejată.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă. Din probele administrate la dosar nu rezultă pericolul concret pentru ordinea publică în accepțiunea art.148 lit. f Cod procedură penală și nici probe din care să rezulte că inculpatul ar putea influența în vreun fel bunul mers al procesului penal.
Să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care în luna februarie 2008 a încercat să se lase de consumul de droguri, având voință să se integreze din nou în societate. De asemenea, inculpatul a formulat un denunț care s-a concretizat; în plus, se arată că inculpatul are probleme de sănătate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin, impunând în continuare menținerea stării de arest preventiv, față de pericolul concret al faptei, fiind vorba de un grup infracțional organizat.
În ceea ce-l privește pe recurentul-inculpat, arată că acesta este recidivist, dând dovadă de perseverență infracțională, rezultând pericolul concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, având în vedere că și-a recunoscut fapta.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu apărătorul ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, printre altele, în baza art.3002, raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților, U, și.
Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au justificat luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților; s-a reținut că - în cauză - există probe și indicii temeinice, în sensul comiterii faptei de către inculpați.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridică dar, în primul rând, mediul social ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și ale procesului penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, din cauza faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru odinea publică, acesta rezultând din gravitatea faptei, împrejurările comiterii, urmarea produsă, existând temerea că împotriva unor fapte periculoase nu se reacționează prompt.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpații și au declarat recurs, arătând că, procesul penal poate fi continuat în bune condiții și cu aceștia în stare de libertate, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.536/D/P/2008 emis la data de 27.01.2009 de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv (printre alții), inculpații și.
Astfel, pentru inculpatul, se reține că acesta a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal și, respectiv, deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu constând în aceea că în perioada iulie - septembrie 2008 a desfășurat activități ilicite de comercializare de droguri de mare risc, respectiv heroină. În baza aceleiași rezoluții infracționale în data de 08.07.2008, 10.07.2008 și 17.07.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod" " cantitatea totală de 0,90 grame heroină, cu suma de 450 lei.
Cu privire la inculpatul, se reține că acesta a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.7 alin.1, rap. la art.2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003, art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, în cursul lunii iulie 2008, împreună cu inculpații, și a constituit un grup infracțional organizat, în scopul comercializării ilicite de heroină, iar în cadrul grupării inculpatul a coordonat activitatea infracțională desfășurată de ceilalți membrii ai grupului, menționați mai sus, a cumpărat, a porționat, a vândut și a pus în vânzare heroină, activitate infracțională care s-a derulat în perioada iulie 2008- septembrie 2008.
Din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, elevante în acest sens fiind: procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către judecător, proces-verbal întocmit cu ocazia efectuării de supravegheri operative, proces-verbal întocmit de către organele de urmărire penală cu ocazia depistării acestora, declarațiile martorilor cu identitate atribuită conform art.861p Cod Penal, proces-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției autoturismului condus de către acesta, declarațiile inculpaților, proces-verbal de consemnare a declaraților colaboratorilor cu nume de cod "" și " " etc, toate aflate la dosarul de urmărire penală.
n examinarea modalității de acțiune a inculpaților se poate face abstracție de natura relațiilor dintre inculpați, ceea ce a determinat nu doar o perioadă îndelungată pentru strângerea dovezilor prin supravegherea acestora, înregistrarea convorbirilor telefonice, folosirea de investigator și colaborator sub acoperire, dar arată și o periculozitate sporită a infracțiunilor în modalitatea concretă de comitere, precum și a inculpaților.
Inculpații se aflau în relații foarte apropiate de rudenie sau afinitate (frați, unchi, nepot, socru-ginere, concubini), de aceea și activitățile reținute în sarcina fiecăruia erau bine delimitate și coordonate, aceasta nu doar, în sensul existenței unei structuri ierarhice în cadrul grupului, dar îndeosebi prin prisma relațiilor familiale, în sens larg, inculpații aprovizionându-se cu cantități importante de droguri, pe care apoi le porționau și le distribuiau, fiind folosită pentru distribuție și o minoră, tocmai pentru a nu fi prinși în flagrant.
Această împrejurare relevă în mod distinct o periculozitate sporită a inculpaților, care, alăturată celorlalte circumstanțe ale cauzei conduc la reținerea justificată a cerințelor art.148 lit.f Cod procedură penală.
Susținerile invocate în apărare de către recurenți nu pot conduce la revocarea măsurii arestării preventive câtă vreme sunt regăsite cerințele art.143 Cod procedură penală și ale art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina recurenților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii acestora.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții, prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a din Cod procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de dispreț față de autoritățile statului.
Infracțiunile reținute, prin natura și modalitatea concretă de comitere, pluralitatea de inculpați și perioada îndelungată de desfășurare a activității infracționale, existența unui cec relațional specific și propice comiterii unor astfel de fapte, cantitatea de droguri traficată, relevă un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, iar sentimentul de insecuritate din rândul opiniei publice ar fi menținut și nici nu ar fi prezervată ordinea de drept, mai ales că nu a fost depășit nici termenul rezonabil al procedurii judiciare.
De asemenea, mai rezultă că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denotă o perseverență în activitatea infracțională cu implicații asupra periculozității acestuia.
Măsura dispusă de prima instanță este justificată nu doar pentru că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, dar și pentru o bună desfășurare a procesului penal, pentru lămurirea tuturor aspectelor cauzei, în sensul cerințelor art.136 Cod procedură penală.
Invocarea de circumstanțe personale favorabile de către inculpați, chiar dacă ar fi reale, nu pot fi valorificate în cauză cu consecința revocării măsurii arestării preventive, aceste urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați.
Pentru toate aceste considerente și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a încheierii, în temeiul arr.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondate - recursurile inculpaților.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea - în temeiul prevăzut de art.192 alin.2 Cod procedură penală - îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații ȘI împotriva Încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat la 200 lei, cu același titlu, din care 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
G
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Găină Carmen Veronica, Ilie
