Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.7631./2/2009
1962/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA - I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1177
Ședința publică din data de 18 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva Încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/13.08.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului:
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate, întrucât nu există probe care să-l incrimineze, inculpatul susține că este nevinovat, el nefăcând decât să asiste la încărcarea camioanelor. Pe de altă parte, învederează că inculpatul este suferind și are un copil minor în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacată ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Astfel, există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat, iar față de modalitatea de comitere a infracțiunii și consecințele produse de către aceasta, prejudiciile fiind foarte mari, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că el doar și-a primit salariul și nu a beneficiat în nici un fel de respectivul prejudiciu. Mai solicită să se țină cont că are un copil minor în vârstă de 9 ani, iar părinții săi sunt intelectuali și îl susțin. Totodată, arată că nu înțelege cum i s-a menținut starea de arest, atâta timp cât starea de arest nu era bazată pe o hotărâre definitivă, ci la mandatul de 15 zile formulase recurs, recurs nesoluționat până la această dată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr-, au fost respinse - ca nefondate - cererile de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații, și, menținându-se starea de arest.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, s-a arătat că - în cauză - există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest, susținând că este nevinovat, că nu a făcut decât să asiste la încărcarea camioanelor și, în plus, arată că este grav bolnav și are un copil minor în întreținere.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpatul (alături de inculpații și ) este cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.215 al.1, 2, 3 și 5 Cod penal și art.291 Cod penal, toate cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în luna octombrie 2008, numiții, și au înșelat pe reprezentantul B, în persoana numitului cu suma de 138.600 lei. Astfel, prezentându-se sub numele de - director general la l-a contactat telefonic pe numitul, spunându-i că are de făcut o compensare cu fabrica de ulei Fiind de acord cu prețul stabilit, numitul a trimis pe data de 24.10.2008, pentru încărcare, două autotiruri la fabrica de ulei, convenind cu ca plata mărfii să se facă prin virament bancar la momentul când întreaga cantitate de 39.600 sticle ulei avea să fie încărcată în autotirurile aparținând La încărcarea mărfii, în incinta fabricii de ulei s-a prezentat și numitul care s-a recomandat sub numele de - delegat al care a dirijat întreaga activitate de încărcare a mărfii. În aceeași zi a achitat suma de 138.600 lei, în contul deschis la BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - Agenția. La aproximativ 30 de minute de când banii au intrat în contul, la BCR s-au prezentat pentru ridicarea acestei sume de bani numiții și, ambii în calitate de asociați a societății SRL. Pentru a ridica această sumă, a declarat pe proprie răspundere faptul că suma de bani care a intrat în contul bancar al societății sale reprezintă venituri din vânzarea de produse agricole sau obținute din munca depusă în societate sau asociații agricole, fiindu-i necesară pentru a achita anumite debite restante ale către mai multe persoane fizice de la care această societate a achiziționat, anexându-se, în acest sens, un borderou. În urma verificărilor efectuate nu au putut fi identificate aceste persoane, întrucât în acel borderou nu este menționată nici seria cărții de identitate și nici domiciliul stabil ale acestora.
După ce Baî ncărcat marfa, în incinta fabricii de ulei s-au prezentat două reprezentante ale care au hotărât ca marfa să fie descărcată întrucât aceasta nu fusese achitată. Cele două au declarat faptul că au fost contactate de către de la, care a comandat anterior telefonic marfa respectivă.
Ca urmare a acestor activități a fost prejudiciată cu suma de 138.600 lei.
În data de 16.12.2008, numiții, și au încercat să înșele pe B, în sensul că Ordinul de Plată cu ajutorul căruia plăteau marfa era falsificat.
Astfel, atât cât și s-au recomandat ca fiind reprezentanți ai B și doresc să achiziționeze 25 tone de orez de la Au stabilit cu persoane din conducerea ca dată de încărcare ziua de 16.12.2008, iar marfa urma să fie plătită cu un Ordin de Plată pe care un reprezentant al urma sa îi prezinte la momentul încărcării mărfii. Pe 16.12.2008, la, s-a prezentat numitul, care s-a recomandat sub numele de, inginer la și a prezentat un Ordin de Plată cu ștampila Băncii BANK - Agenția Militari, în sumă de 141.073,73 lei și o delegație pe numele de, semnată și ștampilată cu ștampila În momentul în care reprezentanți ai au anunțat pe numitul despre faptul că o contabilă a societății a plecat la bancă pentru a verifica dacă suma de 141.073,73 lei a intrat în contul, a părăsit incinta societății, abandonând ordinul de plată în original și delegația eliberată pe numele său. Din adresa de răspuns a Băncii BANK - Agenția Militari rezultă că nu figurează printre clienții acestei bănci, contul IBAN menționat pe Ordinul de plată nu este alocat niciunui client al băncii, iar ștampila băncii are caractere diferite față de cea imprimată pe Ordinul de Plată în cauză.
Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art.143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, respectiv: declarațiile martorilor, ale părților vătămate, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesul verbal de efectuare a percheziției informatice, planșele foto de recunoaștere, aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent.
De asemenea, în mod just, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care acesta este cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune având consecințe deosebit de grave, în formă continuată, infracțiune cu grad de pericol ridicat.
Astfel cum a reținut și prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică este dat de natura infracțiunii pentru care este cercetat recurentul, de relațiile sociale protejate, din modalitatea de comitere a faptei, amploarea pe care a cunoscut-o astfel de infracțiuni, existând temerea că odată pus în libertate inculpatul ar putea comite și alte fapte similare, ceea ce ar spori nesiguranța în rândul membrilor societății, îngrijorarea că și alte persoane pot fi prejudiciate, fiindu-le pus în primejdie patrimoniul.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului recurent, invocate de aceasta, Curtea apreciază că starea de sănătate (oricum nedovedită) sau faptul de a avea un minor în întreținere, nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a acestuia, urmând ca argumentele ce vizează circumstanțele favorabile să fie valorificate, în cadrul unei eventuale individualizări a pedepsei, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția inculpatului.
Este de observat și că, prin aceeași încheiere de ședință, s-a acordat termen pentru judecarea cauzei pe fond, la data de 24 septembrie 2009, dispunându-se citarea părților vătămate și a martorilor, cu mențiunea prezenței obligatorii sub sancțiunea amenzii, astfel încât Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției criticate.
Pentru aceste argumente, Curtea - potrivit art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală - urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Constatând că inculpatul recurent se află în culpă procesuală, n temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul inculpatului împotriva Încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariul avocatului desemnat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu
