Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.118/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 17 FEBRUARIE 2009
PREȘEDINTE: Cârcotă Constantin Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Cârcotă Constantin, Maria Tacea Liviu Herghelegiu
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de inculpații, - și, de naționalitate arabă, toți n prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din 6.02.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns, în stare de arest, inculpații, asistat de avocați aleși și și, asistat de avocat ales, în baza împuternicirilor depuse la dosar, precum și avocat - pentru inculpatul, lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că termenul de astăzi s-a acordat pentru soluționarea cererilor de abținere și recuzare formulate în cauză, cereri care au fost respinse, de asemenea se mai arată că prin adresa nr.19012/16.02.2009 Penitenciarul Focșania comunicat că inculpatul a fost transferat, la data de 13 februarie 2009, la Penitenciarul Giurgiu, întrucât are afaceri judiciare la Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, cu termen de judecată la 18.02.2009, acesta fiind citat telefonic și prin fax, după care;
Curtea pune în discuție lipsa inculpatului, care nu a putut fi adus la instanță.
Apărătorul inculpatului, avocat - susține că poate să-l reprezinte pe inculpat.
Procurorul apreciază că judecata se poate face în lipsa inculpatului.
Curtea, având în vedere disp.art.38511alin.3 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora judecarea recursului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere, constată că potrivit dispozițiilor alin.3 din același text, dispozițiile alin.2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsura arestării preventive.
De asemenea, constată că inculpatul a fost citat telefonic și prin fax, la Penitenciarul Giurgiu.
În cauză nefiind cereri prealabile formulate, costată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 6.02.2009, prin care s-a menținut arestarea preventivă, întrucât aceasta este nelegală și netemeinică.
Nelegalitatea hotărârii se întemeiază pe disp.art.3859pct.9 Cod procedură penală, întrucât dispozitivul hotărârii contrazice motivarea instanței.
Există o discordanță flagrantă între dispozitivul dat de instanță, prin care se menține măsura arestării preventive și considerente încheierii. Instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a nu se mai menține măsura luată. A analizat persistența motivelor plauzibile săvârșirii infracțiunii, condiția cu privire la atingerea ordinii publice, constatând că nu este periclitată, sub aspectul gravității infracțiunii, duratei rezonabile a duratei arestării.
Toate aceste codiții au fost analizate din punctul de vedere al practicii CEDO, obligatorie pentru instanța internă. A mai arătat prima instanță, în analiza condițiilor, că și-a exprimat punctul de vedere prin încheierile anterioare, încheieri prin care s-a nu s-a mai dispus prelungirea arestării preventive. Orice motivare apare ca inutilă față de soluțiile date de instanța de control judiciar, prin decizia penală nr.33/21.01.2009, prin care s-a casat încheierea din 16.01.2009.
Analizând această soluție se constată existența contradicției între dispozitiv și considerente care atrage nulitatea hotărârii și faptul că nici nu s-a mai analizat existența condițiilor la acest moment. Instanța de fond avea obligația conf.art.3001Cod procedură penală, să verifice la acest termen, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Din punct de vedere al practicii CEDO, instanțele trebuie să motiveze corespunzător hotărârile prin care se dispune prelungirea arestării. Invocă cazul " & România". Trebuie să se analizeze dacă deținerea unei persoane nu depășește o perioadă rezonabilă, toate circumstanțele de natură a indica sau îndepărta interesul general de menținere a detenției și să le menționeze în hotărârea respectivă. Argumente pro și contra nu trebuie să fie generale și abstracte, deoarece caracterul rezonabil nu poate fi analizat în abstract ci în funcție de fiecare caz în parte.
Potrivit dreptului național și practicii CEDO, pentru ca instanța să ia măsura prelungirii arestării preventive trebuia să constate îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții. O primă condiții este aceea a existenței unor indicii rezonabile sau motive temeinice a săvârșirii unei infracțiuni. Această condițiile din punct de vedere a practicii CECDO nu poate constitui prin ea însăși o condiție a prelungirii, în condițiile în care desfășurarea procesului se prelungește nepermis de mult. Inculpatule este arestat preventiv de 8 luni. Potrivit practicii CEDO o perioadă de 8 luni este o perioadă care depășește durata rezonabilă ce poate constitui un motiv de prelungire. Există la dosar două decizii de speță " & Bulgaria" și " & Turcia", în care perioade de 6-7 luni au fost considerate perioade ce depășesc caracterul rezonabilă al detenției preventive, în condițiile în care motivarea s-a bazat pe formule steriotipe, vagi, fără o referire concretă. În cauza de față se solicită prelungirea arestării preventive pe baza unor motivații abstracte, generale, care nu au legătură cu faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații. - se cenzureze existența unor motive verosimile, cu privire la săvârșirea infracțiuni, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prin prisma în care s-a desfășurat acest proces.
În momentul în care inculpatul a fost arestat, dosarul a sosit la instanță la ora 8,30, iar la ora 9,00 cauza a intrat în dezbatere. Este greu de crezut că judecătorul cunoștea, chiar și în termeni generali, despre ce este vorba în cauză.
- se cenzureze existența unor condiții verosimile și față de modul cum s-a desfășurat ancheta penală. Inculpatul nu a beneficiat de apărare corespunzătoare, probele nu s-au desfășurat conform principiului contradictorialității. Deși în nenumărate rânduri, inculpații au cerut reaudierea, confruntarea între ei sau cu unii martori, respectiv audierea altor martori și efectuarea unei expertize contabile, ascultarea casetelor, nu au fost administrate. Prezentarea materialului de urmărire penală nu s-a efectuat, s-a stabilit un timp limitat în care inculpatul trebuia să studieze cele 15 volume ale dosarului de urmărire penală și nu s-a putut parcurge întregul material probator.
În ce privește faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura liniștea publică, susține că este un temei abstract, general, nedemonstrat în cauză, prin probatorii care să ateste această împrejurare. Din practica CEDO rezultă că este pertinent și suficient acest motiv, dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că lăsarea în libertate tulbură grav liniștea publică. Detenția nu trebuie dispusă în anticiparea unei pedepse privative de libertate. În condițiile în care se discută despre o infracțiune de crimă organizată, arestarea este motivată, pe timpul anchetei, de nevoia de a obține nenumărate dovezi, de complexitatea anchetei și redactarea rechizitoriului, însă aceasta nu se mai justifică pe timpul cercetării judecătorești.
Toate aceste motive, din perspectiva practicii CEDO, nu se regăsesc pentru luarea acestei măsuri. Nu se respectă principiul nevinovăției, egalitatea în drepturi în fața legii. Susține că la nivelul structurilor centrale, fie DNA, fie DIICOT au trimis fost trimise în judecată persoane celebre pentru infracțiuni grave și cu prejudicii foarte mari, nu s-apus problema ca acele persoane să fie arestate, că ele reprezintă pericol pentru ordinea publică. Se respectă astfel drepturilor și garanțiilor procesuale în ceea ce privește libertate persoanei pentru că arestarea este o măsură excepțională. Este o infracțiune economică, nu o infracțiune de violență, tâlhărie, crimă, viol.
Cauza a fost înregistrată la 24 decembrie 2007. Inculpatul nu trebuie să suporte consecințele faptului că urmărirea penală s-a desfășurat cu carențe, că în fața instanței nu se pot face anumite acte procesuale datorită modului de desfășurare a urmăririi penală, iar cercetarea judecătorească stagnează.
Pentru toate aceste motive, apreciază soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică și solicită infirmarea acesteia pentru motivarea contradictorie față de dispozitiv, instanța nu a analizat motivele măsurii de prelungire. În subsidiar, să se constate că măsura arestării preventive nu se justifică, să se caseze hotărârea și să se procedeze în consecință.
Depune practică CEDO.
Apărătorul inculpatului, avocat, își însușește în integralitate concluziile puse de dl.avocat și susține că în cauza sunt multe contradicții și încălcări ale dispozițiilor legale de natură a face nul actul de sesizare al instanței. S-a atacat încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive, întrucât magistratul fondului influențat fiind de decizia penală nr.33/21.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, a considerat că orice analiză a probelor va mai face apare ca inutilă și a achiesat la apărarea inculpatului de a da curs dispozițiilor CEDO. Deși toate argumentele vizează apărarea făcută de inculpat, soluția este contrară legii.
O menținere a arestării preventive este consecința subzistenței motivelor care au stat la baza luării acestei măsuri. Aceste motive nu mai subzistă la acest moment, instanța de control a avut argumentele pachetului care au prezentat o situație.
Invocă inexistența motivelor care au determinat luarea măsurii și prelungirea ei de cinci ori, nejustificat. S-a reținut, în toate aceste situații, că inculpații au comis infracțiuni grave, că prejudiciul este de 27 miliarde lei. Acest prejudiciu este exagerat Chiar și în cazul în care s-ar reține că orice operațiune fiscală a fost o infracțiune de înșelăciune, acesta nu ar fi ajuns, în timpul scurt scurs, decât la 10 miliarde lei. Organele fiscale au arătat la un moment dat că prejudiciul ar fi de 3,3 miliarde lei. Calculând impozitul de 16% și TVA-19%, deci cu un procent de 35%, s-ar ajunge doar la 1,2 miliarde lei. Instanța nu au analizat această situație, care duce la inexistența temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării.
S-a mai discutat și s-au admis patru recursurile DIICOT, motivat de faptul că ar exista necesitatea administrării unor probatorii de natură a face dovada existenței infracțiunii și prejudiciului, a efectuării unei expertize, a audierea martorilor, prezentării materialului de urmărire penală. Niciuna dintre aceste activități nu a fost desfășurată. Societatea inculpatului, ca parte responsabilă civilmente, avea dreptul să-și exprime punctul de vedere prin stabilirea unor obiective pentru expertiză. Este o probă nelegală, caducă, nu poate avea niciun fel de efect în a se constata existența unei infracțiuni. Împrejurarea că se afirmă în actul de control că unele facturi sunt eliptice, că nu este trecut numele delegatului este contrazisă OG 92/2003 și de codul fiscal. Realitatea fiscală poate fi stabilită prin orice mijloc de probă. Și acesta este un motiv de a demonstra că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă. Magistrații Curții de Apel, au fost duși în eroare, de 6 ori, pentru a prelungi măsura arestării.
Prezentarea materialului de terminare a urmăririi penale nu a fost efectuată decât în mod formal, prin obligarea inculpaților în a semna un proces verbal din lipsă de timp. Și această situație demonstrează că nu subzistă temeiurile arestării preventive. O cerință esențială a legii nu s-a făcut, aceasta atrăgând restituirea cauzei la procuror.
Pentru aceste motive, se impune înlăturarea menținerii arestării preventive.
Prezintă lucrarea "Arestarea preventivă și detenția în jurisprudența CEDO", a autorului, la pag.129, editată în anul 2008, în care se arată o serie de argumente care trebuie să stea la baza luării, prelungirii ori menținerii arestării preventive.
Despre tulburarea ordinii publice, a pericolul pentru ordinea publică, în practica CEDO, se arată că detenția rămâne legitimă numai dacă ordinea publică continuă să fie amenințată. În speță nu există o astfel de situație. Existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unei infracțiuni grave, deși este un factor pertinent, nu legitimează singură o lungă detenție provizorie. Pericolul ca acuzatul să se sustragă de la procesul penal nu există. Inculpatul a venit liber în fața instanței, și după ce s-a admis recursul DIICOT, a mers din nou la penitenciar. Pericolul de influențare a anchetei nu există, s-ar putea influența efectuarea expertizei contabile prin indicarea unor obiective pertinente, adunarea proceselor verbale care au fost împrăștiate în timpul anchetei, căutarea persoanelor cărora le datorează bani și bunuri pentru a se echilibra.
Inculpatul a negat în cod constant că ar avea vreo vină, declarațiile au fost date sub presiune, dictate. Organul de urmărire penală este dator să facă dovada vinovăției, ceea ce nu s-a arătat până în prezent.
Pericolul de repetare a faptelor nu există. Nevoia de a asigura executarea pedepsei nu poate fi argument pentru detenție provizorie, atât timp cât nu există o hotărâre de condamnare.
- se aibă în vedere practica CEDO, cazurile "Jablovschi contra Poloniei", "Stataisti contra Lituaniei", "Letivie contra Franței", care obligă instanțele să argumenteze cu probe motivele pentru care este menținută măsura arestării preventive. motivelor plauzibile de a crede că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune este o condițiesine qua nona conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile art.5 din CEDO.
Având în vedere că nu mai subzistă temeiuri pentru menținerea arestării preventive, solicită revocarea acestei măsuri sau înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă. - se admită recursul, să se caseze încheierea din 6 februarie 2009 și să se înlăture măsura arestării preventive.
Apărătorul inculpatului, avocat -, susține că s-a formulat recurs pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În fața instanței de fond a lăsat la aprecierea asupra măsurii arestării preventive. Apărătorii inculpatului au arătat toate argumentele pentru a demonstra că această măsură nu se mai impune.
Cu privire la garantarea dreptului la apărare și prezumția de nevinovăție s-a pus în discuție de către jurisprudență dacă reținând o persoană se încalcă acest principiu. S-a argumentat că nu se încalcă principiul nevinovăției pentru că inculpatului, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, se asigură anumite drepturi. I se pune la dispoziție un apărător, se administrează probe atât în acuzare cât și în apărarea sa. În speță, s-a arătat la fiecare termen, că există numai probe care tind să dovedească vinovăția inculpatului, iar toate probele solicitate în apărare au fost respinse. Mai mult a atacat declarația dată în cursul urmăririi penale și s-a formulato plângere penală împotriva modului de audiere a inculpatului. Nu s-a luat nicio măsură până în prezent. S-a finalizat urmărirea penală prin rechizitoriu, dar nu s-a admis nicio cerere în apărare. Gravitatea faptei și pericolul pentru ordinea publică subzistă atât timp cât inculpatul nu a avut posibilitatea de a-și formula probe în apărare.
Cu privire la durata măsurii arestării, susține că s-au depășit cele 180 zile. Pe întreg parcursul urmăririi penale s-au invocat diferite motive: că trebuie audiați alți martori, că trebuie să se efectueze o expertiză, probe care, fie nu s-au mai efectuat, fie s-au apreciat că nu se mai impun.
S-a lăsat la aprecierea instanței asupra măsurii, pentru a se putea face probe în apărare și dacă pe parcursul administrării probelor în fața instanței de judecată se va face dovada nevinovăției, cu certitudine această măsură nu se va mai impune. Această măsură nu se mai impune nici în prezent. temeinici sunt invenții ale parchetului. telefonice sunt speculative, scoase din context. Trebuie audiate în fața instanței aceste casete cu înregistrări, în mod public.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că s-a formulat recurs împotriva încheierii din 6.02.2009, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, ca fiind nelegală și netemeinică. Așa cum s-a menționat și la Tribunalul Vrancea, cele reținute în materialul de urmărire penală și în încheierea recurată, nu sunt de natură să ducă la concluzia că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Eliberarea unor file CEC fără acoperire și eventualele datorii către organele de finanțe nu sunt indicii care duc la concluzia unui pericol public, nu sunt infracțiuni de violență. Probele administrate până la acest moment nu sunt complete. Instanța nu a analizat situația fiecărui inculpat în parte. Ceea ce s-a reținut în sarcina inculpatului nu corespunde realității. Încă de la momentul arestării, din data de 3 iulie 2008, acesta nu a beneficiat de un tratament conform legislației în vigoare. A fost arestat pentru că se presupune că ar face parte dintr-un grup organizat. Nu orice activitate economică presupune un grup organizat.
Nu a beneficiat de un apărător, nu i s-a adus la cunoștință acest lucru, nu a avut apărător ales până la 6.02.2009, când a depus delegația în dosar. Nu a beneficiat de un interpret, fiind cetățean străin. nu cunoaște bine limba română, termenii juridici. Declarația olografă nu a fost semnată de apărător, iar declarațiile tipizate nu i s-au citit, nu i s-a adus la cunoștință conținutul lor, nu a fost întrebat dacă are acte în dovedirea nevinovăției sale, dacă dorește efectuarea unei expertize contabile, pentru stabilirea prejudiciului. Prejudiciul așa cum a fost reținut este prea mare față de activitatea inculpatului și documentele de la dosar. Nu i s-a adus la cunoștință procesele verbale care conțin convorbirile telefonice, sau că a solicitat ascultarea acestora, procedeu obligatoriu.
Inculpatul este cetățean străin, nu cunoaște multe persoane, a desfășurat o perioadă scurtă de timp o activitate economică și pentru că nu cunoștea bine limba română și avut încredere în diferite persoane, a fost amânat, nu i s-au achitat prețul pentru marfa vândută și a fost nevoi să lase drept garanție file CEC, cu credința că va în încasa sumele respective și că nu va intra in incidente bancare de plată. Nu se poate reține că face parte dintr-o grupare organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni. El și-a desfășurat activitatea ca oricare comerciant, iar probele cauzei nu sunt certe sigure și decisive.
Trebuie dovedit că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol grav pentru ordinea publică.
S-a mai reținut că a avut legătură cu două societăți și FOOD, dar nu a avut nicio implicare majoră, la una din societăți doar cu 5 zile înainte de a fi arestat, s-a înregistrat cu 5% acțiuni. Pentru o perioadă așa scurtă de timp nu se poate reține un prejudiciu foarte mare.
Invocă disp.art.5 din CEDO și art.23 din Constituția României, să se respecte dreptul intern care să fie în con concordanță cu reglementările CEDO. Dreptul intern și procedura nu au fost respectate. Prezumția de nevinovăție persistă până la soluționarea definitivă a cazului. Dacă va fi lăsat în libertate își va putea dovedi nevinovăția. Nimeni, de 6 luni, de când este arestat, nu a fost întrebat, dacă are probe, dacă dorește vreo confruntare.
Inculpatul se obligă să fie prezent la toate termene de judecată, să nu perturbe buna desfășurare a procesului penal, este unic susținător al familie, este suferind există acte medicale la dosar.
Considerând că nu mai subzistă, la acest moment, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara, în condițiile art.1451Cod procedură penală.
Procurorulsusține că la analiza cauzei trebuie avute în vedere mai mute aspecte, printre care pericol concret pentru ordinea publică, pericol social al faptelor, temeiurile care au stat la baza luării măsuri arestării, precum și termenul rezonabil.
Complexitatea cauzei, prezentare faptelor ce decurs din realitatea și împrejurările comiterii faptelor, promptitudinea actelor materiale, consecințele patrimoniale produse conduc la ideea că durata rezonabilă a arestării nu a fost depășită, cauza aflându-se în faza de început a cercetării judecătorești. Chiar și practica CEDO a acceptat că în activitatea infracțională a crimei organizate, este justificată o perioadă de detenție mai mare, cercetarea fiind complexă atât în faza de anchetă cât și în cea de cercetare judecătorească și în acest sens invocă practică CEDO, cazul "Voronin contra Poloniei" și practica Curții de apel Galați - decizia penală nr. 724/R/23.112.008.
Fără a antama fondul cauzei, materialul de urmărire penală, care încă nu a putut fi cercetat obiectiv de către instanța de judecată, cercetarea judecătorească fiind la început, este de natură a justifica măsura luată, care pe parcurs a fost menținută și prelungită de instanță, justificat, în deplină concordanță cu situația de fapt, cu săvârșirea faptelor și urmărire pe care acestea le-au produs.
Asupra inculpaților planează bănuiala plauzibilă că au săvârșit faptele reținute, instanța urmând să analizeze întreg materialul probator.
Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o cauză asemănătoare face aprecieri cu privire la pericolul social a unor astfel de fapte, într-o cauză asemănătoare, a pericolului pentru ordinea publică care este interpretat de la caz la caz de către apărare și acuzare, în favoarea situațiilor prezentate, pentru că nu există o definiție a ordinii publice. Noțiunea de ordine publică a fost folosită în legislația civilă și penală românească încă de la apariția Legii nr.394/1864. Neexistând o definiție clară se poate apela la explicativ al limbii române, în care se arată că este vorba despre ordinea politică, socială și economică dintr-un stat care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite pentru funcționarea normală a aparatului de stat, de asigurare a liniștii cetățenilor și a bunurilor acestora.
În contextul unei recrudescențe a infracțiunilor economice, lăsarea în libertate a unor inculpați care eludează legea, prezintă pericol concret pentru ordine publică prin crearea unui sentiment de nesiguranță și neîncredere în instituțiile statului, ar întreține climatul infracțional și ar da impresia infractorilor că se pot sustrage de consecințele legii.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Vrancea, ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, susține că i s-au aliat două societăți la celelalte patru, care au fost administrate de ceilalți inculpați, acestea nu au nicio legătură, instanța fiind dusă în eroare. Tot în rechizitoriu mai rezultă că pentru SC, prin intermediul căreia i-a cunoscut pe cei doi, s-au folosit interceptările telefonice, după 5 - 6 luni. că atunci când sunt prinse persoane care au săvârșit fapte penale, acestea trebuie arestate și făcut în așa fel încât să se recupereze prejudiciu. Nu a fost întrebat nimeni dacă au cu ce acoperi vreun prejudiciu creat, cu bani sau marfă. Nu s-a încercat aflarea adevărului, în cele 15 volume nu există nicio probă împotriva sa. Este arestat de 8 luni, nu sunt indicii clare împotriva sa, nu se indică probele.
Inculpatul, având cuvântul, susține că nu a fost asistat de un avocat la anchetă, declarația sa nu este semnată decât de el. I s-a impus ce să scrie, i s-a dictat declarația. A fost arestat, timp de 6 luni, perioadă în care nu a fost întrebat nimic. Susținerea că nu a fost timp pentru administrare de probe nu se justifică, pentru că în această perioadă, în ce-l privește nu s-a făcut nimic. La prezentarea materialului de urmărire penală, fiind 15 volume, nu a avut timp suficient pentru a lua cunoștință de actele dosarului. I s-au asigurat doar 3-4 zile. În tot acest timp nu a fost asistat de un avocat sau interpret, referatul în care se arată că a beneficiat de asistență nu este real, avocatul din oficiu și interpretul au venit în ultima clipă și au semnat doar procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Nu i s-a asigurat dreptul la apărare. Nu a avut apărător ales. Pe data de 6 februarie 2009 angajat un avocat ales. În ultima zi când a cerut probe în apărarea sa, expertiză grafologică, expertiză financiară, i s-a spus că vrea să tergiverseze finalizarea anchetei și a fost insultat. Este de 23 de ani în România, a făcut studii de medicină, care nu au legătură cu dreptul și termenii juridici.
Concluziile puse de apărătorul său sunt corecte, însă fiind abia angajat nu cunoaște toate problemele. Dorește să se apare, pentru că tot timpul i s-a refuzat acest drept. Nu l-a întrebat nimeni unde este marfa, dacă are bani, unde sunt actele. Mai arată că este bolnav, nu i s-a dat nici un tratament la penitenciar. - se analizeze actele medicale, rezultă boli grave. - fie judecat în libertate. Este singurul susținător al familie.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 6.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, - și.
A respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut, în esență, că prin Decizia penală nr.33/R/21.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, s-a admis recursul DIICOT - Biroul Teritorial Vrancea împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, dispunându-se casarea în parte a încheierii în sensul înlăturării dispozițiilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
În rejudecare s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art.136 lit.b Cod procedură penală.
Pe linia deciziei de casare, instanța de fond a constatat că în cea ce privește temeiurile au stat la baza arestării preventive a inculpaților au fost verificate și apreciate din punct de vedere legal, că ele subzistă, motiv pentru care orice discuție prin prisma schimbării sau dispariției acestor temeiuri invocate de inculpați, apare ca inutilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpații, - și, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică, pentru motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Inculpații, - și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.58/D/P/2007 din 18.12.2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute și pedepsite de art.7 din Legea nr.39/2003 și de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada august 2007 - iulie 2008, au constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, și că în baza unei hotărâri infracționale unice, dar în mod repetat, au indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale - părți vătămate, cu prilejul încheierii și executării unor contracte, prin diverse mijloace frauduloase și prin emiterea unor file CEC fără a avea acoperirea necesară, pricinuind acestor părți vătămate o pagubă totală de 1.648.941,27 lei.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată prin încheierea din 4.07.-2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f, cu referire la art.143 alin.1 Cod procedură penală.
Existența temeiurilor privind arestarea preventivă a fost verificată periodic, în cursul urmăririi penale și al judecății, instanțele pronunțându-se succesiv, în sensul că aceste temeiuri subzistă și că ele impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Ultima hotărâre, anterior încheierii recurate, prin care s-a statuat în acest sens o constituie Decizia penală nr.33/R/21.01.2009 a Curții de Apel Galați, prin care a fost casată încheierea din 16 ianuarie 2009 Tribunalului Vrancea, în sensul înlăturării dispozițiilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Atâta vreme cât, prin decizia penală mai sus menționată, instanța superioară a constatat că până la acea dată subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, este evident că prima instanță, fiind din nou investită să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, nu putea decât să examineze dacă după momentul pronunțării deciziei au intervenit schimbări în ce privește aceste temeiuri.
Or, în urma acestei examinări, în mod corect prima instanță a reținut, prin încheierea recurată, că temeiurile care au determinat luarea și menținerea succesivă a măsurii preventive nu s-au schimbat, în condițiile în care, din motive procedurale, nu s-a trecut la cercetarea judecătorească propriu-zisă și nu s-au administrat probe care să modifice situația de fapt.
Acestea sunt motivele pentru care prima instanță, având în vedere dispozițiile art.3002, cu referire la art.160 alin.1și 3 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Întrucât încheierea recurată cuprinde motivele esențiale pe care se întemeiază soluția pronunțată, Curtea consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.9 din Codul d e procedură penală, invocat în recurs.
Totodată, Curtea constată că nu sunt fondate nici celelalte motive de recurs.
Astfel, contrar susținerilor inculpaților, Curtea constată că probele administrate în cauză, pe parcursul urmăririi penale (respectiv: înscrisurile financiar-contabile, declarațiile numeroșilor martorilor audiați în cauză, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați și procesele-verbale de percheziție) confirmă presupunerea rezonabilă că inculpații, - și au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi săvârșire de inculpați, fapte sancționate de lege cu pedepse foarte aspre (de la 5 la 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și de la 10 la 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave); având, de asemenea, în vedere caracterul continuat al activității infracționale și prejudiciul care se reține că a fost cauzat societăților comerciale - părți vătămate (de 1.648.941,27 lei), Curtea își formează convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților creează în continuare o stare de pericol, de insecuritate colectivă, atât pentru societatea civilă în general, cât și pentru raporturile comerciale în particular -ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către ale persoane, în lipsa unor reacții ferme împotriva celor bănuiți că au săvârșit astfel de fapte.
Totodată, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, Curtea nu poate primi favorabil punctul de vedere al inculpaților, în sensul că măsura arestări preventive, luată în urma cu aproape 8 luni, ar fi depășit o durată rezonabilă.
Celelalte aspecte invocate de inculpați exced obiectului prezentului recurs, fiind de competența instanței investită cu soluționarea fondului cauzei.
Față de aceste considerente, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, - și nu au dispărut și că ele impun în continuare privarea de libertate, astfel că în mod corect prima instanță, având în vedere dispozițiile art.3002, cu referire la art.160 alin.1și 3 din codul d e procedură penală, a dispus menținerea acestei măsuri.
În consecință, recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse ca nefondate, conform art.38515poct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații- CNP:-, fiul lui și, născut la 02.12.1972 în comuna Tulnici, jud.V, domiciliat în F,-,.21,.4,.66, jud.V,-, fiul lui și, născut la 02.04.1979 în, jud.V, CNP -, domiciliat în,-, jud. și, de naționalitate arabă, născut la 27.01.1965, în, Israel, fiul lui și,ma, CNP -, toți n prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din 6.02.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații - recurenți la plata sumelor de câte 50 lei, fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 februarie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Tacea Liviu Herghelegiu
Grefier,
I
Red. - 20.02.2009
Tehnored. - 23.02.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Cârcotă ConstantinJudecători:Cârcotă Constantin, Maria Tacea Liviu Herghelegiu
