Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 3033/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 119
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21 decembrie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită ca, în temeiul disp. art. 385 ind. 15. pct. 2 lit. d Cod procedură penală, să se admită recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, să se caseze această încheiere și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar temeiuri noi, care să justifice această măsură de excepție, nu au apărut.
În subsidiar, dacă instanța de recurs va aprecia că se impune o măsură preventivă față de inculpat, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. De reținut sunt circumstanțele personale ale inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul subzistă și în continuare, acestea nu au dispărut și nu sau schimbat; apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea faptelor de violare de domiciliu și lipsire de libertate, fapte pentru care acesta este cercetat; de reținut este și modalitatea de săvârșire a acestor fapte, precum și împrejurarea că, împreună cu alte persoane, a pătruns în locuința părții vătămate, fiind înarmați cu cuțite. Solicită instanței să aibă în vedere și sentimentul de insecuritate creat în rândul societății prin săvârșirea unor astfel de fapte.
Față de toate aceste aspecte, solicită că se impune menținerea, în continuare, în stare de arest preventiv a inculpatului, așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită instanței să aibă în vedere că se află de doi ani în penitenciar, nu s-a sustras cercetării, a colaborat cu organele de anchetă; precizează că este nevinovat și solicită continuarea cercetării judecătorești în stare de libertate, dorește să fie alături de mama sa care urmează să suporte o intervenție chirurgicală pe cord.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-,a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, conform art. 160/2 Cod procedură penală.
În baza art. 160/1 rap. la art. 160/2 alin. 1 și 2 și art. 160/8a alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului.
S-au pus în vedere disp. art. 160/2 alin. 3 Cod procedură penală:
- să nu depășească limita teritorială fixată, decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la instanță ori de cate ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de poliție, sau ori de cate ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art. 160/2 alin. 3/1 Cod procedură penală, inculpatul pe timpul liberării provizorii a fost obligat:
- să nu se apropie de partea vătămată, (cu în B,-, sector 5), (fiul lui și, născut la data de 30.09.1983 în prezent aflat încarcerat în Penitenciarul Rahova ) și și de membrii familiilor acestora, de coinculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect
- să nu se afle în locuința părților vătămate sau a inculpaților.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către inculpații și.
Au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
În baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut - cu privire la inculpații, și - că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere gravitatea și modalitatea de comitere a faptelor reținute în sarcina inculpaților și datele ce caracterizează persoana fiecăruia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând că - în mod greșit - prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.160balin.3 Cod procedură penală, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice această măsură de excepție.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, avându-se în vedere circumstanțele personale.
Examinând încheierea atacat în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările dosarului, se reține că prin Rechizitorul nr.3074/P/2006 din 30 iunie 2008, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată, pe lângă alți inculpați, și recurentul, fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, fapte prev. de art. 192 alin. 1 și 2 și art. 189 alin. 2 din Codul penal, constând în aceea că, la data de 2 februarie 2008, împreună cu și, înarmați cu săbii, au pătruns fără drept în locuința numiților și din U,-,. 1, jud. I, de unde au răpit-o pe și au lipsit-o de libertate în locuința din B,-, sector 2, până în data de 07.02.2008, când a fost depistată de organele de cercetare penală.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 8 februarie 2008, Tribunalul București - Secția a II- a Penală a dispus arestarea preventivă, alături de alții, a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 08.02.2008 până la data de 07.03.2008, inclusiv, în acest sens emițându-se, pentru recurentul din speță, mandatul de arestare preventivă nr. 34, în baza dispozițiilor art. 148 lit. b, c și f din Cod procedură penală, potrivit cărora există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă; există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fapt se reține că, în decursul anilor 2006-2008, din investigațiile organelor de poliție cu privire la activitatea infracțională a mai multor persoane printre care și inculpații, și, cunoscute cu manifestări violente și implicate în diferite conflicte cu alte persoane cu scopul de a se imune în rândul infractorilor de pe raza Municipiului B, au săvârșit infracțiuni cu impact deosebit asupra liniștii și ordinii publice, punând în pericol siguranța cetățeanului. inculpaților era format în principal din rude apropiate sau prin alianță, cunoscuți pentru violența deosebită cu care săvârșeau infracțiunile, victimele fiind internate în spital, cu leziuni provocate în zone vitale cu obiecte periculoase: săbii cuțite, răngi, preferând să inducă o stare de temere prin promovarea unei atitudini de intimidare și răzbunare față de orice persoană care ar fi stat în calea voinței lor, cum ar fi noaptea de revelion 2007-2008, când au încercat să petreacă la restaurantul "Casa ", unde însă era organizată o petrecere privată, împrejurare care a determinat furia inculpaților, și, care au provocat scandal, au lovit persoanele aflate în incintă și au distrus bunuri în valoare de 2.000 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată că acestea se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Materialul probator administrat în cauză, cu referire la: declarațiile părții vătămate G, proces verbal și planșa foto întocmite cu ocazia, certificat medico-legal din care rezultă că victima a necesitat pentru vindecare 16-18 zile, declarațiile martorilor lonut, G, precum și procesele verbale și planșele foto întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din care rezultș ca este cel care a înjunghiat și tâlhărit partea vătămată, CD cu imagini video înregistrate de o camera amplasată în exteriorul magazinului SC Serv SRL din-, Sector 3, B; raportul de expertiză medico-legală privind pe din care rezultă că i-au fost necesare pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată prezentând multiple echimoze și excoriații, declarațiile martorilor, din care rezultă că cele sesizate de partea vătămată sunt reale și că s-a creat o tulburare gravă a liniștii și ordinii publice; procesele-verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia prezentărilor pentru recunoașterea autorilor, declarațiile olografe, declarațiile părților vătămate și martorilor G, G, G, a, G,; procese-verbale de recunoaștere după planșe fotografice declarațiile învinuiților, G și G, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto din care rezultă distrugerile imobilului în care domiciliază a, cât și violențele suferite de către G și G, certificate medico-legale ale numitului, raport de expertiză medico-legală privind pe, din care rezultă că pentru vindecare a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, declarații părților vătămate, și lonescu, procese-verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din care rezultă ca autorii sunt zis, zis si, procesul verbal și planșa foto întocmite cu ocazia cercetării la fata locului, procese verbale de declasificare a interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților, declarațiile numiților și, procese verbale de declasificarea interceptărilor convorbirilor telefonice, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și din care rezultă indicii temeinice că inculpatul (recurent în speță) a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere - totodată - natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, Curtea constată că, în cauză, există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, alături de alții, a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă pe numele acestuia.
Între inculpați există o solidaritate negativă, fiecare având același comportament și cu privire la zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea părții vătămate, care, în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prezintă o vulnerabilitate ridicată, astfel că este îndeplinită în continuare condiția prevăzută de art.148 lit.b din Codul d e procedură penală.
Curtea arată că, în același context, este întemeiată și existența temeiului prevăzut de art.148, lit.c din Codul d e procedură penală, privind temerea că inculpatul - ca element component al unei familii extinse, pregătește comiterea de noi infracțiuni.
De asemenea, Curtea constată că, în cauză, subzistă și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, privind pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea în libertate a inculpatului recurent.
Natura și frecvența pe care o înregistrează în prezent faptele cu violență, consecințele dezastruoase pe care le produc acestea asupra integrității corporale sau mentale și chiar asupra vieții, rezonanța socială extrem de negativă produsă de acest gen de infracțiune, teama pe care ar insuflau - în rândul comunității - lăsarea în libertate a inculpatului, precum și caracterul extrem de violent al acestuia, manifestându-se ca atare în numeroase alte situații, demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii.
Aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii se face în raport de circumstanțele concrete ale cauzei constând în: complexitatea acesteia, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părții a obiectul procedurii. În acest context din practica CEDO se reține că doar întârzierile din vina comportamentului autorităților sunt susceptibile să antreneze încălcarea convenției.
Este de menționat faptul că, recurentul din speță, alături de alții, este arestat de aproape 2 ani de zile, însă nimic din desfășurarea celor două procedurii - urmărire penală și cercetare judecătorească - nu au fost de natură a duce la concluzia că nefinalizarea judecății ar fii imputabilă în vreun mod autorităților sau părților.
Cu privire la circumstanțele invocate, pretinse ca fiind favorabile, însă nedovedite, Curtea apreciază că, doar prin ele însele, acestea nu pot conduce la lăsarea în libertate a inculpatului recurent, față de împrejurările reale de comitere, ele putând să fie valorificate într-un eventual proces de individualizare judiciară, dacă se va dovedi că inculpatul este vinovat.
Pe cale de consecință, Curtea arată că nu se impune luarea față de recurent a vreunei alte măsuri preventivă mai blândă, precum și faptul că răspunderea penală este personală.
Prin urmare, Curtea constată că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive se justifică în speță având în vedere contextul în care s-a înscris arestarea inculpatului și riscul real de repetare a infracțiunilor în ipoteza lăsării sale în libertate.
În consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea, temeiuri care se mențin în continuare, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.160 alin.3 Cod procedură penală.
Așa fiind, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 10.12.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red. --II.
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
