Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1201/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1201
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale din 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații în stare de arest preventiv, asistat de avocat, asistat de avocat, asistată de avocat, lipsă inculpatul, reprezentat de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere lipsa inculpatului și împrejurarea că prezența acestuia este obligatorie la dezbateri, apărătorul acestuia, avocat solicită amânarea cauzei.
Avocat se opune amânării cauzei și solicită disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul și soluționarea recursului la acest termen de judecată.
Procurorul este de acord cu amânarea cauzei și solicită respingerea cererii de disjungere.
Instanța, în deliberare, dispune disjungerea cauzei în ce privește recursul declarat de inculpatul și va acorda termen de judecată la data de 17.12.2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș și rejudecând punerea în libertate a inculpatului, sau înlocuirea măsurii arestării cu interdicția de a părăsi țara, măsura arestării preventive a acestui inculpat, fiind dincolo de orice durată rezonabilă. În motive a arătat că probatoriul în cauză a fost epuizat, au fost audiați martorii, inculpatul nu are antecedente penale, iar arestarea preventivă excesivă s-a transformat într-o antecondamnare. A mai arătat că inculpatul nu va zădărnici aflarea adevărului, infracțiunea reținută în sarcina sa este nonviolentă,iar acuzarea se bazează pe simpla declarație a unui coinculpat. Invocă jurisprundență CEDO și depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul inculpatului, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat. În motivare arată că în cauză au fost administrate toate probele, nu există elemente sau indicii de participare a inculpatului la această infracțiune, declarațiile coinculpaților sunt interesate, infracțiunea de furt cu consecințe deosebit de grave nu8 va rezista,iar constituirea grupului infracțional organizat nu este dovedită. Mai mult, problema sesizării Curții Constituționale nu mai este relevantă în această fază procesuală. A mai arătat că măsura arestării preventive este excesivă, inculpatul fiind arestat de 21 luni.
Avocat pentru inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. În cauză, probatoriul a fost administrat în totalitate, infracțiunea de fraudă reținută în sarcina inculpatei este o infracțiune fără violență, instanța de fond nu a individualizat participația și pericolul concret pentru fiecare inculpat în parte, astfel că încheierea este nelegală.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, încheierea atacată este temeinică și legală, motivele care au stat la baza luării și ulterior a menținerii arestării preventive subzistă și în prezent. Raportat la pericolul concret, natura infracțiunii și complexitatea cauzei, durata rezonabilă a arestării preventive nu a fost depășită.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au arătat că sunt de acord cu concluziile apărătorilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.160 indice 8 alin. 3.C.P.P. rap. la art. 160 indice 4.C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
În baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, ,urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.și C.P.P. art. 145.C.P.P. s-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f, temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160 indice b C.P.P. tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Pe de altă parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu apreciază a fi oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care, în baza art. 300 indice 2.rap.C.P.P. la art. 160 indice b C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins și cererile de revocare a măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii penale din 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și.
În motivarea recursului declarat de inculpatul se solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale și urmare a rejudecării cercetarea inculpatului în stare de libertate deoarece menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut fără o justificare rezonabilă, câtă vreme o astfel de măsură nu se impunea, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu are antecedente penale. Mai reclamă durata excesivă a arestului preventiv,iar pe de altă parte, susține nulitatea încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive, măsura menținerii arestului nefiind motivată, sens în care sunt incidente prevederile art. 197.C.P.P. A mai învederat că, inculpatul a fost audiat de instanța de fond, acesta a avut o atitudine sinceră și cooperantă în lămurirea afacerii judiciare, aspect reținut chiar de către procuror în actul de sesizare al instanței.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul organizat al activității infracționale).
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul ar fi comis infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 25.Cod Penal raportat la art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a și al. 4.Cod Penal; art. 26.Cod Penal raportat la art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003; art. 26.Cod Penal raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b, c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a constând Cod Penal în aceea că împreună cu coinculpații, la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, au sustras, fără drept prin transfer bancar neautorizat, aproximativ 8.000.000 lei aflați la dispoziția BRD General SA C, din care 4.000.000 lei au fost transferați din dispoziția inculpatului, de către inculpata în contul inculpatului, iar diferența în contul inculpatului, ce a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. Între indiciile temeinice privind comiterea faptelor se rețin declarațiile inculpatei (filele 58-59 dosar UP), procesul verbal de recunoaștere (fila 60 doar UP), declarațiile martorilor asistenți și coroborate cu declarațiile martorului (filele 70-71 dosar UP), inculpatului (fila 8 dosar UP), declarația inculpatului (filele 99-100 dosar UP) - care deși contestă faptele imputate, recunoaște că îi cunoștea pe inculpații, și, declarațiile inculpatului care a declarat (fila 120 vol I dosar UP) că "mi s-a oferit posibilitatea de a obține niște bani de către numitul, în sensul de a-mi deschide 2 conturi bancare noi, unul la BRD Sucursala T și altul la Bank Sucursala T pentru a primi bani în cont de la o firmă din B, pentru a fi folosiți într-o afacere în sensul că pe de o parte folosindu-se de cursul mai ridicat al euro să cumpere euro, iar pe de altă parte o parte din bani să fie investiți în achiziționarea unui loc mai mare de teren cu mai mulți proprietari", "am plecat de la bancă cu suma de 1350 mii lei, am fost sunat pe telefon de persoana respectivă, mi-a zis să opresc, am oprit și am predat banii numitului, care era împreună cu persoana din B și care mi-a explicat că valoarea comisionului meu este în funcție de cantitatea de bani pe care o voi retrage de la bancă", "în 10 minute am obținut banii, pe care i-am luat și i-am predat prietenului meu și persoana din B, respectiv 200 de euro și 500 mii lei"; în timp ce inculpatul a relatat (fila 123 vol I dosar UP) că "persona despre care a afirmat că este din B este originară din C - se numește și locuiește la mine ocazional de aproximativ un an", "sunt adevărate evenimentele relatate de ", "precizez că banii care au fost retrași de către i-am preluat eu întrucât se aflau puși într-o geantă pe care am depus-o pe bancheta din spate a autoturismului, întrucât se afla la volan". Din starea de fapt descrisă anterior rezultă că pericolul social al infracțiunilor pentru care există indicii temeinice este sporit, cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, fapt ce determină ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, inducând temerea în rândul opiniei publice în contextul în care activitatea infracțională pare a fi una extinsă atât ca număr de persoane implicate, cât și ca arie teritorială. Totodată, instanța de recurs constată și că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane; fapte ce aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului electronic al valorilor; iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor statului. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale din data de 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. având în vedere culpa procesuală în declararea unor căi d eatac nefondate, instanța va obliga inculpații recurenți la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale din 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Disjunge recursul declarat de inculpatul și fixează termen de judecată al acestuia la data de 17.12.2009.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpații recurenți, și la plata sumei de 80 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, - - - - - -
Grefier,
- -
Red.AN/14.12.2009
Tehnored AJ/2 ex/15.12.2009
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
