Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 123/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - - Creța
Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații TA, și împotriva încheierii pronunțate la data de 8 2008 de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest asistat de av.
- recurent Inculpat - personal, asistat de av.
- recurent Inculpat - TA personal, în stare de arest asistată de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, raportat la infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată.
Reprezentanta parchetului solicită a se declara ședința nepublică.
Apărătorul inculpaților lasă la aprecierea instanței
Deliberând, instanța în baza disp. art. 24 din Legea 678/2001 declară ședința nepublică, raportat la infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și constată că sunt îndeplinite condițiile de nepublicitate a ședinței.
Inculpații nu doresc nici unul să dea o declarație în fața instanței de recurs.
În baza art. 38510alin. 3.p Cod Penal instanța acordă cuvântul apărătorului ales al inculpatului recurent pentru a susține oral motivele de recurs.
Reprezentantul recurenților arată că motivele de recurs sunt lipsa pericolului social al faptei săvârșite, netemeinicia măsurilor luate și situația personală și materială a inculpaților.
În susținerea recursului solicită desființarea încheierii atacate și respingerea solicitării reprezentantului DIICOT de menținerea a măsurii arestării preventive iar pentru înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În cauză lipsește gradul de pericol social pentru ordinea publică. Invocă practică judiciară exemplificând cu cazul, caz în care inculpații au fost puși în libertate de către Curtea de Apel.
Pericolul social este acea temere că prin lăsarea în libertate s-ar crea o stare de temere pentru cei din jur.
Invocă situația personală și familială a inculpaților.
ta este la prima confruntare cu legea penală, suntem în prag de sărbători și nu există nici un fel de impediment pentru lăsarea sa în libertate.
este foarte bolnav, suferă de pancreatită și diabet iar bolile sale s-ar putea agrava; în plus el nu a fost decât un simplu angajat care a executat ordinele care i s-au dat.
are nevoie de înlocuirea măsurii pentru a se putea deplasa în B pentru a-și pregăti locuința de iarnă.
Instanța pune în discuție admisibilitatea recursului pentru în baza art. 141.
C.P.P.Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului ca admisibil.
Reprezentatul DIICOT solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate având în vedere că nu au intervenit elemente noi în cauză. Inculpații au fost trimiși în judecată în septembrie 2008 și în prezent se procedează la audierea părților vătămate și a martorilor iar lăsarea lor în libertate ar putea prejudicia aflarea adevărului.
În ce privește situația inculpatului, la dosar nu există o expertiză medico legală care să ateste că nu poate fi tratat în rețeaua medicală a penitenciarelor.
În ce privește recursul inculpatului solicită respingerea acestuia ca inadmisibil în temeiul art. 141.
C.P.P.Inculpații, având ultimul cuvânt arată că nu au nimic de spus.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală din 8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală s-a dispus în baza art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b al. 3 și art. 148 lit. f C.P.P. menținerea arestului preventiv a inculpaților ta și; prin aceeași încheiere s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul precum și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, formulate de inculpații ta și.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la inculpatul, față de care în cursul urmăririi penale și al judecății s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța apreciază că în cauză există indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, pentru buna desfășurare a procesului penal și evitarea sustragerii inculpatului de la judecată și împiedicarea alterării probelor prin luarea legăturii cu martorii și victimele, nu se impune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea A I cu cea de a nu părăsi țara.
Măsurile preventive, cum este și obligarea de a nu părăsi localitatea se iau pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea de la judecată a inculpatului.
O desfășurare normală a procesului presupune și evitarea influențării martorilor ori a părților vătămate de către inculpat în cazul în care există asemenea indicii.
Or, în cauză se constată că asemenea indicii planează asupra inculpatului câtă vreme în cursul urmăririi penale a fost luată această măsură a obligării de a nu părăsi localitatea, solicitându-se înlocuirea cu arestarea preventivă pentru că, au existat indicii că inculpatul a încălcat obligația de a nu se apropia de părțile vătămate și martori. Chiar dacă această solicitare a fost respinsă în cursul urmăririi penale de instanță, nu înseamnă că temerile că inculpatul își va încălca obligațiile nu există și nu poate înlătura bănuiala existenței unei asemenea încălcări.
Motivele invocate de acest inculpat referitoare la situația celor doi copii nu sunt de natură să facă imposibilă luarea unei măsuri preventive, câtă vreme aceasta este neprivativă de libertate și inculpatul are libertatea de a se ocupa de situația socio-școlară a copiilor săi.
Prin urmare, nu se justifică înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea de a nu părăsi țara câtă vreme martorii și victimele locuiesc în țară și există riscul influențării acestora, astfel că cererea urmează a fi respinsă în baza art. 139 raportat la art. 136 Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul nr.18D/P/2008 înregistrat la instanță la data de 23.09.2008, inculpata ta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 12 al.1,2 lit,cu aplicarea art.41,42 Cod penal și art.13 al. 1,3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal și art.33 și 34 Cod penal, respectiv trafic de persoane și trafic de minori, precum și inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.26 rap. la art. 12 al.1,2 lit,cu aplicarea art.41,42 Cod penal și art.26 rap. la art. 13 al. 1,3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art 41, 42 Cod penal și art.33 lit.a și 34 Cod penal, respectiv complicitate la trafic de persoane și trafic de minori.
S-a reținut în motivarea actului în esență că pe parcursul anilor 2007-2008 inculpații au desfăsurat activități de recrutare, transport, cazare și exploatare prin muncă a două părți vătămate minore și respectiv trei părti vătămate majore în scopul obținerii pentru sine a unor avantaje materiale, fiind obținută din trafic suma de aproximativ 90.000 lei, părțile declarând că în această perioadă familia a obținut venituri substanțiale, achiziționând autoturisme și un imobil.
Inculpații ta și au fost arestați preventiv prin încheierea nr.7/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, pe o durată de 29 zile, măsură prelungită și menținută ulterior în condițiile legii.
Față de inculpatul s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea în cursul urmăririi penale, începând cu data de 01.07.2008, prelungită și menținută în condițiile legii.
Cu privire la inculpații arestați în cauză ta și tribunalul apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, neexistând date din care să rezulte că aceste temeiuri s-au schimbat.
Din probele administrate în cauză până în prezent cu privire la fiecare din cei doi inculpați respectiv înregistrări audio-video, înscrisuri, declarații de martori, declarațiile victimelor, a martorilor cu identitate atribuită rezultă indicii temeinice că fiecare dintre inculpați a comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecata pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani, și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanta socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează presupunerea rezonabilă că a comis fapte de o gravitate sporită asupra unor persoane -inclusiv minori- sunt cercetate în stare de libertate.
Motivele de natură familială invocate de inculpati, precum și cele vizând starea sănătății invocate de inculpatul nu sunt de natură să conducă la lăsarea acestora în libertate câtă vreme arestarea preventivă a fost luată în considerarea tuturor elementelor prev.de art.136 Cod penal și câtă vreme, potrivit art.139 Cpp, tratamentul medical poate fi efectuat în regim de detenție sub pază specială.
Până la acest moment procesual la care s-a procedat la audierea inculpaților și a unui martor, nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a fiecăruia din cei doi inculpați, iar poziția acestora de nerecunoaștere a faptei nu este de natură să înlăture celelalte probe aflate la dosar și care evidențiază presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
În raport de complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și al inculpaților, Tribunalul apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive definit în practica CEDO.
Față de cele arătate anterior, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate pentru asigurarea desfășurării normale a procesului și evitarea influențării martorilor ori a victimelor ce urmează a fi audiate, urmând ca cererile de înlocuire să fie respinse conform art. 139 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații arestați ta și și inculpatul.
Prin apărătorul ales inculpații arestați ta și au solicitat admiterea recursurilor, desființarea încheierii atacate și respingerea menținerii măsurii arestării preventive în ce-i privește.
În motivarea recursurilor se arată că în cauză pericolul social al faptelor săvârșite nu există, măsurile luate sunt netemeinice și au o situație personală și materială precară. În cauză lipsește gradul de pericol social pentru ordinea publică acesta însemnând acea temere că prin lăsarea în libertate s-ar crea o stare de temere pentru cei din jur, ori, în cauză, aceasta nu există. În ce o privește pe inculpata ta, aceasta este la prima confruntare cu legea penală și nu există nici un fel de impediment pentru lăsarea sa în libertate.
Inculpatul este foarte bolnav, suferă de pancreatită și diabet iar bolile sale s-ar putea agrava; în plus el nu a fost decât un simplu angajat care a executat ordinele care i s-au dat.
Prin recursul său inculpatul a solicitat admiterea recursului său și înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, motivând recursul prin aceea că are nevoie de înlocuirea acestei măsuri deoarece trebuie să se deplaseze la B și să-și pregătească locuința pentru iarnă.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea acestui recurs având în vedere disp. art. 141.C.P.P. Față de această excepție invocată, inculpatul, prin apărător a arătat că recursul său este admisibil.
Curtea de Apel examinând recursurile declarate de inculpații arestați ta și prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, constată că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, în diferite forme de participație, a infracțiunilor de trafic de persoane și minori prev. de art. 12 al. 1, 2 lit. a cu aplic. art. 41, 42 Cp. și art. 13 al. 1, 3 din Legea 678/2001.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că pe parcursul anilor 2007-2008 ar fi desfășurat activități de recrutare, transport, cazare și exploatare prin muncă a două părți vătămate minore și, respectiv, a trei părți vătămate majore, în scopul obținerii pentru sine a unor avantaje materiale. În urma traficării persoanelor vătămate inculpații ar fi obținut suma de aprox. 90.000 lei.
În mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive față de inculpații ta și, apreciind că în cauză temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri preventive subzistă și impune în continuare privarea de libertate.
Astfel, din probele administrate până în prezent rezultă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar susținerile acestora privitoare la nevinovăția lor nu au a fi analizate în acest cadru procesual, numai instanța de fond, în urma administrării tuturor probelor, urmând a se pronunța în acest sens. Probele administrate până în prezent conduc la bănuiala rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că inculpații nu recunosc săvârșirea faptelor nu înseamnă că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, cauza se află în faza cercetării judecătorești, iar vinovăția sau nevinovăția inculpaților se poate stabili numai în urma administrării întregii probațiuni.
Deși inculpații susțin că în cauză pericolul social concret nu există, acesta este reliefat de gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite, asupra unor părți vătămate minore și de rezonanța socială negativă că niște persoane presupuse că ar fi săvârșit astfel de fapte sunt cercetate în stare de libertate. De asemenea, pericolul social este evidențiat și de modul în care inculpații recurenți ar fi săvârșit faptele prin amenințări și control asupra părților vătămate și prin inducerea stării de temere acestora.
În ce privește situațiile personale invocate de inculpații recurenți, acestea nu au influență asupra stării de arest preventiv, putând avea relevanță numai în eventualitatea în care s-ar stabili vinovăția lor, la individualizarea sancțiunilor penale.
În ce privește motivele de sănătate invocate de inculpatul conform art. 1391.C.P.P. acesta poate fi tratat și în rețeaua medicală a ANP și nu sunt motive care să necesite revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.
În ce privește recursul declarat de către inculpatul, Curtea constată că potrivit art. 141.C.P.P. încheierea prin care prima instanță a respins cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac. În aceste condiții recursul declarat de inculpatul nu este admisibil.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. inculpaților ta și vor fi respinse ca nefondate, iar în baza art. 385/15 pct. 1 lit.a recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca inadmisibil.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați la plata sumei de câte 80 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ta și împotriva încheierii pronunțate la data de 8 2008 de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosar nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri penale.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 80 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- - Creța
Red.
Tehnored. /2ex./16.12.2008
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 123/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ta și împotriva încheierii pronunțate la data de 8 2008 de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosar nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri penale.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 80 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
ssDana ss - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
