Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 1250/

Ședința publică din 21 decembrie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara a fost reprezentat de procuror.

Pe rol este judecarea recursului declarat de - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr- la data de 16 decembrie 2009.

La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, din cadrul Baroului

Procedura completă.

După referatul cauzei făcut de către grefierul de ședință, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în vederea susținerii recursului.

Procurorul pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere activitatea infracțională a inculpatului care punea în vânzare droguri de risc. Lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ puternic în colectivitatea din care face parte inculpatul cât și consumatorii cărora acesta le-a pus în vânzare droguri. Mai mult, din analiza actelor administrate în faza de urmărire penală se poate remarca faptul că inculpatul a perseverat în comercializarea drogurilor de risc, determinând în acest mod un pericol iminent pentru sănătatea consumatorilor, în scopul obținerii de avantaje materiale.

Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, să se țină seama de faptul că cei doi colaboratori sub acoperire care au cumpărat droguri de la inculpat sunt persoane din mediul acestuia și foarte apropiate inculpatului, care l-au provocat pe inculpat spre a le vinde droguri în scopul de a obține o situația mai favorabilă în fața organelor judiciare, nefăcându-se dovada de către organele de urmărire penală că ar fi existat un cerc mare de consumatori de droguri care ar fi cumpărat drogurile de la inculpat.

Inculpatul, având personal cuvântul, arată că regretă faptele săvârșite, solicitând să se țină seama de atitudinea sinceră și de lipsa antecedentelor penale pentru a se dispune punerea sa în libertate sub control judiciar, precizând că nu va mai săvârși alte fapte de natură penală și că se va prezenta în fața instanței de fiecare dată când va fi nevoie.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 16.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 160 ind. 8a alin. 2 Cod procedură penală, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

În temeiul art. 160 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală, s-au impus inculpatului respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția Municipiului T, organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de această instituție, sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 2 Cod procedură penală conform cărora în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care au fost stabilite în sarcina acestuia se va lua măsura arestării preventive, precum și asupra dispozițiilor art. 160 ind. 10 Cod procedură penală, privind cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.

S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei decizii către poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 60 /4 septembrie 2009 emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a observat că potrivit dispozițiilor art.160²alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Din punct de vedere al condițiilor ce trebuie îndeplinite, legea procesual penală (art.160 ind.6 Cpp,) face distincție între elementele de admisibilitate (referitoare la titularul cererii, conținutul cererii) și cerințele referitoare la temeinicia acesteia (prevăzute de art.160 ind.2 alin.1 și 2 Cpp).

Instanța a constatat că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință a admis în principiu cererea formulată de către numitul.

Tribunalul a constatat că, sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este urmărit penal cel în cauză, raportate la prevederile art. 160²din Codul d e Procedură Penală, inculpatul poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.

Astfel, s-a observat că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, infracțiune sancționată de lege cu o pedeapsă maximă de până la 15 ani închisoare.

Tribunalul reamintește că analizarea unei cereri de liberare provizorie nu echivalează cu analizarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de o persoană, ci aceasta implică în mod necesar ca măsura arestării preventive luată față de o persoană să respecte dispozițiile legale în materie, adică să fie dispusă în mod legal și să se fundamenteze pe cel puțin unul dintre temeiurile prevăzute de dispozițiile art. 148 alin. 1 Cod procedură penală, deci implică, prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive.

Din cele expuse mai sus s-a reținut că analizarea unei cereri de liberare provizorie impune în mod necesar ca măsura arestării preventive din a cărei executare se solicită liberarea provizorie să fie dispusă în mod legal și temeinic, iar instanța trebuie să aprecieze cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat, prin raportare la toate aspectele cauzei, la caracterul de constrângere al arestului preventiv, prin care se încearcă împiedicarea inculpatului să desfășoare anumite activități care s-ar putea răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal. Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.

În prezenta cauză, tribunalul a constatat că față de inculpatul măsura arestării preventive a fost dispusă în mod legal și temeinic, constatându-se față de acesta incidența dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.

Analizând condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune arestarea preventivă a unui inculpat și menținerea acestuia în stare de arest preventiv, referitor la prima condiție, și anume existența unor indicii în legătură cu săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, tribunalul a observat faptul că în prezenta cauză se poate reține îndeplinire acesteia. În acest sens, în dosarul de urmărire penală precum și la dosarul instanței există administrate probe care atestă implicarea inculpatului în desfășurarea unor activități infracționale.

Raportat la cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f tribunalul C.P.P. a apreciat că este de menționat faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În aprecierea gradului de pericol social al lăsării în libertate a inculpatului se vor avea în vedere alte elemente decât cele care privesc gradul de pericol social al faptei, respectiv persoana inculpatului, antecedentele sale sau orice altă împrejurare care ar justifica temerea că lăsarea inculpatului în libertate ar putea provoca o tulburare a ordinii sociale. În prezenta cauză, s-a observat că prin fapta reținută în sarcina inculpatului s-a produs o tulburare a bunei desfășurări a relațiilor sociale, iar la acest moment procesual interesul general încă prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, care are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.

Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).

Cum la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte iar, raportat la stadiul urmăririi penale, buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și fără privarea, în continuare, de libertate a inculpatului, tribunalul a considerat că prezenta cerere este întemeiată, scopul măsurii arestării preventive putând fi realizat și prin lăsarea acestuia în libertate, sub control judiciar.

Tribunalul, raportându-se la impactul pe care fapta reținută în sarcina inculpatului l-a avut în rândul opiniei publice, a apreciat că prin stabilirea unor obligații în sarcina inculpatului se poate asigura în continuare atât protecția socială a membrilor comunității, cât și buna desfășurare a procesului penal ori împiedicarea sustragerea inculpatului de la judecată sau executarea pedepsei.

Astfel, raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală și ale dosarului instanței, tribunalul a constatat îndeplinirea, atât a cerințelor de legalitate, cât și de oportunitate ale admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

S-a reținut că inculpatul a manifestat o conduită procesuală corespunzătoare, contribuind, prin comportamentul său, la stabilirea situației de fapt, astfel că nu există nici o dovadă că lăsarea inculpatului în libertate s-ar răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal, întrucât nu există nicio dată din care să reiasă că inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor sau prin denaturarea probelor ori că va putea săvârși alte infracțiuni, având în vedere și împrejurarea că persoanele care urmează să fie audiate în cauză sunt colaboratori ori investigatori sub acoperire.

S-a considerat de către tribunal că obligațiile ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului asigură controlul judiciar asupra comportamentului acestuia, astfel încât libertatea controlată a inculpatului este menită să asigure buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente, în baza art. 160 ind. 8a alin. 2 Cod procedură penală, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, arestat în baza mandatului de arestare preventiva nr. 60/4 septembrie 2009 emis de Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 160 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală, s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția Municipiului T, organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de această instituție, sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, procurorul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii penale recurată și rejudecând cauza, respingerea ca nefondată a cererii formulată de inculpat având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160^8aalin.2

C.P.P.

Recursul declarat de procuror este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi admis.

Prin încheierea penală nr. 114/CC/04.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 148 lit. f C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în fapt reținându-se că în lunile august - septembrie 2009 vândut, în repetate rânduri o cantitate de aproximativ 81 grame cannabis, solicitând și primind în acest scop suma totală de 4.200 lei, faptă prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, ce constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc.

Prin rechizitoriul nr. 173/D/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 160²"liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".

Așadar, la urmărirea penală, în seama inculpatului se reține săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în speță comercializarea cannabisului.

Cannabisul este un produs perturbatorie care are în compoziție tetrahidrocannabinol (), fiind introdus în tabelul anexei nr. 1 Legii nr. 143/2000 privind traficul ilicit de droguri.

Consumul cu caracter de regularitate al acestei substanțe psihotrope, creează individului o stare de dependență, modificări la nivelul celular, afectează imunitatea și distruge până la anihilare totală, funcția de reproducere.

Aceeași urmărire penală reține că inculpatul comercializa cu caracter de regularitate cannabis, din traficarea acestui drog realizând venituri importante, fiind practic ocupația acestuia.

Este cunoscut faptul că pentru procurarea drogurilor, traficanții plătesc sume de bani pe care le recuperează și realizează profituri prin ademenirea - la consumul de droguri - altor persoane, consum care creează dependență. În acest mod, starea consumatorilor de droguri și implicit a traficanților de droguri se lărgește continuu. pentru consumul de droguri, nu constituie limite teritoriale și nici limite de vârstă, cele mai multe victime fiind din rândul minorilor.

Este în afara oricărui dubiu că nici un părinte nu dorește să-și vadă propriul copil, pentru început în postura de consumator de droguri, apoi, în cea de traficant de droguri.

Este cunoscut totodată că numărul infracțiunilor pedepsite, este mai mic decât numărul infracțiunilor descoperite, acesta la rândul său fiind mai mic decât numărul infracțiunilor săvârșite, astfel că rolul justiției - așa cum a decis în mod constant prin jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului - este de a asigura un jus echilibru între interesul general al societății de păstrare a ordinii publice și interesul particular al inculpatului de a se afla în stare de libertate, echilibru care în cauză se înclină hotărâtor în favoarea interesului societății.

Acest interes al societății este neglijat de prima instanță care prin admiterea cererii având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, nesocotește modalitatea reținută la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii, dar lipsește de coerență, de rigurozitate însăși încheierea pronunțată; liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului se dispune,prin însăși încheierea prin care se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în seama inculpatului, în infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată, deci cu aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 Cod penal.

Întrucât în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160²alin.2 C.P.P. mai sus citate, în baza prevederilor art. 385¹⁵alin.1, pct. 2, lit. d p Cod Penal,recursul va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată, iar în rejudecare cererea formulată de inculpat având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar va fi respinsă ca nefondată.

În temeiul prevederilor art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELELEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, alin.1, pct.2, lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii penale de ședință din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează încheierea penală recurată și rejudecând, respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.

În temeiul prevederilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.ID / 28.12.2009

Tehnored. AA

2 ex./29.12.2009

Primă instanță - Tribunalul Timiș - jud.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1250/

Casează încheierea penală recurată și rejudecând, respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.

În temeiul prevederilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR- din 21 decembrie 2009

Către,

PENITENCIARUL TIMIȘOARA

Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 1250/R din 21 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în temeiul art. 385¹⁵, alin.1, pct.2, lit. d Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii penale de ședință din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a casat încheierea penală recurată și rejudecând, s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul ( născut la data de 10.08.1989 în T, fiul lui și ), având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.

Hotărârea este DEFINITIVĂ.

PREȘEDINTE,

- - GREFIER,

Președinte:Ion Dincă
Judecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Codrina Iosana

#Judecator Ion Dinca

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Timisoara