Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.126/R/2008
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 26.05.1977, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale nr.14/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate și conform prevederilor art.300/1 alin.2 din Codul d e procedură penală solicită revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, temeiuri care trebuie raportate la persoana inculpatului și nu la gravitatea faptei săvârșite.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, cercetarea penală efectuându-se inițial față de 3 persoane, apoi față de ceilalți doi coautori s-a disjuns urmărirea penală. Învederează că violențele au fost exercitate asupra părții vătămate de celelalte două persoane, care au participat activ la săvârșirea faptei, inculpatul recurent intervenind doar să-i despartă. Pe de altă parte, se solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, nu a participat la săvârșirea faptei în mod activ și poziția acestuia pe întreg parcursul procesului penal.
Procurorul apreciază că, instanța de fond legal și temeinic a menținut măsura arestării preventive față de inculpat, subzistând pericolul social pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, astfel că a considerat că se impune menținerea măsurii arestării preventive și prin raportare la temeiurile prev. de art.148 Cod procedură penală. Pe de altă parte, apreciază că probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică și, în vederea bunei desfășurări a cercetării judecătorești, se impune menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat, considerente față de care a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind încheierea atacată ca legală și temeinică.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, arată instanței că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că nu a făcut rău la nimeni.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea nr.14/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/1 raportat la art.160 alin.1 Cod procedură penală, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, născut la data de 26.05.1977, fiul lui și, în prezent deținut în Arestul IPJ B luată față de acesta prin Încheierea nr.1/2008 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare nr.1/10.01.2008 și a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul verificând din oficiu potrivit art.300/1 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpat, a constatat că arestarea preventivă a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
S-a reținut că, în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din gravitatea faptelor de care este acuzat.
Văzând că nu s-a început cercetarea judecătorească, inculpatul nu a fost audiat în fața instanței și în cauză nu s-au administrat probe, a reținut că nu există nici un temei pentru a considera că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, motive față de care a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive, cu consecința punerii sale de îndată în libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. Totodată, inculpatul a reliefat că agresarea victimei s-a realizat de alte două persoane, el intervenind pentru a-i despărți, precum și împrejurarea că nu are antecedente penale, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, inculpatul a susținut că pericolul social trebuie raportat la persoana sa și nu la infracțiunea de care este acuzat.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu conform art.160/h Cod procedură penală și art.141 Cod procedură penală combinat cu art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală se va respinge ca atare.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că prin încheierea de arestare preventivă nr.1/10.01.2008 dată în dosar nr- al Tribunalului Bihor ( 68-69 ) pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.1/10.01.2008 ( 70 ) față de inculpatul pentru învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.20 Cod penal raportat la art.174 combinat cu art.175 lit.i Cod penal, pe o durată de 29 zile, respectiv de la 10.01.2008 până la 7.02.2008, invocându-se ca temei al luării măsurii preventive dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Prin încheierea de ședință nr.7 din 4.02.2008 emisă în dosar nr.341/P/2008 al Tribunalului Bihors -a admis propunerea parchetului și s-a prelungit măsura arestării preventive față de inculpat de la 8.02.2008 până la 8.03.2008.
La 27.02.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora sesizat conform art.264 Cod procedură penală instanța de judecată competentă cu rechizitoriu, reținându-se, în esență, că inculpatul, în data de 11.08.2007 l-a agresat pe împreună cu alte două persoane, în fața bufetului Casa Albastră din loc.Popești, jud.B, provocându-i leziuni corporale pentru vindecarea cărora partea vătămată a necesitat 70 zile de îngrijiri medicale.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/1 Cod procedură penală combinat cu art.160/b Cod procedură penală, instanța de fond, prin încheierea recurată a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât, pe de o parte, temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală subzistă, iar, pe de altă parte, cercetarea judecătorească nu a fost începută în cauză, inculpatul nefiind audiat în cauză până la momentul pronunțării hotărârii.
Instanța de control judiciar constată că, în speță, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, aceasta fiind legală. Astfel, măsura arestării preventive s-a dispus de către instanța competentă material ( art.27 pct.1 lit.a Cod procedură penală ), fiind întrunite prev. de art.143 Cod procedură penală și existând probe din care să rezulte cazul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Art.148 lit.f Cod procedură penală reglementează situația în care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este de necontestat că pentru a se justifica starea de detenție preventivă trebuie întrunite cumulativ cele 2 condiții prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv infracțiunea de care este acuzat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și a doua condiție, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prev. de art.148 lit.h Cod procedură penală trebuie avut în vedere că infracțiunea de care este acuzat inculpatul este de o gravitate sporită putând să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pe o durată rezonabilă de timp. Acest element trebuie analizat, deoarece în dreptul național este recunoscută noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune.
Detenția este legitimă dacă ordinea publică este efectiv amenințată, continuarea detenției neputând servi pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Condiția prev. în art.148 lit.f Cod procedură penală, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se realizează atunci când în urma analizei tuturor circumstanțelor referitoare la infracțiune și persoana inculpatului, se constată acest fapt.
Împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică nu rezultă din pericolul social al faptei comise și nici nu se confundă cu aceasta, ci se constată pe baza altor date referitoare, în principal, la persoana inculpatului.
Pericolul pentru ordinea publică nu rezultă nici din natura faptei săvârșite de inculpat, nici din împrejurările comiterii acesteia și nici din modalitatea de acționare a inculpatului. Totuși, nu se poate acredita ideea că atunci când se comite o infracțiune de o gravitate sporită, dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar fi afectată încrederea opiniei publice în lege și în slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz la nivelul societății, un sentiment de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecție socială față de persoane care sunt acuzate de fapte grave.
În cauza dedusă judecății fiind demonstrat că nu s-a modificat temeiul care a stat la baza luării măsurii, nu există motiv de revocare a măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 10.01.2008, deci de cca. 2 luni, fiind acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave de omor asupra concubinei și văzând circumstanțele concrete ale cauzei, precum și faptul că cercetarea judecătorească nu a fost începută în cauză, instanța de control judiciar apreciază că detenția preventivă se justifică ( art.143 Cod procedură penală combinat cu art.5 paragraful I lit.c din Convenția d l Strasbourg ) și nu a depășit termenul rezonabil prev. de art.5 paragraful 3 din Convenția d l Strasbourg.
Celelalte aspecte invocate de inculpat exced cauzei, fiind chestiuni ce vor fi analizate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Neexistând motive de reformare a încheierii atacate, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 26.05.1977 împotriva încheierii penale nr.14 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 14.03.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./17.03.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Condrovici Adela
