Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.126/R/2009
Ședința publică din 25 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 10 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și interpreta autorizată de limba ucraineană, d-na.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care traducătorul autorizat a depus jurământul conform art.85 alin.1 pen.
Întrebat fiind, inculpatul arată că a adus la cunoștința apărătorului ales, av. termenul de astăzi și că aceasta urmează să se prezinte în cauză. Totodată arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Luându-se legătura telefonic cu apărătorul ales al inculpatului, aceasta arată că nu a avut cunoștință de proces, nefiind anunțată nici de inculpat, nici de familia acestuia și că nu se prezintă în cauză. Aceste aspecte au fost consemnate într-un proces-verbal depus la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest. Arată că la momentul când s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive, s-au avut în vedere dispozițiile art.148 lit.f pr.pen. și anume că pedeapsa pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Prima instanță a făcut o cercetare abstractă a necesității menținerii stării de arest, în sensul că s-a avut în vedere infracțiunea comisă, pentru care inculpatul este trimis în judecată și nu pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta judecarea inculpatului în libertate. Acest pericol concret trebuie dovedit cu probe, care trebuie să existe la dosar. Inculpatul nu a săvârșit alte infracțiuni, nu există alte probe că lăsarea în libertate ar pune în pericol ordinea socială. Detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, iar continuarea detenției nu ar putea să servească pentru legitimarea unei pedepse cu închisoarea. Pericolul pentru societate nu se poate prezuma generic, ci trebuie dovedit. În speță, nu s-a dovedit că lăsarea în libertate a inculpatului l-ar determina pe acesta să săvârșească alte fapte socialmente periculoase. Trebuie avute în vedere și dispozițiile CEDO, respectiv art.5 par.3 referitoare la termenul rezonabil de arest preventiv. Inculpatul este arestat deja de 10 luni, deci nu se mai poate vorbi de un termen rezonabil de arest preventiv, având în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale. Arată că atunci când s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, acestuia i s-a adus la cunoștință motivul pentru care a fost arestat, dar când a ajuns în fața instanței, doar după trei termene i s-a pus la dispoziție rechizitoriul în limba ucraineană. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că în mod legal și temeinic, prima instanță a menținut prin hotărârea atacată, măsura arestării preventive luată față de inculpat. Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile legale prev.de art.143C.pr.pen., raportat la probele administrate până în prezent în cauză, din care rezultă că inculpatul a introdus în țară și a comercializat droguri de mare risc, fiind incident și cazul de arestare, prev.de art.148 lit.f pr.pen. menținerea măsurii arestului preventiv este în acord cu prevederile art.136 pr.pen. și apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil, având în vedere probele de vinovăție existente la dosar, că cercetarea judecătorească este aproape finalizată și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Menținerea arestului se impune și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă executării pedepsei. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu este vinovat. Arată că există câteva casete în care se dovedește că ar fi vinovat, însă nu el este cel care apare pe casete. De asemenea, există o declarație în care se afirmă că pe pașaportul său există o viză din 2007, însă el nu are nicio viză pe pașaport. La 4 aprilie 2008 declarat că a adus droguri în țară, însă aceasta numai la presiunea organului de poliție. Arată că are familie în România, astfel că i se poate interzice să nu părăsească țara.
CURTEA
Prin încheierea penală din 10 februarie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților - (fiul lui și, născut la 11.05.1977 în Vișeu de, județul M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) și (fiul lui și, născut la 27.07.1968 în Ucraina - Regiunea, CNP 4UKR-M-, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la 29 aprilie 2008 de - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și a inculpatului pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și a art. 33 lit.a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul art. 3002și 160 pr.pen. și la examinarea cererilor inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 215 din 11 aprilie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați ( și ) pe o perioadă de 30 de zile (11 aprilie 2008-10 mai 2008 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. reținându-se, în esență, faptul că există indicii temeinice care să justifice presupunerea că aceștia au introdus, fără drept, în România droguri de mare risc pe care le-au deținut și comercializat în același mod în perioada septembrie 2007 - aprilie 2008. Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică (acest fapt rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunilor pe care se presupune că le-au comis, din caracterul de durată și organizat al acțiunilor lor și din impactul negativ pe care îl au aceste infracțiuni asupra ordinii sociale).
Tribunalul a apreciat că și în prezent acest temei se menține și se impune privarea în continuare de libertate a celor doi inculpați.
Fiind trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. (ambii inculpați) și prev.de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 (inculpatul ) și văzând și ansamblul probelor aflate la dosar, tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 143.pr.pen. În această fază a procesului (de judecată) examinarea detaliată a probelor aflate la dosar nu este posibilă, însă din analiza lor în ansamblu și din împrejurarea că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată rezultă că, în speță, sunt întrunite cerințele prev.de art. 143.pr.pen. Pentru menținerea stării de arest a inculpaților legiuitorul nu pretinde existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor indicii temeinice sare să justifice presupunerea că aceștia au comis fapte de natură penală.
Față de natura, gravitatea presupuselor fapte și de caracterul lor repetat, instanța a apreciat că cei doi inculpați prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesar a fi privați în continuare de libertate. După trecerea unui interval de 10 luni de la data arestării inculpaților pericolul social pe care aceștia îl prezintă pentru societate nu s-a diminuat într-atât încât să poată fi puși în libertate, măsura obligării de a nu părăsi țara solicitată de inculpatul nefiind suficientă. De asemenea, această perioadă de arest preventiv se încadrează în limitele unui termen rezonabil, iar nesoluționarea dosarului până în prezent nu este cauzată de motive imputabile instanței.
Întrucât măsura arestării preventive a fost luată față de cei doi inculpați cu respectarea prevederilor legale în vigoare în această materie, iar temeiurile care au stat la baza luării ei se mențin, s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 139 alin.2 pr.pen. care permite revocarea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu cercetarea inculpatului în stare de libertate întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că față de acesta s-a luat măsura arestării preventive în baza art.148 lit.f pr.pen. respectiv pedeapsa pentru fapta comisă este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, însă prima instanță a făcut o cercetare abstractă a necesității menținerii stării de arest, în sensul că s-a avut în vedere doar infracțiunea comisă și nu pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi judecat în libertate.
Acest pericol concret trebuie dovedit cu probe care să existe la dosar, întrucât inculpatul nu a săvârșit alte infracțiuni și nu există probe că lăsarea sa în libertate ar pune în pericol ordinea publică.
Detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată iar continuarea detenției nu poate să servească pentru legitimarea unei pedepse cu închisoare.
Pericolul pentru societate nu se prezumă, ci acesta trebuie dovedit.
Inculpatul a făcut referire și la dispozițiile CEDO respectiv art.5 paragraful 3 referitoare la termenul rezonabil al arestului preventiv, afirmând că este arestat de 10 luni și că termenul rezonabil a fost depășit.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea penală nr.215 din 11.04.2008 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile în baza art.148 lit.f pr.pen. reținându-se în sarcina acestora că au introdus fără drept droguri de mare risc în România și că au comercializat droguri de mare risc în perioada septembrie 2007 - aprilie 2008. Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care sunt cercetați, caracterul de durată și organizat al acțiunilor acestora și impactul negativ pe care aceste infracțiuni îl au asupra ordinii sociale.
Ulterior, prin rechizitoriul întocmit la data de 29.04.2008 de DIICOT Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 și art.3 al.2 din Legea nr.143/2000, ambele infracțiuni cu aplic.art.41 al.2 pen.
In mod întemeiat a reținut instanța de fond că față de gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul și caracterul repetat al acestora inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesară privarea în continuare de libertate a acestuia. După trecerea unui interval de timp de 10 luni de la arestarea inculpatului pericolul social pe care-l prezintă acesta nu s-a diminuat iar măsura obligării de a nu părăsi țara solicitată de inculpatul a fost apreciată ca insuficientă.
De asemenea, s-a apreciat că perioada arestului preventiv se încadrează în limitele unui termen rezonabil, iar nesoluționarea cauzei până în prezent nu poate fi imputată instanței de fond.
Solicitarea inculpatului de a fi pus în libertate pe motiv că acesta nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu este întemeiată.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând menținerea măsurii arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar ( Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 pr.pen.
Analizând motivele menținerii măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit. f pr.pen. tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispune de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. ( și ).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni grave, respectiv trafic de droguri prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și trafic de droguri prev.de art.3 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen.
Având în vedere natura deosebit de gravă a faptelor reținute în sarcina inculpatului și amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiuni în ultima perioadă de timp, precum și efectul negativ asupra stării de sănătate a populației care consumă asemenea substanțe, în special tinerii, apreciem că inculpatul prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică și că se impune cercetarea în continuare a acestuia în stare de arest preventiv.
Afirmația inculpatului referitoare la termenul rezonabil al duratei măsurii arestului preventiv nu este întemeiată, întrucât raportat la obiectul cauzei și complexitatea acesteia, durata arestului preventiv de 10 luni nu a depășit un termen rezonabil.
Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsura mai puțin restrictivă precum și faptul că durata rezonabilă a măsurii arestării preventive nu a fost depășită, motive pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 10.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, urmează să fie respins ca nefiind fondat.
În baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu apărător oficiu ce se va achita din.
În baza art.190 al.4 pr.pen. urmează să se stabilească suma de 160 lei onorariu pentru traducătorul autorizat, pentru 4 ore de traducere simultană sumă ce se va plăti din.
Conform art.192 al.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 27.07.1968 în Ucraina - Regiunea, CNP 4UKR-M-, deținut preventiv în Penitenciarul Gherla ) împotriva Încheierii penale din 10 februarie 2009 a Tribunalului Maramureș (privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive).
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Stabilește suma de 160 lei onorariu traducător autorizat (autorizație nr.18823/2007), pentru 4 ore de traducere simultană, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul recurent să plătească 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
50.03.09/4 EX.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
