Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1267/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2094/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1267
Ședința publică din data de 16 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află recursul formulat de recurentul inculpat - - împotriva Încheierii de ședință din data de 20 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarului penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - dna. avocat - cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită să se constate din probele administrate faptul că inculpatul nu a făcut altceva decât să ajute la punerea în vânzare a drogurilor, însă nu a vândut niciun drog pentru a obține venituri pentru sine ori pentru alte persoane, iar pe de altă parte nu există niciun fel de date din care să rezulte că acesta își va relua activitatea infracțională, considerente pentru care apreciază că, lăsat în libertate, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu constituie un impediment în buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul era taximetrist și avea datoria să conducă mașina acolo unde clientul îi solicita. Față de aceste împrejurări, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat și de menține a încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond, în mod corect, a constatat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 20 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), s-a dispus, în temeiul art. 3002și art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților, și.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, și cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că, în cauză, există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, amploarea pe care o cunosc în prezent activitățile ilicite legate de traficul de droguri și rezonanța socială negativă a acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a acestora.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentului, care era taximetrist și avea datoria să conducă clientul unde i se cerea.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, pentru următoarele argumente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 4 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de inculpații și, prin rechizitoriul nr.109/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, la data de 4.04.2009, împreună cu ceilalți doi inculpați, a deținut, oferit și vândut cantitatea de 306,64 grame heroină investigatorului cu nume de cod " " pentru suma negociată de 9000 euro, în parcarea restaurantului Mc, aflat în sectorul 1,
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind procesele - verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia, procesele - verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor efectuate în mediu ambiental cu autorizarea instanței, declarațiile martorilor, și, procesul - verbal de prindere în flagrant, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpaților.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care acțiunile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, amploarea activității desfășurate și cantitatea mare de droguri traficate, precum și datele ce caracterizează persoana recurentului demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii de mijloace materiale substanțiale într-un timp scurt.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici nu s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerile apărării, cu privire la circumstanțele personale favorabile, Curtea arată că, aceste nu pot fi avute în vedere în mod singular, ci doar în contextul celorlalte împrejurări, respectiv gradul ridicat de pericol social concret al faptei deduse judecății, astfel că simpla invocare a acestora nu poate fi de natură să conducă la concluzia că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive sau revocarea acesteia.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi16 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Sofica DumitrașcuJudecători:Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu, Mariana Constantinescu
