Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIEA PENALĂ Nr. 127
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpațiiși,împotriva încheierii din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, asistat de avocat oficiu și recurentul-inculpat, asistat de avocat oficiu, ambii în stare de arest.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință recurenților-inculpați că au dreptul de a fi asistați de un apărător ales, aceștia au învederat că nu au posibilități materiale și sunt de acord să fie reprezentați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu pentru recurentul-inculpat, arată că inculpatul susține că nu a participat la săvârșirea faptei de tâlhărie, ci inculpatul, astfel că arestarea sa este nelegală, nu a cunoscut faptul că celălalt inculpat a comis fapta de tâlhărie.
În consecință solicită admiterea recursului, față de probatoriul administrat și revocarea măsurii arestării preventive. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Avocat oficiu pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea inculpatului în libertate, întrucât nu prezintă pericol public și nu ar zădărnici aflarea adevărului. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză în raport de probatoriu administrat rezultă vinovăția inculpaților, ambii au participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, având în vedere vârsta părții vătămate, faptul că inculpații au mai fost condamnați anterior tot pentru comiterea faptei de tâlhărie. Hotărârea pronunțată s-a bazat pe probe, astfel că solicită menținerea acesteia ca legală și temeinică.
Recurentul-inculpat în cuvântul său solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în cuvântul său solicită judecarea în stare de libertate întrucât are un copil minor în întreținere.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11.februarie.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și, aflați în Penitenciarul Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.373 din data de 18.12.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.N, județul N, s-a dispus condamnarea inculpaților și, la pedepsele de 4 (patru) ani și 8 (opt)luni închisoare, respectiv, 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74, art.76 alin.1 lit.b și art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, fixându-se termen de judecare a apelurilor la data de 11.03.2009.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, se arată în încheierea recurată, se constată că există o hotărâre de condamnare a inculpaților pronunțată în primă instanță pentru infracțiunea de tâlhărie, pedepsită cu închisoare mai mare de 4 (patru) ani. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care constă în stare de neliniște a societății, că persoane vinovate de săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate, ar și posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pericolul rezultă din condamnările anterioare ale inculpaților, starea de recidivă în care aceștia se află, dar și din modalitatea săvârșirii infracțiunii de care sunt învinuiți, pentru care prima instanță a dispus condamnare.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a apreciat că arestarea preventivă a inculpaților este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
Recursurile nu au fost motivate în scris.
În susținerile orale făcute și prin apărătorii desemnați din oficiu, s-a invocat că încheierea este nelegală și netemeinică deoarece din declarațiile inculpaților rezultă că inculpatul nu a participat la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, că s-a întâlnit cu după săvârșirea de acesta a infracțiunii.
În ceea ce îl privește pe recurentul-inculpat s-a arătat că acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar punerea s-a în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, inculpatul obligându-se că se prezintă în instanță.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi dezvoltate.
Judecătoria Tg.N, prin încheierea nr.14 din data de 30.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10, cu art.148 alin.1 lit.d și Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a recurenților-inculpați pentru o durată de câte 30 zile, începând cu data de 30.10.2008.
Prin rechizitoriul nr. 1858/P/2008 din data de 07.11.2008, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.N, s-a dispus trimiterea în judecată în starea de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de 211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, reținându-se în fapt că în ziua de 16.10.2008, în jurul orelor 17,00, în timp ce se aflau pe strada - - din orașul Tg.N, județul N, prin violență și profitând de vârsta părții vătămate G, în vârstă de 73 de ani, i-au sustras acesteia, prin smulgere, lanțul de aur de la gât.
Judecătoria Tg.N, în temeiul art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a celor doi recurenți-inculpați.
Prin sentința penală nr.373 din data de 18.12.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.N, județul N, s-a dispus condamnarea inculpaților și, la pedepsele de 4 (patru) ani și 8 (opt)luni închisoare, respectiv, 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74, art.76 alin.1 lit.b și art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, recurenții-inculpați au declarat apel, Tribunalul Neamț stabilind termen pentru judecarea apelurilor la data de 11.03.2009.
În conformitate cu dispozițiile art.160/b Cod procedură penală, cu art.300/2 Cod alin.1 și 3 Cod procedură penală"În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive."
Potrivit acestor texte, în cursul judecății, instanță are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În temeiul acestor texte, instanța de apel a menținut arestarea preventivă a celor doi recurenți-inculpați, pentru motivele arătate în considerentele încheierii recurate, motivare pe care Curtea și-o însușește.
Verificând, în temeiul art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, cu art.300/2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, în raport cu gravitatea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată recurenții-inculpați și condamnați de instanța de fond, Curtea constată că măsura preventivă a fost legal dispusă, iar temeiurile pentru care s-a luat această măsură preventivă subzistă și în prezent.
În cauză din probele administrate, respectiv: declarația părții vătămate G -fl.8 dosar urmărire penală și fl.27 dosar instanța de fond, procesul-verbal întocmit de organele de poliție-fl.9-10 dosar urmărire penală, dovada ridicare și, respectiv, de restituire a bunului sustras-fl.13 -14 și planșele fotografice-fl.16-17 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor -fl.11 dosar urmărire penală și fl.25 dosar prima instanță, -fl.12 dosar urmărire penală și fl.26 dosar prima instanță, coroborate cu declarațiile date de recurenții-inculpați, atât în cursul urmăririi penale-27-28, respectiv 33, 37-38, cât și la instanța de fond-fl.23 și 24, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că recurenții-inculpați au comis infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond.
În conformitate cu prevederile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art.23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei infracțiuni, fiind necesară astfel, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, din probe rezultă că recurenții-inculpați se află în situațiile prevăzute de art.148 alin1 lit.d și f Cod procedură penală, în sensul că aceștia au săvârșit din nou o infracțiune și rezultă presupunerea rezonabilă că au comis și infracțiunea dedusă judecății pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 (patru) ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f Cod procedură penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, printre altele, și din însăși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți recurenții-inculpați, de împrejurările concrete în care se presupune că s-a săvârșit, de reacția publică la comiterea infracțiunii, de numărul în creștere a unor infracțiuni de același gen, de posibilitatea comiterii de noi infracțiuni în lipsa unei reacții promte și eficiente a organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Chiar și în condițiile în care s-ar reține poziția sinceră a recurentului-inculpat nu se poate trece peste impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, prin infracțiunea pentru care sunt trimiși în judecată recurenții-inculpați aducându-se atingere atât valorilor sociale privind patrimoniul, dar și celor referitoare la integritatea fizică a părții vătămate, astfel că și din acest punct de vedere lăsarea în libertate a recurenților-inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave.
În raport de aspectele mai sus arătate, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, acest temei avut în vedere la data luării măsurii subzistă și în prezent.
Recurenții-inculpați au o predispoziție pentru săvârșirea de infracțiuni, cu deosebire contra patrimoniului, acest lucru rezultând din antecedentele penale ale acestora-fl.25 și 35 dosar urmărire penală, fiind condamnați de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și tâlhărie.
Din executarea pedepselor aplicate au beneficiat de liberare condiționată, la data de 27.11.2006 și respectiv 11.02.2008.
Așa cum rezultă din referatul de terminare a urmăririi penale-fl.18-19 dosar urmărire penală, recurenții-inculpați sunt cercetați și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, reținându-se că în ziua de 01.06.2008, în timp ce se aflau în fața unei terase de la intrarea în din orașul Tg.N, au sustras geanta părții vătămate.
Odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului de țara noastră, pe lângă condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile procedurale pentru luarea și menținerea măsurii arestului preventiv s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraful 1 c) al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
Curtea constată că, în raport de aspectele mai sus arătate, în cauză sunt îndeplinite aceste condiții.
În consecință, din actele și lucrările dosarului rezultă că în mod corect s-a apreciat de instanță de apel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurenților-inculpați se mențin și se impune, în continuare, privarea de libertate a acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariilor avocat oficiu.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii din data de 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă totală de 200 lei (100 lei x 2), avocați și.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.02.2009, în prezența recurenților-inculpați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch. încheierea -
Red. dec.
dec.
16.02.2009/2 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti, Gabriel Crîșmaru
