Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.128/R/2008
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 16.06.1967, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat -, în substituire avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.1/10.03.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului avocat - susține recursul solicitând admiterea acestuia potrivit dispozițiilor art.160/b raportat la art.300/2 din Codul d e procedură penală, casarea și modificarea încheierii atacate, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Se apreciază că, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la natura infracțiunii pentru care este cercetat și judecat, iar pe de altă parte, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, apreciind că poate fi judecat și în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Consideră că indiciile prevăzute de lege sunt prezente în cauză, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar perturba relațiile sociale printr-o reacție negativă din partea societății, astfel că se impune menținerea stării de arest față de inculpat.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are 4 copii minori în întreținere.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la 16.06.1967 în lui, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv în baza încheierii penale nr.28/22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.42/22.11.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 22 noiembrie 2007 în baza încheierii din 22 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor prin care s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă nr.42/2007 cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, motiv pentru care a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatului solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin Încheierea nr.22.11.2007 a Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Totodată, inculpatul a invocat și faptul că, raportat la natura infracțiunii, atitudinea de recunoaștere a faptei și împrejurarea că are 4 copii minori în întreținere, poate fi judecat în stare de libertate.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea penală nr.28/2007 pronunțată de Tribunalul Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.42/12 noiembrie 2007, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art.174 Cod penal, invocându-se ca temei al arestării preventive art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
S-a reținut, în esență că, în data de 21.11.2007 inculpatul a avut o altercație cu concubina sa pe care a agresat-o, iar în urma leziunilor suferite aceasta a decedat.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune gravă de omor, faptă prev. de art.174 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, de săvârșire a unei infracțiuni de omor, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Aspectul invocat de inculpat referitor la atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei și la împrejurarea că are 4 copii minori, nu poate face obiectul cenzurii instanței de control judiciar, în această fază a procesului penal, fiind atributul instanței de fond de a avea în vedere aceste chestiuni în cadrul individualizării judiciare a pedepsei.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală combinat cu art.141 și art.160/b alin.3 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 li art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu - sa va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefundat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 16.06.1967, din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu în substituire avocat -, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 12.03.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./17.03.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Condrovici Adela
