Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.128/
Ședința publică din data de 17 Februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații:, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, A -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii din 10.02.2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 17.02.2010 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "-.";
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza aceleiași imputerniciri;
- recurentul-inculpat A, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales apărător ales în baza aceleiași imputerniciri;
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat G, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 17.02.2010 emisă de Baroul Galați -Cabinet de avocat "-. G";
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat G, apărător ales în baza aceleiași împuterniciri;
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 17.02.2010 emisă de Baroul Galați -Cabinet de avocat "-. ";
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale emise la 17.02.2010 de Baroul Galați -Cabinet de avocat "";
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza aceleiași împuterniciri;
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza aceleiași imputerniciri.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind, recurenții-inculpați, și precizează că sunt de acord ca asistența juridică să le fie asigurată doar de domnul avocat, apărător ales, față de absența doamnei avocat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursurile în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, susține că Tribunalul Galația dispus soluția menținerii măsurii arestării preventive folosind o motivare puțin mai amplă în raport de cea anterioară, dar care, insă, nu s-a referit în nici un fel, în mod particular, la inculpatul sau la ceilalți inculpați, deși fiecare dintre aceștia are o situație proprie, are o anumită participație, o anumită stare familială și de sănătate deosebită.
Astfel, instanța de fond s-a pronunțat în legătură cu toți inculpații și a făcut aceeași motivație folosită în toate cauzele ce se referă la infracțiuni cercetate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, invocându-se permanent: numărul mare de persoane, gravitatea faptelor, prejudiciul produs.
Avocat solicită să se analizeze situația de fapt, încadrarea juridică și situația personală a inculpatului, care este arestat preventiv pentru faptul că a aderat la un grup infracțional organizat, din care făceau parte inculpații și, și se consideră că prin promisiuni pe care le-a făcut unor persoane că va tăinui mărfurile aduse de aceștia prin contrabandă, prin tăinuirea unor mărfuri a ajutat la săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
În prezenta cauză este vorba despre 3 acte materiale, fiind depistat de fiecare dată, la scurt timp după încărcarea mărfii în apropierea locului respectiv: o dată la la data de 26 mai 2009, o dată în comuna, la începutul lunii iunie 2009, și o dată în apropierea localității P, la mijlocul lunii iunie 2009. Se consideră că inculpatul a promis persoanelor că va cumpăra mărfurile pe care aceștia le vor aduce prin contrabandă.
Însă, din descrierea faptelor făcută în rechizitoriu rezultă că din prezenta cauză inculpatul a avut legătură doar cu două persoane: frații și. Celelalte două acte materiale se referă la alte persoane, de la care au cumpărat mărfurile și care nu sunt cercetate în prezenta cauză, nefiind nici măcar identificate.
Promisiunea inculpatului că va cumpăra mărfuri aduse prin contrabandă nu este în nici un fel dovedită cu probe sau indicii.
Atunci cand a purtat discuții că va promitea că va cumpăra marfa respectivă, marfa era deja adusă în țară, era depozitată, sigilată.
Dacă din descrierea faptelor rezultă că singurele persoane cu care a intrat în contact sunt frații și acest lucru s-a întâmplat o singură dată iar ceilalți făptuitori nu sunt depistați, susține că nu este corectă menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește prejudiciul mare produs, precizează că în cele trei rânduri cand a fost prins marfa a fost indisponibilizată, urmează să fie confiscată, neputând fi adus în discuție ca și argument la menținerii arestării preventive acest prejudiciu. Nu s-a produs nici un prejudiciu pentru că statul român se va îndestula prin vânzarea mărfii care a fost indisponibilizată și confiscată. Totodată, s-au pus măsuri asiguratorii, sechestru pe două terenuri din P dobândite în anul 2007, în vreme ce fapta din prezenta cauză s-a consumat în vara anului 2009.
Inculpatul are doi copii minori în întreținere, nu are antecedente penale, între el și alte persoane din această cauză, care sunt arestate sau nu, nu există nicio legătură de rudenie și nici măcar o legătură de continuitate în ceea ce privește raporturi comerciale. Inculpatul domiciliază în municipiul În afara acestei cauze penale, inculpatul nu a mai fost și nu este implicat în cauze penale, este arestat din luna iulie 2009, pentru complicitate la contrabandă, în vreme ce alte persoane care au săvârșit infracțiunea de contrabandă în forma autoratului, deși prinși la locul faptei, sunt cercetate în stare de libertate.
În condițiile în care se spune că inculpatul promite fraților că ia marfa de la aceștia, în condițiile în care marfa era deja adusă, în condițiile precarității probelor iar prejudiciul este practic recuperat, nu se impune aprecierea că măsura arestării preventive este necesară.
În prezenta cauză nici măcar nu a început cercetarea judecătorească iar până la pronunțarea unei soluții pe fond va mai, astfel încât temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive din 26 iunie 2009 s-au schimbat și că măsura arestării preventive a atins un prag rezonabil ca durată, producând consecințele prevăzute de lege.
Solicită să fie admis recursul declarat de inculpatul, să fie casată încheierea pronunțată de Tribunalul Galați și, în rejudecare, să se dispună inlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea acestuia de a nu părăsi țara, având în vedere că acesta domiciliază în municipiul Dacă instanța va aprecia că această măsură este una prea largă în raport de datele speței, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul P, cu singura permisiune de a putea să se deplaseze doar la prezentul proces.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații: A-, precizează că, întrucât recursul vizează soluția instanței de fond atât cu privire la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cât și cu privire la soluția de menținere a măsurii arestării preventive, va face referire la ambele soluții.
În principal, solicită să se observe că cererile de liberare provizorie a celor trei inculpați sunt întemeiate și, chiar instanța de fond, prin motivarea sa, acceptă că, formal cererile sunt admisibile, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor în art.1602Cod procedură penală, însă aceste cereri au fost respinse.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, instanța de fond a avut în vedere doar un singur criteriu referitor la numărul mare de participanți la comiterea faptelor și că astfel de fapte au luat amploare.
În ceea ce privește numărul mare de participanți, precizează că în ceea ce ii privește pe cei trei inculpați A-, rechizitoriul se referă la faptul că aceștia s-ar fi constituit intr-un grup cu frații, fără ceilalți coinculpați, promițându-le acestora că vor primi, tăinui și cumpăra acele bunuri.
Deci, sub nicio formă nu se poate reține numărul mare prin referire și la ceilalți inculpați.
Instanța de fond avea de verificat, prin prisma comportamentului, a indiciilor, dacă măsura arestării preventive poate fi sau nu "înlocuită" și admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Susține că nimic nu împiedică aceste lucruri. În principal, solicită să se observe că inculpații sunt persoane fără antecedente penale; inculpații A- și sunt persoane care au arătat că au cumpărat astfel de țigări din S, B, din localitatea C și din localitatea. Au arătat și indicat persoanele de la care au cumpărat aceste țigări și cele două transporturi au fost identificate și confiscate.
În ceea ce privește pe inculpatul, niciodată nu s-a reținut că ar fi fost găsit asupra sa transportând țigări.
Singura sa acuzare este aceea că ar fi discutat cu și ar fi cerut anumite sortimente de țigări, despre care nu se știe dacă au intrat sau nu pe teritoriul României.
Inculpații nu au încercat să zădărnicească sau să influențeze aflarea adevărului sau să îngreuneze urmărirea penală, astfel încât cererea deliberare provizorie formulată este întemeiată.
În ceea ce il privește pe inculpatul, acesta, din actele medicale pe care le depune la dosar, respectiv scrisoare medicală, rezultă că a fost internat în Spitalul Penitenciar Poarta Albă cu numeroase tulburări psihice, ulterior a fost transferat la Spitalul Penitenciar, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale în zona abdominală. În prezent trebuie să urmeze un regim alimentar ce nu poate fi asigurat de Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, neimpunându-se continuarea procesului cu inculpații aflați în stare de arest preventiv.
Pericolul pentru ordinea publică este analizat de instanța de fond din considerentul că mijloacele și metodele folosite ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Se reține că aceste țigări ar fi fost aduse sau promise că vor fi cumpărate inculpaților iar o parte din aceste țigări ar fi fost aduse de către niște martori:, G și.
Din acele declarații ale acestor martori, cetățeni ai M, rezultă că aceștia au arătat că, ocazional, intrau în România, având asupra lor, prin punctul de vamă, diferite cantități de țigări, ce erau supuse controlului. Ajunși în G, ii suna pe inculpați pentru a le cumpăra.
Dacă autorii, făptuitorii sunt cei care au introdus țigările în țară iar inculpații sunt cei care au cumpărat țigările, se pune intrebarea cu pot răspunde aceștia din punct de vedere penal, cum pot constitui un pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă nu răspund penal și sunt audiați ca martori.
Totodată, învederează că nu s-a făcut dovada că inculpații au adus sau au primit, la rândul lor, țigările de la autorii necunoscuți ai infracțiunii de contrabandă.
Astfel, ne aflăm în prezența unei complicități la o altă complicitate la infracțiunea de contrabandă.
că acest lanț sub nicio formă nu poate constitui un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită să fie admis recursul formulat, să se constate, în principal, că cererile de liberare provizorie sunt întemeiate, să se caseze încheierea recurată iar, în rejudecare, să se dispună admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, conform art.1602și următoarele Cod procedură penală, să se ia oricare măsuri legale apreciate de instanță ca fiind necesare și suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal, să nu mai fie menținută măsura arestării preventive.
Avocat G, având cuvântul pentru inculpații și, menționează că, prin încheierea din 10.02.2010, Tribunalul Galația constatat că sunt indicii temeinice, conform art.143 Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților si se mențin temeiurile de fapt și de drept prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Având în vedere că până la această dată s-a arătat că activitatea infracțională se învârte în jurul fraților, pentru faptul că din toate documentele depuse la dosar rezultă că aceste țigări erau trecute fraudulos peste frontiera de stat din Republica M, Ucraina în România, au fost comercializate prin ceilalți membri ai grupului.
Dacă se constată că inculpații sunt pionii principali în organizarea grupului, în trecerea ilegală a frontierei de stat și, practic, aceste afirmații sunt în baza ascultării telefoanelor, se pune problema de ce organele de specialitate nu au reușit să realizeze un flagrant, care să dovedească că activitatea a fost organizată foarte bine.
Faptul că la percheziția efectuată la locuința, fără forme legale, a inculpatului din G s-au descoperit două pachete țigări marca BT, 7 pachete marca, un pachet marca din Republica M, la domiciliul lui au fost găsite 55 pachete marca MT, 442 pachete țigări marca, 42 parchete marca, 47 pachete țigări marca, 57 pachete țigări marca LM, însă nu pot fi imputate inculpaților țigările găsite asupra celorlalți inculpați.
Consideră că nu există o legătură între trecerea prin frontieră a țigărilor și inculpați.
Solicită să fie avută în vedere și situația personală, familială a inculpaților, starea de arest preventiv pe durata a nouă luni fiind suficientă.
Consideră că instanța de recurs poate să ia în considerare toate motivele de recurs și să admită recursul formulat, să fie casată încheierea din 10.02.2010 iar, ca o
măsură preventivă, conform art.145 Cod procedură penală, solicită să se ia obligarea de a nu părăsi localitatea, având în vedere că au familiile și domiciliul în municipiul
Avocat, având cuvântul pentru inculpații-recurenți, și, arată că prin hotărârea instanței de fond se reține că aceștia ar fi constituit în cursul anului 2009 un grup infracțional organizat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
În contextul temeiurilor prev. de art.143 Cod procedură penală, face referire la imprejurarea că acele indicii temeinice prev. de art.168 Cod procedură penală, pe parcursul urmăririi penale, din momentul sesizării instanței de judecată, prin acte de urmărire penală ulterioară, prin probatorii adminJ. în faza de judecată, pentru a se concluziona că de la nivelul de bănuială legitimă s-a trecut la un nivel superior al probațiunii privind acuzațiile aduse, solicită să se aprecieze că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive în continuare.
În esență, procurorul reține în rechizitoriu în sarcina celor trei inculpați săvârșirea a trei acte materiale de contrabandă: pe 1.04.2009, pe 18.04.2009 și 2.07.2009, care se bazează exclusiv pe redarea unor interceptări a convorbirilor telefonice interceptate de la cartele prepay, fără abonament, și atribuite de către organul de urmărire penală celor trei inculpați.
Pe baza acestor convorbiri telefonice organul de urmărire penală știa exact prin ce punct vamal se treceau țigările, unde se descărcau. Însă, în noaptea de 31.04.2009 s-a realizat o intervenție operativă, fără a se găsi ceva.
Ulterior, s-a concluzionat că au fost introduse în țară, ilicit, 10.500 pachete țigări.
Pe 17.04.2009, după o pregătire prealabilă și o informare exactă cu privire la intențiile inculpaților și cu planul lor de acțiune s-a făcut o nouă intervenție, găsindu-se doar o căruță abandonată cu pachete țigări și o barcă abandonată, fără insă a se aduce argumente că aceste bunuri ar aparține inculpaților.
Susține că această bănuială nu poate justifica, după 7 luni de arest preventiv, menținerea măsurii de arest preventiv.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciază că instanța de fond a enunțat niște situații care nu pot fi atribuite inculpaților din actele dosarului. Instanța de fond a reținut că pericolul concret rezultă din: gravitatea deosebită a infracțiunilor și natura și valoarea relațiilor sociale lezate.
Insă, o infracțiune pedepsită de legiuitor cu închisoare de la 5 - 15 ani închisoare nu poate justifica la nesfărșit măsura arestării preventive deoarece gradul de pericol social este similar celui al infracțiunii de furt calificat iar un mic procent al inculpaților trimiși în judecată pentru furt calificat sunt arestați preventiv.
În ceea ce privește modalitatea și imprejurările concrete de săvârșire a faptelor, acestea nu sunt menționate de instanța de fond, în conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă intrând trecerea prin vamă a unor cantități de țigări.
În ceea ce privește numărul mare de persoane implicate, menționează că, de fapt, acestea sunt doar 3 persoane care au constituit grupul infracțional organizat, neavând nicio relevanță numărul mare de inculpați arestați.
În ceea ce privește caracterul transnațional al faptelor, acesta este, de asemenea, de esența infracțiunii de contrabandă.
Susține că aceste chestiuni teoretice nu pot justifica, după 7 luni de arest preventiv, teza potrivit căreia inculpații, aflați la primul contact cu legea penală, toți căsătoriți, având copii minori în întreținere, având gospodării și o situație materială decentă, puși în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
de specialitate, practica judiciară au statuat că pericolul concret, o dată cu trecerea timpului, se mai diluează, mai pierde din consistență, iar în prezenta cauză există o astfel de situație iar instanța de recurs poate aprecia că inculpații, și nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită să se aprecieze că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai justifică în continuare privarea de libertate iar, o dată cu trecerea timpului, temeiurile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală s-au schimbat și solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, având în vedere că domiciliul inculpaților se află pe raza municipiului Invocă dispozițiile art.160 alin.2 Cod procedură penă, cu referire la art.139 și art.145, art.1451Cod procedură penală, ca urmare a admiterii recursului declarat de inculpați și a casării hotărârii instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public menționează că instanța de recurs trebuie să stabilească dacă Tribunalul Galația stabilit în mod corect că temeiurile și probele pe care le-a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive au subzistat și continuă să subziste, împrejurare care a justificat menținerea măsurii arestării preventive.
Susține că hotărârea Tribunalului Galați este temeinică și legală, putându-se observa condițiile și motivele pe care instanța le-a avut în vedere când a dispus menținerea măsurii arestării preventive, analizând în detaliu fiecare element pe care instanțele trebuie să le aibă în vedere, referitoare la faptă, la pericolul social al faptei existente în cauză, la persoana inculpaților, la pericolul concret pe care aceștia l-ar reprezenta pentru ordinea publică, imprejurarea concretă și modul în care a fost săvârșită fapta, pedeapsa mare pe care legiuitorul a stabilit-o pentru această infracțiune.
Apreciind că încheierea de ședință a Tribunalului Galați ca fiind legală și temeinică, solicită să se dispună respingerea recursului declarat de inculpați ca fiind nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpați împotriva cererilor de liberare provizorie, Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie respinse ca inadmisibile și să se constate că art.141 Cod procedură penală prevede că încheierea prin care prima instanță a respins cererea de înlocuire nu este supusă niciunei căi de atac.
Date fiind aceste aspecte, solicită să fie respinse recursurile declarate de inculpați și să se constate că încheierea de ședință a Tribunalului Galați este temeinică și legală iar măsura arestării preventive este justificată în totalitate de probele adminJ. în cauză până la acest moment.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și solicită să fie judecat în stare de libertate. Menționează că a fost operat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său si solicită să fie cercetat în stare de liberate. Nu ii cunoaște pe inculpații, ci doar pe inculpatul.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și lasă la aprecierea instanței recursul formulat.
Recurentul-inculpat -, personal, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arătând că soția sa a născut în urmă cu 3 luni, este singură, fără venituri.
Recurentul-inculpat A-, personal, este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu concluziile sale și solicită să fie judecat in stare de libertate, fiind arestat doar în baza unor "bănuieli".
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea instanței recursul formulat.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea instanței recursul formulat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 3002pp menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, A-, și.
S-au respins ca nefondate cererile inculpaților, prin care au solicitat înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-au respins ca nefondate cererile inculpaților, și prin care au solicitat înlocuirea arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-au respins ca nefondate cererile inculpaților, A-, - prin care au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, A, și, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, invocând, prin apărător, motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii, motive invocate punctual și în precedentele recursuri.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1601Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune instanța putând acorda liberarea provizorie dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală și ale art. 1604alin. 1 Cod procedură penală.
Din analiza acestor texte de lege rezultă că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci o vocație a acestuia.
În cauza de față, deși din punct de vedere formal cererea inculpaților, A-, - îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fond în mod corect Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel prima instanță nu putea acorda liberarea provizorie, atât timp cât lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind excluse garanțiile de ordin personal, acestea nefiind de natură să înlăture pericolul concret care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptelor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.
Este adevărat că, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și dacă garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea provizorie poate fi acordată.
Cum la acest moment al procedurilor nu se poate susține că s-ar fi depășit termenul rezonabil în accepțiunea dată acestei sintagme prin jurisprudența iar garanțiile de ordin personal oferite de inculpați sunt insuficiente, în mod corect prima instanță a respins ca nefondate cererea privind acordarea liberării provizorii sub control judiciar solicitată de inculpații, A-, -.
Existența indiciilor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, a fost analizată în concret atât la luarea efectivă a măsurii preventive, cât și cu ocazia prelungirilor succesive acordate, temeiurile avute in vedere subzistând și în prezent, neimpunându-se deci înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că lăsarea în libertate inculpații nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ori că, raportat la probatoriile adminJ. până la acest moment și la durata privării de libertate, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală, atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent.
În speța de față inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la contrabandă în formă continuată prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și de art.26 Cod penal în referire la art.270 alin.1 raportat la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (, A, și ) și constituire a unui grup infracțional organizat și contrabandă în formă continuată prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și de art.270 alin.1 raportat la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (, ), infracțiuni grave pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( de la 5 la 20 ani închisoare pentru constituirea unui grup infracțional organizat și de la 5 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru contrabandă, respectiv complicitate la contrabandă).
S-a reținut în esență că inculpații au inițiat un grup infracțional organizat specializat în introducerea în țară a unor cantități de țigarete, prin trecerea acestora în mod fraudulos peste frontiera de stat a României de către inculpații, că inculpații, și (ultimii fiind originari din Republica M) au finanțat și coordonat activitățile desfășurate de membrii rețelei, tot ei împărțind profitul obținut între membrii grupului, de valorificarea țigărilor ocupându-se în special A și, dar și ceilalți inculpați, generându-se astfel un însemnat prejudiciu la bugetul consolidat al statului, respectiv 1.719.818,17 lei.
Deși inculpații au susținut prin apărătorii lor că nu se cunosc între ei și că deci nu ar face parte din grupul infracțional, aceste susțineri sunt contrazise chiar de propriile declarații ( a se vedea declarația inculpatului de la fila 212 vol.II dos urm. pen. în care recunoaște că îl cunoaște pe și pe numitul ), de concluziile expertizei dactiloscopice care concluzionează că urmele papilare ridicate la data de 26.05.2009 de pe autovehiculul condus de ( 78. ) și de pe sacii cu țigări din interiorul mașinii aparțin între altele lui și.
Cu actul de vânzare cumpărare din 25.02.2009 cu privire la autovehiculul înmatriculat sub nr. GL.07. încheiat între concubina lui și concubina lui A, (autovehicul abandonat în noaptea de 20.03.2009 de A ) s-a făcut dovada că între frații și familia ( tatăl și fiii) există o legătură, planșele foto - filele 194- 202 din vol.VI dos.urm. pen. relevând fără dubiu că frații aveau legături și cu frații, aceștia fiind împreună la aceeași masă la restaurantul din
Cum posibilitatea ca inculpații să fi săvârșit faptele penale în discuție nu a fost exclusă, nici măcar pusă la îndoială, rămâne de analizat dacă acestea sau persoana făptuitorilor, prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Prin definiție, conform jurisprudenței în materie, pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Datele care caracterizează persoana inculpaților (majoritatea tineri, necunoscuți cu antecedente penale, manifestând o conduită procesuală relativ sinceră) ar putea conduce la concluzia că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că deci ar putea fi cercetați în stare de libertate.
Dar datele care caracterizează faptele reținute în sarcina fiecăruia, astfel cum au fost expuse de prima instanță, nemaifiind necesară reiterarea lor, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte, pericolul regăsindu-se în însăși natura și gravitatea faptelor sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, cu atât mai mult cu cât asemenea fapte au căpătat o recrudescența fără precedent, din dorința obținerii unor surse de venit pe căi obscure, fără muncă.
În acest context, Curtea constată că menținerea măsurii arestării preventive dispusă de Tribunal este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
Se constată, așadar, că în mod corect Tribunalul a menținut măsura arestării preventive raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate.
Faptul că inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt arestați nu îi privează însă de dreptul inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii.
Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, pentru efectuarea cercetării judecătorești în bune condiții, cercetare care abia s-a declanșat, se impune privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Cum judecătorul fondului a analizat doar existența probelor care au condus la presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele penale reținute în sarcina lor precum și la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate (fără să fie în măsură să antameze fondul cauzei), se constată că încheierea atacată răspunde exigențelor impuse de legiuitor prin dispozițiile art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, aceasta fiind temeinică și legală.
Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații: ( fiul lui și, născut la data de 26.08.1957, în comuna, jud. V, domiciliat în G,-, - 13A,. 2,. 24, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță ), - (fiul lui și, născut la data de 22.12.1985, în V, jud. V, domiciliat în G,-, - 13A,. 2,. 24,. în G, str. C-tin, -rin 1,. 46, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), A - (fiul lui și, născut la data de 22.04.1983, în mun. V, jud. V, domiciliat în G,-, - 1,. 1,. 3, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (fiul lui și, născut la data de 15.11.1978 în Republica M, domiciliat în G,-, -R 3,. 4,. 9,. 152,. în localitatea,-, Raion Cahul, Republica M, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), ( fiul lui și, născut la data de 09.06.1980 în localitatea, Republica M, domiciliat în G,-, - 1,. 1,. 1,. 6,. în localitatea,-, Raion Cahul, Republica M CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (fiul lui și, născut la data de 18.05.1971, în mun. P, jud. P, domiciliat în mun. P,-,. 8A,. A,. 32, jud. P, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (fiul lui și, născut la data de 20.02.1987, în G, domiciliat în comuna, sat, jud. T, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), ( fiul lui și, născut la data de 06.10.1981, în mun. G, domiciliat în com., sat, jud. T, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță ) și ( fiul lui și, născut la data de 19.12.1984, în mun. G, domiciliat în com., sat, jud. T, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii din 10.02.2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții-inculpați la plata sumei de 30 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /22.02.2010
Tehnored. /2 ex./23.02.2010
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
