Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.129/R/2008
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 9.03.1987, fiul lui și al, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii de ședință din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat -, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.32/10.03.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat - solicită, conform art.300/2 raportat la art.160/a-b din Codul d e procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și reapreciind probațiunea administrată în cauză a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În susținerea recursului se arată că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care martorii audiați în faza de urmărire penală și-au modificat declarațiile în fața instanței. Mai arată că inculpatul este arestat preventiv din septembrie 2007, fiind depășit termenul rezonabil de detenție prev. de CEDO. Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și actualmente, inculpatul prezentând pericol pentru ordinea publică, iar termenul rezonabil în opinia sa nu a fost depășit, considerente față de care solicită a se menține măsura arestării preventive față de inculpat.
Inculpatul, în ultimul său cuvânt, a solicitat instanței să fie judecat în stare de libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la 09.03.1987, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv în baza încheierii penale nr.21/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.34/26.09.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 26.09.2007 în baza mandatului de arestare preventivă nr.34/2007 emis de Tribunalul Bihor cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că, împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Instanța, constatând că pe baza actelor și lucrărilor dosarului efectuate până în prezent, nu rezultă nici o încetare sau modificare a temeiurilor inițiale și în consecință a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive și punerii sale în libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării nu mai subzistă, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care o parte din martorii audiați în faza de urmărire penală și-au modificat declarațiile în fața instanței; a mai arătat că inculpatul este arestat preventiv de la data de 26.09.2007, fiind depășit termenul rezonabil de detenție prev. de CEDO.
Examinând încheierea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele legii, Curtea va reține că aceasta este legală și temeinică având în vedere următoarele motive:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 26.09.2007 prin Încheierea nr.21/2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.34/2007 reținându-se ca temeiuri dispozițiile art.143 și 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că la dosarul cauzei există probe sau indicii temeinice din care rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunea reținută în sarcina sa, infracțiune pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că, în mod corect a apreciat instanța de fond că acestea există și nu s-au modificat, neimpunându-se revocarea sau înlocuirea măsurii.
Astfel, cerința textului art.143 Cod procedură penală, de a exista proba sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată este îndeplinită, până în acest moment probațiunea administrată în cauză nefiind de natură a înlătura constatarea că există motive verosimile că acesta a comis infracțiunea de care este acuzat, în ciuda fluctuațiilor declarațiilor unor martori.
Sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, infracțiunea pentru care este judecat inculpatul fiind pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, la dosarul cauzei existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, pericolul social potențial trebuie apreciat în raport de comportamentul inculpatului - cu antecedente penale din timpul minoratului, reacția opiniei publice și rezonanța faptei de care este acuzat.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt judecate în stare de libertate.
Având în vedere cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul împotriva Încheierii din 4.03.2008 a Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu avocat ( delegația 69/10.03.2008 ) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpat, fiul lui și al, născut la 9 martie 1987, din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu în substituire -, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 17.03.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./17.03.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Condrovici Adela
