Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1294/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2130/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1294
Ședința publică din data de 23 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 25 august 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - dna. avocat, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat consideră că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice ori să impună menținerea stării de arest preventiv. Solicită să se constate în baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu subzistă și să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În cuprinsul criticilor formulate indică incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În concret nu sunt arătate probele din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. Cod procedură penală. Mai arată că în mod evident temeiurile care au stat la baza luări măsurii arestării preventive a inculpatului s-au modificat, din moment ce prima instanță achitat inculpatul pentru una dintre faptele pentru care fusese trimis în judecată. Solicită să fie avută în vedere și teza rezonabilității termenului de judecată față de faptul că inculpatul se află în arest preventiv de aproape un an de zile. Își încheie pledoaria solicitând instanței de recurs să verifice cauza sub toate aspectele în baza art. 3856alin ultim Cod procedură penală iar, în conformitate cu art. art. 136 aliniat ultim Cod procedură penală, să rețină faptul că fratele mai mic al inculpatului a decedat în urmă cu 24 de ore, astfel că familia acestuia în cadrul acestor mari dureri sufletești, are nevoie urgentă de prezența inculpatului.
Față de cele expuse solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii atacată, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, în raport cu pericolul concret al faptelor pentru care a fost trimis în judecată, trei infracțiuni de furt calificat.
Împrejurarea că, în primă instanță inculpatul a fost achitat pentru una dintre infracțiuni, ca și faptul că beneficiază de prezumția de nevinovăție, pentru buna desfășurare a procesului penal și apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța de apel corect dispus menținerea prevenției. Subliniază faptul că circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum se desprind din fișa de cazier judiciar, arată perseverența infracțională a acestuia în raport cu care este întemeiată temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită să se constate că încheierea atacată este complet motivată astfel că nu este incident cazul de casare invocat.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestuia, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. În baza art. 192 Cod procedură penală solicit obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă situația în care se află și solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate pentru a îngrijii de părinții săi, atât de mult îndurerați prin moartea fratelui său mai mic.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, cu motivarea că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, față de inculpat, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, lăsarea sa în libertate nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, față de faptul că nu au apărut temeiuri noi care ar impune menținerea stării de arest.
Curtea, examinând - potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală - recursul inculpatului, constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1-art.209 alin.1, lit.e, g, i Cod penal și art.86 alin.1 și art.85 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal, constând în aceea că, la data de 16.05.2008, a pătruns, prin escaladare, în locuința părții vătămate, de unde a sustras suma de 200 RON și cheia de rezervă a autoturismului marca "Opel ", de culoare albastru, cu nr. de înmatriculare B-77-, după care, folosindu-se de această cheie, a sustras din locul de parcare autoturismul susmenționat, pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, având montate plăcuțele cu numărul de înmatriculare B-68-, plăcuțe pe care, în noaptea de 16/17.05.2008, le-a sustras de la un alt autoturism marca "Opel ", de culoare albastru, ce se afla parcat pe str. -, sector 6, B, inculpatul a condus autoturismul până în mun. C, unde a fost implicat într-un eveniment rutier, ocazie cu care a abandonat autoturismul sustras.
Este de observat că, încheierea recurată a fost pronunțată de instanța de apel, care judecă această cale de atac formulată împotriva sentinței de condamnare la pedeapsa cu închisoarea.
În aceste împrejurări se constată că în cauză există mai mult decât indicii temeinice, ci probe în sensul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, așa încât cerința art.143 Cod procedură penală este pe deplin îndeplinită.
Cu privire la cerința art.148 lit.f Cod procedură penală, se constată existența unui pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce conduce la ideea că recurentul și-a format un obicei din a-și asigura existența prin săvârșirea unor astfel de fapte.
Starea de pericol ar fi accentuată nu doar de temerea că inculpatul ar continua astfel de practici, creându-se o tulburare în rândul opiniei publice, dar și din perseverența acestuia în activitatea infracțională, față de faptul că este cunoscut cu antecedente penale.
Așa fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./02.10.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Magdalena Iordache
