Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 130/2008
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - - Creța
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 17 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat și avocat, apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Av., reprezentantul inculpatului apreciază că se pun două probleme în legătură cu menținerea stării de arestare; instanța de judecată trebuie să constate dacă temeiurile au rămas aceleași sau există temeiuri noi. Dosarul este suspendat și prin urmare nu mai există temeiuri noi. Lipsa unor temeiuri noi o putem aprecia atunci când nu s-a făcut nimic de 60 de zile. Inculpatul este arestat și nu s-a mai făcut nimic decât audierea lui. Sintagma arestare nelegală se referă la întreaga cronologie a faptelor privind starea de arest de la primul mandat de arestare. În acest lanț al arestărilor la termenul din 26 februarie 2008 mandatul de arestare expirase din 25 februarie 2008 dar recursul a fost respins pe motiv că textul de lege din codul d e procedură penală nu este imperativ ci de recomandare. Dar, toate termenele care se referă la starea de libertate a unei persoane nu sunt de recomandare ci sunt imperative. a dat o soluție în interesul legii prin care instanțele sunt obligate să soluționeze recursul înainte de expirarea arestării anterioare, decizie care trebuia aplicată și de curtea de apel.
În concluzie solicită să se constate că starea de arest a încetat în 25 februarie și să se admită recursul.
Av., reprezentantul inculpatului susține aceleași motive de recurs solicitând admiterea și punerea în libertate. În cauză nu s-au adus probe noi care să justifice menținerea. Raportat la împrejurarea că s-ar fi încercat influențarea martorilor, nu există nici o declarație de martor din care să reiese acest lucru. Raportat la pericolul social concret, nu există nici un element nou, nu s-a admis nici o probă prin care să-și poată dovedi alibiul. În această situație se poate lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea arestării preventive întrucât subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii și nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea sa în libertate. Pericolul social subzistă chiar dacă cauza este suspendată ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate. În ce privește celălalt motiv solicită respingerea lui ca nefondat întrucât la data la care s-a pronunțat curtea nu exista acea decizie a ÎCCJ. Instanța nu mai poate analiza hotărârile anterioare privind starea de arest deoarece au autoritate de lucru judecat.
În replică av. arată că nici o decizie care se referă la starea de libertate a unei persoane nu are autoritate de lucru judecat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită același lucru ca și apărătorii săi, punerea în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Constată că prin încheierea penală din 17 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-, în baza art. 160, art. 3002și art. 303 alin. 6.C.P.P. s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În motivare instanța de fond a reținut că robele p. existente în cauză conduc la ideea că subzistă motivele avute în vedere la data luării și prelungirilor ulterioare a stării de arest preventiv, iar lăsarea inculpatului în libertate ar crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul societății civile.
Raportat la natura faptei pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, la modalitățile concrete în care se presupune că a fost comisă fapta, respectiv suprimarea vieții unei minore în vârstă de 17 ani, secționarea corpului acesteia și abandonarea unor fragmente umane pe marginea unui râu și în râu, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, se apreciază că măsura menținerii arestării preventive se justifică, putându-se presupune existența unui pericol concret pentru ordinea publică.
La termenul de judecată din 10 septembrie 2008 fost audiat inculpatul și s-a dispus citarea a trei martori.
Prin încheierea penală din data de 24 septembrie 2008 s-a respins cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, constatându-se că nu sunt incidente cauzele de restituire prev. de art. 332 al.2 Cod proc.pen.
Prin încheierea penală din data de 02.10.2008 dată în dosarul - al Curții de APEL ALBA IULIAs -a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp.art.332 al.4 Cod proc.pen. fiind totodată suspendată judecarea cauzei până la judecarea excepției invocate.
Excepția de neconstituționalitate nu a fost soluționată până în prezent, însă potrivit disp. art. 303 al. 6 instanța este obligată să se pronunțe cu privire la arestarea inculpatului în cursul judecății în condițiile art. 300/2
C.P.P.Având în vedere că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpatului, că acesta are și cetățenia americană și loc de muncă în Statele Unite, instanța apreciază că se impune menținerea stării de arest preventive a inculpatului pentru a asigura buna desfășurare a procesului și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, în conformitate cu prevederile art. 136 Cod proc.pen.
Cererea inculpatului de a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept în data de 25.02.2008 nu este întemeiată, nesoluționarea recursului înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior nu are ca efect încetarea de drept a măsurii arestării preventive, cazurile de încetare fiind expres prevăzute în art. 140 Cod proc.pen.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează: începând cu data de 26.02.2008 inculpatul este arestat nelegal, deoarece nu s-a respectat termenul imperativ prevăzut de dispozițiile art. 159 alin. 8.C.P.P. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a prelungit arestarea preventivă fiind soluționat după ce a expirat durata arestării anterioare; se arată că în mod evident nu au apărut elemente noi care să justifice menținerea stării de arest, judecata fiind suspendată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că probele administrate în cauză justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a pen. iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, raportându-ne la fapta pentru care este acuzat și la modalitatea în care s-a reținut săvârșirea acesteia, și anume suprimarea vieții unei minore de 17 ani, secționarea capului acesteia și abandonarea unor fragmente umane pe marginea unui râu și în râu.
Pentru menținerea stării de arest este suficient să se constate existența uneia dintre situațiile alternativ prevăzute de dispozițiile art. 160 alin. 3.C.P.P. fie existența unor temeiuri noi, fie menținerea celor care au determinat arestarea.
Chiar dacă nu se constată apariția unor temeiuri noi care să justifice arestarea preventivă a inculpatului, cele care au determinat inițial arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f
C.P.P.În ceea ce privește susținerea că starea de arest a inculpatului este nelegală, aceasta este neîntemeiată.
Este adevărat că dispozițiile art. 159 alin. 8.C.P.P. prevăd expres (așa cum prevedea și la data de 26.02.2008) faptul că recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. De asemenea prin decizia nr. 25/2008 pronunțată de ÎCCJ în cadrul unui recurs în interesul legii, s-a statuat că această dispoziție are caracter imperativ.
Cu toate acestea nu ne aflăm în prezența unei situații de arestare nelegală, ci într-un caz în care își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 159 alin. 9.C.P.P. în conformitate cu care, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare.
Aceasta înseamnă că încheierea prin care instanța a prelungit arestarea preventivă are caracter executoriu, similar cu cel al încheierii prin care se ia această măsură privativă de libertate.
Deci, chiar în condițiile în care instanța a încălcat termenul prevăzut de dispozițiile art. 158 alin. 8.C.P.P. aceasta nu are drept consecință arestarea nelegală a inculpatului deoarece instanța de fond prin încheierea nr. 7/22.02.2008 prelungise durata arestării preventive, această încheiere stând la baza arestării legale a inculpatului începând cu data de 26.12.2008.
Această încheiere este executorie, caracter care reiese, așa cum am arătat din dispozițiile art. 159 alin. 9.C.P.P. motiv pentru care arestarea inculpatului este legală, neoperând încetarea de drept.
Pronunțarea recursului în interesul legii nr. 25/2008 nu putea determina o modificare sau abrogare a acestor dispoziții legale (art. 158 alin. 9.C.P.P.) care au fost și sunt în vigoare și în prezent, motiv pentru care trebuie să le recunoaștem aplicabilitatea, speța de față fiind un caz tipic de aplicare a acestora.
Față de cele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală la data de 17.12.2008 în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. va obliga recurentul la plata sumei de 80 de lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală la data de 17.12.2008 în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă recurentul la plata sumei de 80 de lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - - -
Concediu legal Concediu legal
Semnează președintele instanței Semnează președintele instanței
Judecător Judecător
Grefier,
- - Creța
Red. COM/ Tehnored.
/23.12.2008/
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 130/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală la data de 17.12.2008 în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă recurentul la plata sumei de 80 de lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
Președinte, Judecător, Judecător
ss - - - ss - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Monica Farcaș
