Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela Manea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ NR. 130
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurile declarate de inculpații G și, ambii deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 09. 02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, în stare de deținere, asistați de av. -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
, inculpații arată că mențin recursurile formulate, că sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursurilor declarate inculpații G și și judecarea acestora în stare de libertate, până la soluționarea cauzei, având în vedere că în mod constant aceștia au susținut că sunt nevinovați.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin încheierea recurată, instanța de fond a verificat dacă din probele administrate rezultă indicii că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și nu vinovăția acestora. Din probele administrate rezultă că inculpații au lovit victima în mod repetat și nejustificat cu pumnii și picioarele, lovituri care au condus la decesul acesteia. În mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, are familie, un copil minor, un în întreținere, tatăl este în spital, mama bolnavă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului achiesând la concluziile apărătorului său.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în baza disp. art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpații G și, aflați în Penitenciarul Iași în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 14/U/15.05.2008 și nr. 15/U/15.05.2008 emise de Tribunalul Iași.
În baza art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
În pronunțarea acestei încheieri tribunalul a reținut următoarele:
În evaluarea materialului probator administrat s-a constatat că există motive verosimile de a se bănui că inculpații G și au comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită condiția prev. de art. 143 Cod procedură penală.
Starea de pericol social concret pentru ordinea publică, așa cum este definită constant în practica judiciară internă, presupune o rezonanță a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare și insecuritate socială.
Trebuie arătat că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților nu se confundă cu pericolul social abstract sau concret pe care îl prezintă faptele bănuit comise de aceștia, însă nici nu poate fi analizat și apreciat distinct de acesta din urmă, între cele două forme de pericol existând o legătură strânsă. Consecința logică a acestei legături este aceea că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților este reliefat de aceleași mijloace de probă care dovedesc și presupusa activitate infracțională.
De aceea, raportat la natura, multitudinea și importanța relațiilor sociale pretins că au fost lezate, la gravitatea sporită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpații, la întinderea în timp a presupusei activități infracționale, la modalitatea și împrejurările concrete în care datele existente la dosar justifică bănuiala că au fost săvârșite acțiunile ilicite, la urmările produse, instanța apreciază că urmare a faptelor bănuit că au fost comise de inculpații arătați mai sus s-a produs o afectare reală a echilibrului social firesc, un sentiment de dezaprobare din partea membrilor comunității, creându-se totodată, și o stare de insecuritate socială.
Prin toate aceste consecințe produse de faptele conturate de materialul probator existent în cauză, ținând seama și de dispozițiile legale care reglementează arestarea preventivă în dreptul nostru intern, se poate susține că, în cazul inculpaților G și, ne aflăm în prezența acelei "tulburări sociale" care legitimează privarea de libertate a acestora, prin menținerea măsurii arestării preventive.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpațiiGși,care prin apărător au susținut lipsa de vinovăție în comiterea faptei și au solicitat punerea în libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Prin rechizitoriul procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași inculpații G și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat", faptă prev. de art. 174, 175 lit. "i" cu aplicarea art. 75 lit. "a,c" Cod penal și art. 37 lit. "b" Cod penal pentru inculpatul.
Cauza se află în faza cercetării judecătorești la instanța de fond și procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual-penală în mod corect a constatat că față de inculpați continuă să fie incidente disp. art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, existând probe ce permit continuarea suspiciunii că se fac vinovați de comiterea unei fapte grave sancționată de Codul penal cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind îndeplinită și condiția prezentării pericolului concret pentru ordinea publică prin raportare la persoanele acuzate, la împrejurările concrete în care s-au derulat faptele și la urmările produse.
Instanța de fond a examinat criteriile care au stat la baza luării măsurii și a concluzionat că în cauză raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populație, măsura preventivă se impune a fi menținută.
Referitor la motivul de critică formulat de inculpați privind nevinovăția acestora este de precizat faptul că în această fază procesuală nu por fi examinate apărări ce țin de fondul cauzei fiind suficient a se analiza dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Prin urmare a impune menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului, cât și a normalei desfășurări a procesului penal.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursurile declarate de inculpații G și se vor respinge ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G și, ambii deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 09. 02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei (RON) onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
27.02.2009
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Maria Cenușă, Ancuța Gabriela Manea
