Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr. 438/2/2010
144/2010
Decizia penală nr. 130
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2010 Tribunalului Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu HG, cu delegația nr. -/10.2010, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar un memoriu scris de către recurent.
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Subliniază faptul că inculpatul este arestat preventiv de 6 luni, astfel că a fost depășit termenul rezonabil. Față de probatoriul administrat și de împrejurarea că inculpatul susține că nu a comis faptele care i se rețin în sarcină, apreciază se mai justifică menținerea prevenției. Ca urmare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În baza art. 192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, subliniază faptul că este tatăl a patru copii și că nu este vinovat. la cuvântul și solicitările apărătorului desemnat din oficiu și solicită să fie judecat în stare de libertate
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că, prin încheierea de ședință din data de 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția penală - Cauze generale în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în baza art. 3002și art. 160balin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de apel a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal. De asemenea, s-a mai invocat faptul că termenul rezonabil al măsurii preventive a fost depășit, inculpatul fiind arestat în cauză de aproximativ 6 luni.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 24.07.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2943/P/2009 din 06.08.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal, și de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, la data de 22.07.2009, în timp ce se afla pe terasa barului aparținând din satul, comuna Comana, fiind sub influența băuturilor alcoolice, prin comportamentul violent și limbajul indecent folosit față de toți clienții localului, a provocat scandal public și a adus atingere bunelor moravuri. Totodată, în cursul aceleiași zile, a adus amenințări și a exercitat acte de violență asupra organelor de poliție chemate să restabilească ordinea și liniștea publică.
Prin sentința penală nr. 1434/16.11.2009 pronunțată în cauză de Judecătoria Giurgiu, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestuia.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Giurgiu - Secția penală - Cauze generale pentru soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Giurgiu.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și Tribunalul.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. Sub acest aspect, prezintă relevanță procesul-verbal de percheziție corporală asupra inculpatului, declarațiile martorilor, G, și, procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa foto, declarațiile părții vătămate, precum și cele ale inculpatului, în care acesta a recunoscut parțial comiterea faptelor.
Totodată, Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că sunt întrunite și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă atât din modalitatea în care au fost comise faptele penale reținute în sarcina sa, respectiv, pe fondul consumului de alcool, a manifestat un comportament violent și a folosit un limbaj indecent față de clienții localului, provocând scandal public și determinându-i pe aceștia să părăsească incinta barului, cât și din datele personale ale inculpatului, în vârstă de 58 de ani, recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, furt calificat și violare de domiciliu, iar, potrivit declarațiilor date de martorii audiați în cauză, acesta prezintă un comportament violent și conturate tendințe antisociale, astfel că, pe fondul imposibilității de a-și controla pulsiunile de agresivitate și al consumului de alcool, ar putea comite, cu ușurință, alte fapte penale de o ridicată violență.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat Tribunalul făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că, în speță, a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, Curtea nu o poate reține, apreciind, prin raportare la data când a fost luată măsura de prevenție, circumstanțele cauzei, comportamentul procesual al inculpatului și diligența manifestată de organele judiciare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, prin administrarea probelor atât în favoarea, cât și în defavoarea persoanei acuzate, că prevederile art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu au fost încălcate și că, până la acest moment procesual, durata detenției nu a depășit un caracter rezonabil, argumentele menționate în dezvoltările anterioare formând convingerea instanței că, prin trecerea unui interval de timp de 6 luni de la momentul arestării, nu a fost diminuat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 13.01.2010 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală - Cauze generale, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
Tribunalul Giurgiu - Secția penală:/
2 ex./3.02.2010
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
