Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1317/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 8997/2/2009
2264/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1317
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, subliniind că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a procesului penal. Astfel, solicită a se avea în vedere că cercetarea judecătorească este finalizată, precum și faptul că inculpatul are trei copii minori în întreținere. Mai arată că inculpatul a făcut dovada că nu se ocupa cu traficul de droguri, fiind doar o rătăcire de moment.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit modificări, precum și faptul că timpul scurs de la luarea acestei măsuri și până în prezent nu a depășit o durată rezonabilă apreciată prin raportare la criteriile enunțate de CEDO.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, lasă cererea de recurs la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin încheierea din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Prin aceeași încheiere, s-a mai dispus și respingerea - ca neîntemeiată - a cererii formulate de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, se susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a procesului, avându-se în vedere datele personale ale recurentului, dar și împrejurarea că cercetarea judecătorească a fost finalizată.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. 1 și 2 din aceeași lege, reținându-se că, la data de 25.03.2009, a vândut martorului cu suma de 100 lei două doze conținând 0,34 grame heroină și a deținut pentru vânzare o doză mare conținând 7,56 grame de heroină și 44 doze conținând 6,20 grame de heroină.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
În cauză sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, dacă ar fi pus în libertate, ar continua activitatea infracțională, întrucât din actele și lucrările dosarului, rezultă că acesta este consumator de droguri și - pentru procurarea acestor substanțe - este posibil să recurgă la noi fapte antisociale, mai ales că acest inculpat este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind anterior același gen de infracțiuni.
Referitor la susținerile invocate în apărare, Curtea constată că acestea nu au suport probator, în cauză la data judecării acestei măsuri, acordându-se termen pe fond la o dată ulterioară, iar faptele au fost comise în concurs real.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.
Red. - - II.
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
