Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1318/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2157/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1318
Ședința publică de la 14 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 26 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții inculpați, - toți în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind recurentul inculpat.
Procedura de citare neîndeplinită cu recurentul inculpat - arestat și neadus de la locul de deținere.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că din relații obținute telefonic de la Penitenciarul Rahovaa rezultat că recurentul inculpat a fost transferat la Penitenciarul Poarta Albă.
Curtea, față de lipsa de procedură constatată, pune în discuție necesitatea disjungerii cauzei față de recurentul inculpat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, nu se opune disjungerii cauzei față de lipsa de procedură constatată.
Apărătorul recurenților inculpați este de acord cu disjungerea cauzei față de motivul invocat.
În temeiul art. 38 Cod procedură penală Curtea dispune disjungerea cauzei în interesul soluționării recursurilor declarate de inculpații, și nefiind cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpațiavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 26 august 2009 Tribunalului București - Secția a II- Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpaților, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurenților. În continuare mai arată că inculpații erau minori la data comiterii faptelor,a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 Cod procedură penală pentru a se solicita înlocuirea măsurii arestării preventive, temeiurile arestării preventive fiind aceleași din momentul luării măsurii arestării preventive și până în momentul în care instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare - nedefinitivă la acest moment, cauza aflându-se în cursul judecării apelului. De la momentul pronunțării acestei hotărâri nu au intervenit împrejurări noi, care să impună punerea în libertate a inculpaților, menținându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală -. Apreciază că în continuare lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinită cea de-a doua condiție a textului de lege în raport de natura infracțiunilor pentru care au fost arestații preventiv, modul concret în care au fost comise faptele, numărul participanților la săvârșirea infracțiunilor și urmările produse.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă, arată că este arestat de 11 luni și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, în baza art.3002din Codul d procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
- exista probe și indicii temeinice în sensul art. 143 din Codul d procedură penală că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați (plângere si declarații parte vătămata, proces verbal de cercetare la fata locului, proces verbal de constatare a infracțiunii, declarații inculpați care au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care sunt arestați, procese verbale de reconstituire, planșe foto, declarații martori);
- infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt pedepsite cu
închisoarea mai mare de 4 ani, in sensul art. 148 lit. f C.P.P.;
- lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea
publică față de modul concret de săvârșire a faptei astfel cum a fost expus,
rezultând elemente ce denotă dezinhibiția inculpaților, dar și modul elaborat și
totodată periculos de concepere a faptei (alegerea ca victime a unor tineri ce nu
aveau o constituție fizică robustă și păreau lipsite de mijloace de apărare).
Având în vedere incidența foarte mare a faptelor de acest tip, pericolul real în care se aflau potențialele părți vătămate (care trec prin zona unui parc), lăsarea inculpaților în libertate ar declanșa puternice reacții negative în rândul opiniei publice, pe fondul sentimentului de teamă față de integritatea fizică a potențialelor persoane vătămate și față de patrimoniul acestora.
Aceste reacții negative sunt de natură să starea de normalitate denumită generic "ordine publică".
Pe de alta parte, în raport de incidența lor, asemenea fapte neurmate de riposta ferma a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii; o asemenea lipsă de reacție a autorităților ar echivala cu o încurajare tacită la săvârșirea altor fapte similare cu consecința scăderii încrederii populației în capacitatea de protecție a statului, ceea ce inevitabil ar duce la tulburarea stării de normalitate denumită de legiuitor ordine publică.
Totodată, măsura este oportună și din perspectiva persoanelor
inculpaților, în sensul art. 136 alin. 8 din Codul d procedură penală.
Astfel, nici unul dintre inculpați nu are o locuința stabilă în B, calificare profesională și un loc de muncă (în condițiile în care minorii au abandonat cursurile școlare), ei percepând prezența în în scopul săvârșirii de infracțiuni, ca pe un mod de procurare a unor mijloace materiale.
Pe de altă parte, analizând motivele invocate de inculpați în sensul că trei dintre aceștia sunt minori, în cazul celor care sunt elevi putându-se ajunge la pierderea anului școlar, iar în ceea ce-1 privește pe inculpatul major faptul că acesta provine dintr-o familie a cărei membrii nu au antecedente penale, instanța nu a negat existența acestor elemente care pot pleda în favoarea revocării stării de arest, însă urmează a analiza ponderea și importanța lor raportat la interesul public constând în necesitatea păstrării ordinii publice.
Analizând totodată și posibilitatea luării unor măsuri preventive neprivative de libertate (în sensul garanțiilor impuse de art.5 CEDO) instanța a constatat că pentru toți cei 4 inculpați situația este caracterizată prin lipsa unei locuințe stabile, lipsa unui loc de muncă, astfel încât având în vedere și natura faptei săvârșite ce conturează la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică constând în riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În consecință, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și .
Recursul formulat de inculpatul a fost disjuns din prezenta cauză, formându-se un dosar separat.
Inculpații, și, prin apărător din oficiu, au criticat dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea lor în stare de libertate, considerând că nu mai există indicii temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
La data de 24.10.2008, prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, emițându-se nr.94//24.10.2008 privind pe inculpatul pe o perioadă de 29 de zile, de la 25.10.2008 până la 22.11.2008, inclusiv, reținându-se că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. din Codul d procedură penală, nr. 97//24.10.2008 privind pe inculpatul pe o perioadă de 19 de zile, de la 25.10.2008 până la 12.11.2008, inclusiv, reținându-se că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 lit. din Codul d procedură penală și nr. 96//24.10.2008 privind pe inculpatul pe o perioadă de 19 de zile, de la 25.10.2008 până la 12.11.2008, inclusiv, reținându-se că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal și art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. din Codul penal și art. 109 din Codul penal, reținându-se că în seara de 24.10.2008, în Parcul Herăstrău, prin amenințare și acte de violență fizică, inculpații au deposedat-o de bunuri de partea vătămată și au încercat să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată.
Prin sentința penală nr.323 din 24.04.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, au fost condamnați inculpații, după cum urmează:
- inculpatul la două pedepse, de 4 ani și respectiv, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal și art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. din Codul penal și art. 109 din Codul penal;
- inculpatul la două pedepse de 3 ani și 6 luni și respectiv, un an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal și art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. din Codul penal și art. 109 din Codul penal;
- inculpatul la două pedepse de 7 ani și respectiv, 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal și art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. din Codul penal și art. 109 din Codul penal;
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații, și au comis infracțiunile pentru care a fost trimiși în judecată.
Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele rezultă din probatoriul administrat până în prezent și anume, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care sunt arestați, procesele verbale de reconstituire, planșe foto, declarațiile părților vătămate și și ale martorilor și.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză, ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpaților, nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpații au fost arestați preventiv și trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani la 20 de ani.
Potrivit art.1411din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Astfel, chiar dacă unele infracțiuni a rămas în fază de tentativă sau au fost comise în stare de minoritate, pedeapsa prevăzută de lege este cea prevăzută pentru infracțiunea consumată.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestora.
Or, gravitatea concretă a infracțiunilor de tâlhărie rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestor fapte, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat.
Astfel, în timp ce părțile vătămate se aflau pe o bancă în parcul Herăstrău, cei patru inculpați s-au apropiat de ele și le-au cerut bani și o țigare, după care le-au amenințat și îmbrâncit, creându-le o stare de temere și le-au controlat în buzunare sustrăgând de la partea vătămată un portofel ce conținea suma de 310 lei și un telefon mobil. În continuare, partea vătămată a strigat "poliția" însă a fost lovită de către unul dintre inculpați cu piciorul în zona pieptului.
Atitudinea procesuală a inculpaților a fost oscilantă, declarațiile date în cursul urmăririi penale fiind în contradicție cu ceea ce au declarat în faza cercetării judecătorești, împrejurare ce a determinat instanța de fond să aprecieze că nu pot servi la aflarea adevărului în cauză.
Inculpații și-au părăsit domiciliul, fiind lipsiți de supraveghere, au abandonat școala și locuiesc în B, fără a avea un domiciliu stabil și nici ocupație.
Aceste date privind persoana inculpaților creează temerea că lăsarea în libertate a acestora ar putea conduce la reluarea activității infracționale, în contextul în care aceasta reprezintă singura lor sursă de venituri.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, a inculpaților care prin activitatea lor infracțională au pus în pericol siguranța cetățenilor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpați, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea acestora în stare de arest, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, soluție în raport de care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală.
Obligă recurenții inculpați la câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.09. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.SC - 14.09.2009
Dact.EA- 14.09.2009/ ex
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
