Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2082/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1319
Ședința publică de la 14 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 5 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 5 august 2009 Tribunalului București - Secția a II- Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului. În continuare, mai arată că inculpatul este tânăr, a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. Mai mult, nu există temerea că se va sustrage ori că va influența buna desfășurare a procesului în continuare, iar lăsarea recurentului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală ca fiind legală și temeinică și arată că în cursul judecării apelului nu au rezultat elemente noi, care să impună punerea în libertate a inculpatului. Toate celelalte elemente care au fost avute în vedere de instanța de fond și de cea de apel la menținerea stării de arest a inculpatului subzistă în continuare, astfel că apreciază că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, solicită a fi avută în vedere natura infracțiunii de furt calificat - comisă prin participarea a două persoane și în loc public -, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - care a fost condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni. Toate aceste elemente fac să fie îndeplinite și la acest moment dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu se va sustrage cercetării judecătorești și se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din 05.08.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a II a Penalăa dispus, respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală menținerea stării de arest preventiv pentru inculpații - fiul lui și, ns.17.09.1985 în B, arestat în baza art.204/09.12.2008 emis de Judecătoria Sectorului 2 B și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.l4554/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B - s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă prev. și ped. de art.208 alin.l - art.209 alin.l lit.a și Cp. cu aplic. art.37 lit.a Cp. constând în aceea că inculpatul în data de 23.11.2008 a sustras părții vătămate telefonul marca Nokia și a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și uzurpare de calități oficiale, fapte prev. și ped. de art.208 alin.l -art.209 alin.l lit.a și e Cp. art.240 Cp. fiecare cu aplic, art.37 lit.b Cp. și ambele cu aplic, art.33 lit.a Cp. constând în aceea că inculpatul, care, după ce și-a declinat calitatea de agent de poliție, a sustras telefonul părții vătămate, marca LG.
Potrivit disp. art 3002.C.P.P. instanța este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului arestat și potrivit art. 160 alin.l și alin 3.C.P.P. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea stării de arest a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpații și au fost arestați preventiv în baza mandatelor de arestare nr.204 și 205 din 09.12.2008, reținându-se că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art.1491rap.C.P.P. la art. 136 și art. 148 lit. f p Cod Penal, faptele pentru care au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, fiind grave și cu un grad ridicat de pericol social.
Constatând legalitatea măsurii arestării preventive, Tribunalul a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, respectiv deposedarea părților vătămate și de două telefoane mobile, un telefon mobil marca Nokia și, respectiv LG, în condițiile în care inculpatul le-a prezentat celor două părți vătămate și prietenului lor, martorul, o legitimație de polițist, declinându-și astfel calitatea de agent de poliție în exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt recidiviști, aspect ce denotă perseverență în activitatea infracțională și periculozitate socială ridicată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar prin lăsarea sa în libertate nu s-ar crea pericol pentru ordinea publică, dată fiind vârsta sa tânără, dar și atitudinea procesuală sinceră.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive a inculpatului subzistă și în prezent, căci la dosarul cauzei există în continuare probe că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fiind așadar întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală. De altfel, recurentul inculpat nici nu a criticat aceste aspecte, în condițiile în care a înțeles să adopte o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise.
Tot astfel, se menține și temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar la dosarul cauzei existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, în mod corect prima instanță s-a raportat la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care recurentul inculpat este cercetat (furt calificat săvârșit împreună cu o altă persoană, care și-a declinat în acest scop calitatea falsă de polițist), dat fiind faptul că inclusiv în jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Pe de altă parte, Curtea reține și faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, în sarcina sa fiind reținută starea de recidivă postcondamnatorie în raport de o condamnare anterioară aplicată tot pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului. Mai mult, fapta dedusă judecății a fost comisă după liberarea condiționată a inculpatului din această pedeapsă, dar mai înainte de considerarea ei ca executată. Or, toate aceste aspecte relevă o periculozitate sporită a inculpatului (în pofida vârstei sale tinere și a atitudinii procesuale sincere), precum și riscul săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale.
Nu lipsit de relevanță este faptul că în cauză a intervenit deja o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanță, la 5 ani închisoare cu executarea în regim de detenție.
Curtea mai reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 09.12.2008, intervalul de timp scurs de la acel moment nedepășind o durată rezonabilă (prin prisma faptului că a fost deja parcursă etapa judecării în primă instanță a cauzei) și nefiind nici de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, față de cele mai sus arătate.
Concluzionând, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, prima instanță dispunând în mod corect menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului; pe cale de consecință, justificat s-a respins și cererea de revocare a măsurii preventive formulată de inculpat. Tot astfel, neintervenind vreo schimbare a temeiurilor ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în sensul art.139 alin.1 Cod procedură penală, nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. În raport de această soluție, Curtea îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr.-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red. -18.09.2009
Dact.EA-18.09.2009/2ex
II. -Jud.; GH.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
