Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (131/2010)

DECIZIA PENALĂ NR. 132R

Ședința publică de la 25 ianuarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Cerbu Silvia

JUDECĂTOR 2: Rog Lucia

JUDECĂTOR 3: Cioata Andreea

GREFIER - - -

Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de către inculpatii, SI, împotriva încheierii de ședință din 07.01.2010, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistati de avocat ales, în baza imputernicirii avocatiale nr.-/18.01.2010, atașată la fila 10/dosar si recurentul-inculpat,cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza imputernicirii avocatiale nr.-/18.01.2010 atașată la fila 9/dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. b Cod procedură penală admiterea recursului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat, având în vedere următoarele considerente:

Solicită să se aibă în vedere perioada mare de timp scursă de la începerea urmăririi penale, finalizarea urmăririi penale și sesizarea instanței de fond, perioadă de timp în care nu s-au făcut audieri, datorită unei lipse de procedură perpetuă, determinată de împrejurarea că la fiecare termen de judecată au fost încarcerați inculpați sau părți vătămate.

De asemenea, solicită să se constate că temeiurile care au determinat arestarea inițială, la acest moment procedural nu se mai mențin și numai impun privarea de libertate a inculpatului, considerând că cercetarea judecătorească poate continua și cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Solicită să se aibă în vedere infracțiunea pentru care este cercetat în stare de arest preventiv inculpatul și infracțiunile pentru care sunt cercetați ceilalți inculpați, care au săvârșit infracțiuni contra vieții și integrității corporale a persoanei, respectiv tentativă la omor, în privința cărora s-a dispus punerea în libertate. Astfel, pentru egalitate de tratament solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, urmând să se observe că există o furie față de cel care rămâne încarcerat.

Apărarea consideră că deși inculpatul, pe care îl asistă, este cunoscut cu antecedente penale, trecerea timpului a făcut ca lăsarea acestuia în stare de libertate să nu mai creeze acea stare de temere și indignare în rândul opiniei publice, față de împrejurarea că acesta a fost încarcerat după 2 luni de zile de la emiterea mandatului de arestare preventivă și nu din vina sa pentru că s-ar fi sustras ci pentru că nu a fost corect citat, neavând posibilitatea să își exprime poziția sa procesuală. Această trecere a timpului tinde să se transforme într-o executare de mandat și acest inculpat are și el dreptul ca și ceilalți coinculpați la un proces echitabil într-un termen rezonabil, iar lăsat în libertate nu va mai adera niciodată la vreo grupare infracțională și nu va mai săvârși alte fapte de natură penală.

De asemenea, arată că inculpatul a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive la fiecare termen de judecată și reiterează cererea și în fața instanței de recurs cu că aceasta o va găsi întemeiată și va beneficia și acest inculpat de aceeași clemență de care au beneficiat ceilalți inculpați, și va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorul recurenților-inculpați,având cuvântul, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, casarea încheierii de ședință atacată pe care o critică sub aspectul legalității și temeiniciei, având în vedere că peste 2 săptămâni inculpații și împlinesc 2 ani de când se află în stare de arest preventiv, iar din lotul de 16 inculpați în prezent nu mai sunt cercetați în stare de arest preventiv decât 6 inculpați, din care 4 sunt în boxă la acest termen.

Precizează că inculpatul nu s-a sustras de urmărirea penală, acesta fiind tot timpul la domiciliul său.

În privința sa, s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 07.02.2008 pentru săvârșirea a trei infracțiuni, ulterior însă organele de urmărire penală au constatat că acesta nu se mai face vinovat de săvârșirea a două dintre infracțiuni de tâlhărie în condițiile în care acesta nu a avut posibilitatea să se apere. A ajuns în această situație fiind victima unei agresiuni exercitată asupra sa de către 20 de persoane, agresiune în timpul căreia acesta a leșinat, ajungând printr-o conjunctură nefericită în această situație, astfel că din victimă a devenit agresor.

Pentru considerentele arătate, solicită să i se dea șansa și acestui inculpat de a se bucura de dreptul de a fi cercetat în stare de libertate ca și celorlalți inculpați.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, la fila 184 din dosarul de urmărire penală se reține situația de fapt, iar coinculpatul este cercetat în stare de libertate de aproximativ 4 ani.

Mai mult decât atât, partea vătămată în prezent se află încarcerat în Penitenciarul Rahova, fiind prezentat la instanțe cu același mijloc de transport cu care era transportat inculpatul, astfel că acesta dacă ar fi dorit avea posibilitatea să ia legătura cu acesta pentru a-l influența cu privire la declarațiile date până acum.

Pentru aceste considerente, solicită să i se dea posibilitatea să se judece în stare de libertate și acestui inculpat, considerând că nu există posibilitatea să influențeze în vreun fel pe partea civilă, care în prezent se află și ea în stare de libertate.

În legătură cu inculpatul, arată că acesta își pune adesea întrebarea de ce recursurile și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de ceilalți coinculpați au fost admise iar pentru el nu a fost posibil acest lucru, cererea sa formulată la termenul de judecată din data de 14.12.2009 fiind respinsă și motivată doar pe dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. De asemenea, la termenul de judecată din 07.01.2010 instanța de fond nu a fost consecventă față de decizia penală a Curții de APEL BUCUREȘTI care a casat încheierea de ședință din data de 14.12.2009 și a dispus din menținerea arestării cu privire la acest inculpat.

Astfel, solicită să se i dea posibilitatea și acestui inculpat să se judece în stare de libertate, având în vedere practica CEDO și situația în concret a inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Mai mult decât atât, inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind vinovat doar de săvârșirea infracțiunilor de lovire și distrugere.

Apărarea consideră că la acest moment inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, iar prin trecerea timpului după doi ani de arest preventiv acesta poate fi cercetat în stare de libertate neexistând temerea că ar prezenta pericol pentru ordinea publică, s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească sau ar influența în vreun fel părțile vătămate.

Pentru aceste considerente,solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință atacată și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru toți inculpații pe care îi asistă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea tuturor recursurilor ca neîntemeiate.

În ceea ce privește susținerea apărării, în sensul depășirii termenului rezonabil, solicită să se aibă în vedere complexitatea cauzei și împrejurarea că au fost trimiși în judecată peste 20 de inculpați, iar o parte dintre aceștia s-au sustras de la urmărirea penală, astfel că a fost necesară emiterea unor mandate de arestare preventivă în lipsă,situație în care s-au aflat și inculpații și, aceștia fiind citați la domiciliul oficial.

Consideră că nici la acest moment nu se impune cercetarea inculpaților în stare de libertate, având în vedere că aceștia se fac vinovați de săvârșirea unor infracțiuni contra vieții, integrității corporale și a sănătății persoanei constând în loviri sau alte violențe, aceștia înțelegând să agreseze foarte multe persoane.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere și celelalte infracțiuni de care se fac vinovații inculpații, respectiv ultraj și infracțiuni privind regimul armelor și muniției, astfel, lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.

Recurentul-inculpat, având cuvântul, precizează că din cei 16 inculpați, câți au fost arestați inițial doar 6 inculpați, din care 4 sunt in boxă astăzi, mai sunt cercetați în stare de arest și pentru egalitate de tratament solicită judecarea sa în stare de libertate.

Recurentul-inculpat,având cuvântul, solicită judecarea sa în stare de libertate.

Recurentul-inculpat,având cuvântul, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu are nici o legătură cu acest dosar, el aflându-se întâmplător în acea locație, în timp ce adevărații vinovați sunt cercetați în stare de libertate.

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor penale de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a Penală, în dosarul nr-, în baza art.300²raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și .

S-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului pentru inculpatul.

Au fost obligați inculpații, și la plata a 50 roni cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 din Codul d e procedură penală, existând la dosarul cauzei probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, și anume; declarațiile părții vătămate G, proces verbal si planșa foto întocmite, cu ocazia, certificat medico-legal din care a rezultat ca victima a necesitat pentru vindecare 16-18 zile, declarațiile martorilor, G, precum si procesele verbale si planșele foto întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din care rezulta ca este cel care a înjunghiat si tâlhărit partea vătămata, CD cu imagini video înregistrate de o camera amplasata in exteriorul magazinului SC Serv SRL din-, Sector 3, B: raportul de expertiza medico-legala privind pe din care rezulta ca i-au fost necesare pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale partea vătămată prezentând multiple echimoze si excoriații declarațiile martorilor, din care a rezultat ca cele sesizate de partea vătămata sunt reale si ca s-a creat o tulburare a liniștii si ordinii publice; procesele-verbale si planșele fotografice întocmite cu ocazia prezentărilor pentru recunoașterea autorilor, declarațiile olografe, declarațiile părților vătămate si martorilor G, G, G, G, îonel,; procese-verbale de recunoaștere după planșe fotografice declarațiile invinuitilor, G si G, proces-verbal de cercetare la fata locului si planșa foto din care au rezultat distrugerile imobilului in care domiciliază, cat si violentele suferite de către G si G, certificate medico-legale ale numitului, raport de expertiza medico-legala privind pe, din care rezulta ca pentru vindecare a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, declarații părților vătămare, și lonescu, porocese-verbale și planșe fotografice întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din care a rezultat că autorii sunt și zis și, procesul verbal și planșe foto întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, procese verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților, declarațiile numiților și, procese verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și din care au rezultat indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere totodată natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.

Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală, tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.68¹din Codul d e procedură penală din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și pentru care s-au emis mandatele de arestare preventivă pe numele acestora.

Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ( în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului încauza Fox, și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, parag. 31-32)

De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.

Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați. Infracțiunile reținute, prin amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare au perturbat grav desfășurarea relațiilor sociale.

Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpaților în stare de libertate a rezultat mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpați, existând temerea că lăsarea acestora în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la încercarea de intimidare a părților vătămate sau a martorilor din acte care urmează să fie audiați în cauză.

Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.

Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpați și pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora, precum și infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecata prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.l lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().

Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 din Codul d e procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Cu privire la susținerile în sensul că în prezenta cauză până la acest moment nu a început cercetarea judecătorească, instanța a constatat că prezenta cauza a fost amânată fie pentru lipsă de apărare, fie pentru lipsă de procedură, motive ce nu au pot fi imputate instanței de judecată.

Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă
inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin
raportare la dispozițiile art.5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și
criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza
Austriei,Hotărârea din 28 martie 1990, cauzaLabita Italiei,Hotărârea
din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauzac Elveției,Hotărârea din
26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauzaContrada c Italiei,Hotărârea din
24 august 1998, parag. 51-57, cauzaLA. Franței,Hotărârea din 23
septembrie 1998, parag. 94-112.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, și .

Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.385⁶alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin rechizitorul nr.3074/P/2006 din 30 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații: pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 alin.1 din Codul penal (2 fapte), art.180 alin. 2 din Codul penal (2fapte), art.217 alin.1 din Codul penal, art.189 alin.2 din Codul penal, art.279 alin.1 din Codul penal, art.321 alin.2 din Codul penal(3 fapte), art.323 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.1 din Codul penal, art.189 alin.2 din Codul penal( 2 fapte), art.211 alin 2¹din Codul penal toate cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap.la art. 174-175 litera i din Codul penal; art.211 alin 2 litera c și alin 2¹lit. a,b din Codul penal, art. 189 alin. 2 din Codul penal, art. 180 alin 1 din Codul penal ( 2 fapte ), cu aplicarea art.33 litera a din Codul penal, art.180 alin 2 din Codul penal, art. 217 alin 1 Cp.( 2 fapte ) cu aplicarea art.33 lit. a din Codul penal, art.279 alin.1 din Codul penal, art. 321 alin 2 din Codul penal ( 3 fapte) cu aplicarea art.33 litera a din Codul penal, art.323 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a din Codul penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 alin 1 din Codul penal, art.217 alin 1 din Codul penal, art.279 alin 1 din Codul penal, art.321 alin. 2 din Codul penal, art.323 din Codul penal toate cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.02.2008, Tribunalul București, Secția a II-a penală a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și.

La data de 21.07. 2008, fost pus în executare mandatul de arestare preventivă privind pe inculpatul iar la data de 05 august 2008 fost pus în executare mandatul de arestare preventivă privind pe inculpatul.

Conform art.300²Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.

Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.

De asemenea, potrivit art. 139 alin.1 din Codul d e procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că recurenții inculpați, și au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68¹Cod procedură penală.

Verificând legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților, și, din perspectiva menținerii temeiurilor prev. de art.148 din Codul d e procedură penală care au stat la baza arestării preventive a acestora, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) (atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea cesteia),.are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

În prezenta cauză inculpații și sunt arestați preventiv de la data de 08.02.2008, de aproximativ 2 ani, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21.07. 2008 iar inculpatul a fost arestat preventiv la data de 05.08.2008, ambii de circa un an și 6 luni și, dată fiind durata prelungită a măsurii, Curtea va examina cauza pentru a stabili în ce măsură aceasta se mai justifică, atât din perspectiva scopului acesteia (reglementat de art. 136 alin. 1 Cod de procedură penală), cât și a respectării termenului rezonabil, termen la care se referă art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că după o anumită perioadă de timp, motivele plauzibile de a crede că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune și care au justificat lipsirea acesteia de libertate, nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate, decât dacă liberarea celui în cauză ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice (de ex. Hotărârea Stasaites Lituaniei).

Este incontestabil faptul că inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, iar probele administrate până la acest moment nu fac să înceteze caracterul rezonabil al presupunerii că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

Totuși, considerentele anterior expuse au fost avute în vedere ori de câte ori măsura arestării preventive a inculpaților, și a fost menținută.

Sub acest din urmă aspect, Curtea constată că nu există în dosarul cauzei date care să justifice aprecierea că dacă inculpații ar fi lăsați în libertate pe parcursul judecății, ordinea publică ar fi în mod efectiv amenințată sau că aceștia s-ar sustrage de la judecată.

Este de necontestat faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu se amplifică odată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, se atenuează, ajungând ca la un moment dat să nu mai îndeplinească cerințele impuse de lege pentru a justifica menținerea în stare de arest preventiv a unei persoane.

Astfel, având în vedere durata îndelungată de arestare preventive, în condițiile în care cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de inculpații, și.

Prin urmare, dat fiind caracterul excepțional al arestării preventive și durata relativ mare a acesteia în cazul inculpaților, precum și faptul că odată cu trecerea timpului petrecut în detenție preventivă pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat și după atâta timp nu mai poate justifica măsura arestării preventive și având în vedere și celelalte considerente expuse mai sus, Curtea apreciază că se impune, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul, pe toată durata procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată asupra fondului cauzei și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, județul C, pe toată durata procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată asupra fondului cauzei, cu excepția datelor la care este obligat să se prezinte în fața instanțelor în prezenta cauză.

În cauză, Curtea constată că buna desfășurare a procesului penal este pe deplin asigurată prin luarea față de inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitataea, prev. de art.145 Cod procedură penală, măsură ce presupune o serie de obligații în sarcina acestora, de natură să garanteze prezența lor la proces.

Astfel, în baza art. 145 alin. 1¹și 1²Cod procedură penală va impune inculpaților, și ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanțele de judecată, la toate termenele ce vor fi acordate, atât cu ocazia soluționării fondului cât și în căile de atac;

- să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea lor conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de către acestea sau ori de câte ori vor fi chemați, astfel: inculpații, și la Poliția sectorului 3 B iar inculpatul la Poliția comunei, Județul C;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină în locuință, dependințe sau locuri împrejmuite ținând de acestea, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie și să nu intre în legătură, direct sau prin intermediul altor persoane cu ceilalți inculpați, cu părțile vătămate, membrii familiilor părților vătămate și nici cu martorii din prezenta cauză;

- să nu se deplaseze la spectacole sportive.

- pune în vedere inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

În consecință, va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpaților, și dacă aceștia nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Prin urmare, constată ca rămasă fără obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .

- menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală.

Casează, în parte, încheierea de ședință mai sus menționată și rejudecând:

În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul, pe toată durata procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată asupra fondului cauzei.

În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, județul C, pe toată durata procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată asupra fondului cauzei, cu excepția datelor la care este obligat să se prezinte în fața instanțelor în prezenta cauză.

În baza art. 145 alin. 1¹și 1²Cod procedură penală impune inculpaților, și ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanțele de judecată, la toate termenele ce vor fi acordate, atât cu ocazia soluționării fondului cât și în căile de atac;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină în locuință, dependințe sau locuri împrejmuite ținând de acestea, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se deplaseze la spectacole sportive.

Pune în vedere inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpaților, și dacă aceștia nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Constată ca rămasă fără obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .

Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER,

Red.SC-22.03.2010/Dact.EA-18.02.2010/2ex

II.-Jud.

Președinte:Cerbu Silvia
Judecători:Cerbu Silvia, Rog Lucia, Cioata Andreea

#Judecator Cerbu Silvia

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Bucuresti