Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2110/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1321
Ședința publică de la 14 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 6 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați și - ambii în stare de arest și asistați de avocat desemnat din oficiu în baza împuterniciri avocațiale nr.-, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpațisolicită admiterea recursurilor, casarea încheierii din 6 august 2009 Tribunalului București - Secția a II- Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpaților, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurenților. În continuare, mai arată că inculpații sunt tineri, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. De asemenea, mai susține că potrivit dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului - până la pronunțarea unei hotărâri definitive, inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție. Mai mult, nu există temerea că se vor sustrage ori că vor influența buna desfășurare a procesului în continuare, iar lăsarea recurenților în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond, la momentul la care a verificat starea de arest a inculpaților, a reținut îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală, respectând prezumția de nevinovăție de care face vorbire apărarea, însă a reținut - în afara probelor administrate până la acest moment în cursul urmăririi penale și declarațiile inculpaților, care au recunoscut comiterea faptei. De asemenea, prima instanță a reținut ca fiind incident art.148 lit. f Cod procedură penală - ca temei al arestării preventive, cenzurând sub acest aspect cea de-a doua condiție a textului de lege. De asemenea, s-au avut în vedere natura faptelor, gradul de pericol social al acestora, modalitatea concretă de comitere, cantitatea semnificativă de droguri vândută și suma de bani obținută în urma acestei activități ilicite - elemente ce dovedesc că și la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 7 luni, nu s-a sustras urmăririi penale, nu se va sustrage cercetării judecătorești și se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
Recurentul inculpatarată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prinîncheierea de ședință din data de 6.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Tribunalul a reținut că rin p. rechizitoriul din data de 21.05.2009, în dosarul nr.339D/P/2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. și ped. de art.2 alin.l din Legea nr. 143/2000 și art.4 alin.l din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic, art.33 lit.a Cp. reținându-se în fapt, în sarcina acestuia, prin actul de sesizare a instanțeieh. pe data de 25.02.2009 a vândut martorului denunțător cantitatea de 30,64 grame cannabis cu suma de 1200 lei, bani înseriați, din care au fost găsiți asupra sa 300 lei, restul fiind găsiți asupra inculpatului și a mai deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,05 grame cannabisși pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. și ped. de art.2 alin.l din Legea nr. 143/2000 și art.4 alin. 1 din Legea nr, 143/2000, toate cu aplic, art.33 Ht.a Cp. reținându-se în fapt, în sarcina acestuia, prin actul de sesizare a instanțeică, pe data de 25.02.2009 avândut inculpatului cantitatea de 30,64 grame cannabis cu suma de 900 lei și a mai deținut asupra sa cantitățile de 165,04 grame cannabis și 71,84 grame hașiș atât pentru vânzare cât și pentru consum propriu.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală la data de 26.02.2009 în dosarul nr- a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, dispunându-se în consecință arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 27.02.2009 și până la data de 27.03.2009. Din actele existente la dosarul de urmărire penală rezultă că măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv până la data prezentării materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
La termenul de judecată, instanța a procedat la audierea inculpaților și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Probele administrate în cauză de la data începerii urmăririi penale și până în prezent nu au modificat în nici un fel presupunerea rezonabilă conform căreia inculpații au participat la activitatea infracțională reținută în actul de sesizare a instanței.
Împrejurările concrete în care actele au fost săvârșite și circumstanțele personale justifică concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste elemente, avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive și care nu au suferit modificări până la această dată, justifică menținerea măsurii arestări preventive a inculpaților.
În acest sens, tribunalul a mai avut în vedere hotărârea din 26 martie 2002 CEDO (cauza Butkevicius contra Lituania), unde fiind analizată chestiunea pretinsei violări a art. 5 par. 4 ("dreptul la libertate și la siguranță") din Convenția Europeană a drepturilor omului, se arată: "Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, art. 5 paragraf 4 îndreptățește persoana deținută la o procedură de verificare acondițiilor procedurale și substanțiale caresunt esențiale pentru legalitatea, în sensul Convenției, a privării de libertate.în consecință, instanța competentă trebuie să examineze nu numai conformitatea cu cerințele procedurale ale dreptului intern, dar și caracterul rezonabil al suspiciunilor care justifică arestarea, precum și caracterul legitim al scopului urmărit prin arestare și detenție,
În speță, fapta pentru care inculpații sunt în prezent cercetați în stare de arest preventiv prezintă un grad de pericol social concret ridicat, menținerea stării de arest preventiv impunându-se și pe motivul rezonanței sociale.
Natura infracțiunii care se presupune că a fost săvârșită de inculpați în condițiile în care faptele de genul celei pentru care inculpații sunt cercetați au luat amploare, conturează gradul ridicat de pericol social generic al faptei reținute în sarcina inculpaților. Lăsarea în libertate a inculpaților chiar și la acest moment determină o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, care au arătat că nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi. S-a mai arătat că punerea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici nu există indicii că se vor sustrage ori că vor influența buna desfășurare a procesului în continuare. În acest sens, s-a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere circumstanțele lor personale favorabile, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără, precum și atitudinea procesuală sinceră.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive a inculpaților și subzistă și în prezent, căci la dosarul cauzei există în continuare cel puțin indicii temeinice (în sensul art.68/1 Cod procedură penală) că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, fiind așadar întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală. De altfel, recurenții inculpați nici nu au criticat aceste aspecte, în condițiile în care în fața instanței de fond, fiind audiați, au înțeles să adopte o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise (chiar dacă cu unele nuanțări).
Tot astfel, se menține și temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 fiind închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar la dosarul cauzei existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, în mod corect prima instanță s-a raportat la gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor pentru care recurenții inculpați sunt judecați, astfel cum este reliefat acesta de modalitățile și împrejurările comiterii - vânzarea și respectiv deținerea în vederea vânzării, dar și a consumului propriu, a unor cantități destul de mari de cannabis (dar și de hașiș, în cazul inculpatului ) - dat fiind faptul că inclusiv în jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Cât privește circumstanțele personale ale inculpaților, invocate în susținerea recursurilor, Curtea constată că ele nu sunt tocmai în favoarea inculpaților, căci deși tineri și necunoscuți cu antecedente penale, aceștia nu s-au preocupat pentru găsirea unui loc de muncă și, mai mult, sunt consumatori de droguri.
Or, în condițiile date, judecarea în libertate a inculpaților pentru fapte de o asemenea gravitate (fapte care, în plus, au cunoscut o recrudescență deosebită în ultimii ani) este de natură să provoace o reacție negativă a opiniei publice, să suscite acea "tulburare a societății" de care s-a făcut vorbire mai sus.
Curtea mai reține că inculpații au fost arestați preventiv la data de 26.02.2009, intervalul de timp scurs de la acel moment nedepășind o durată rezonabilă și nefiind nici de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, față de cele mai sus arătate.
Concluzionând, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, prima instanță dispunând în mod corect menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. Tot astfel, neintervenind vreo schimbare a temeiurilor ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, în sensul art.139 alin.1 Cod procedură penală, nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, soluție în raport de care, Curtea îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 6.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./18.09.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
