Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 9062/2/2009
2280/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1321
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/29.09.2009 (fila 13 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, subliniind că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a procesului. Astfel, solicită a se avea în vedere că a recunoscut și regretă săvârșirea faptei, a cooperat cu organele de anchetă, precum și faptul că este o persoană tânără și că are în întreținere un copil minor. Totodată, solicită a se mai avea în vedere că prejudiciul este modic, iar una dintre părțile vătămate - - nu s-a constituit parte civilă.
Reprezentantul Ministerului Public având în vedere gravitatea faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că în prezenta cauză s-a pronunțat deja în primă instanță o hotărâre de condamnare, apreciază că încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, lasă cererea de recurs la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din data de 10 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B (dosar nr-), fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.1 din 10.01.2009, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit. f și art.143 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că, în data de 10 decembrie 2008, în jurul orei 14:00, inculpatul însoțit de o altă persoană care a rămas în stradă, a sărit gardul imobilului situat în B,-, sector 2 și, prin forțarea unui geam, a pătruns în imobil, de unde a sustras mai multe articole vestimentare și un fier de călcat; jurul orei 17:30-18:00, după circa 4 ore, a revenit la aceeași locuință pentru a lua un cearceaf plic și o pilotă, bunuri pe care le-a scos anterior (ora 14:00) din cameră și le- a lăsat lângă o masă, în curte, valoarea totală a prejudiciului fiind de 260 lei; în data de 04 ianuarie 2009, în jurul orei 14:00, în timp ce se afla în Parcul -, șos.-, sector 2, B, a adus amenințări verbale numitului pentru a păstra telefonul Nokia 6070, luat de la acesta cu câteva minute înainte, în jurul orei 16:45 a deposedat, prin amenințare, aceeași parte vătămată de un telefon mobil Nokia 6124 și de suma de 100 lei, prejudiciul total fiind in valoare de 1000 lei.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea constată - cum bine a reținut și instanța de fond - că și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică; aceste temeiuri, subzistă și în prezent, neexistând elemente care să modifice aceste împrejurări.
Oricum, analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, față de datele personale și de împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, această situație nedatorându-se bunăvoinței inculpatului, ci intervenției prompte a organelor judiciare și a faptului că numitul a ales o cale mai ușoară de rezolvare a acestei cauze.
Modalitatea de operare, urmarea produsă, limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, demonstrează cu suficiență pericolul social pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpatul; rezonanța negativă produsă în rândul comunității este de natură a tulbura în mod real ordinea publică, generând o stare de neîncredere și insecuritate pentru membrii societății, astfel că lăsarea în libertate - cel puțin la acest moment procesual - nu este oportună.
Susținerile vizând circumstanțele personale apreciate ca favorabile au fost deja avute în vedere cu ocazia individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului de instanța ce a soluționat cauza pe fond.
De altfel, recurentul nu a precizat care ar fi - în opinia sa - cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
În plus, Curtea constată că menținerea stării de arest preventiv (prin încheierea recurată) a fost efectuată - în cadrul prevederilor legale - în calea de atac a apelului promovat de către inculpat, împotriva Sentinței penale nr.452 din 22 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, astfel că în cauză există mai mult decât indicii temeinice, rezultând chiar probe certe.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
