Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1323/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2152/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1323
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile- - - -
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTEA D E CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - T - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială fila 12 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința după care,
Apărătorul recurentului inculpat, depune un set de acte în susținerea recursului declarat precum și motive de recurs.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 3.09.3009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală iar pe fond a se admite recursul și a se dispune cercetarea inculpatului în libertate.
Invocă dispozițiile din 2.06.2008, în raportare la disp.art.159 alin.8 cu C.P.P. referire la disp. art.140 C.P.P.
Arată că în ceea cel privește pe inculpat măsura arestării preventive expira la data de 5.09.2009, iar verificarea măsurii arestării preventive s-a efectuat în ședința publică din 3.09.2009, încheiere împotriva căreia s-a formulat recurs, ce se soluționează astăzi 15.09.2009.
Consideră că față de dispozițiile legale cuprinse în recursul în interesul legii, față de inexistența la dosar a unei hotărâri care să stabilească legalitatea stării de arest a inculpatului, în cauză sunt aplicabile disp.art.140 alin.1 lit.a C.P.P. iar inculpatul se află în stare de arest fără să existe o hotărâre prin care să se fi dispus în mod legal prelungirea măsurii preventive.
Arată că inculpatul este cercetat împreună cu alți 4 inculpați pentru comiterea unor infracțiuni de ordin informatic.
Menționează că până în acest moment au fost administrate toate probele și consideră că nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Precizează că la acest moment numai inculpatul se mai află în stare de arest și totodată că acesta a avut o contribuție decisivă în aflarea adevărului, colaborând cu organele de cercetare penală.
Arată că la acest moment urmărirea penală este finalizată și consideră că punerea în libertate a inculpatului nu poate conduce sub nici o formă la impietarea bunei desfășurări a cercetării penale și ulterior a procesului penal.
Solicită a fi avut în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră vis a vis de organele de urmărire penală, a contribuit la aflarea adevărului alături de acestea.
Menționează că în sarcina inculpatului se reține o activitate infracțională care ar fi produs un prejudiciu de circa 800.000 USD, ce este avut în vedere în raportare la pericolul social concret pe care inculpatul prezintă pentru ordinea publică. Se mai reține că inculpatul ar fi primit prin suma de aproximativ 190.000 USD, sumă pe care acesta a justificat-o prin declarațiile date în faza de urmărire penală.
Arată că a depus înscrisuri în dovedirea modalității de accesare a unui și a posibilității instalării acestui tip de program de către orice utilizator.
La acest moment procesual singurul temei care subzistă și pentru care s-a apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este acela că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Precizează că inculpatul este tânăr, a colaborat cu organele de cercetare pentru aflare adevărului, a reflectat asupra activității pe internet și apreciază că după 5 luni de la momentul luării măsurii arestării preventive, acesta poate fi cercetat în stare de libertate.
Totodată arată că pentru săvârșirea acelorași acte materiale sunt cercetați în stare de libertate, încă 5 inculpați, o parte a materialului de urmărire penală fiind disjuns, astfel că încă două dosare de urmărire penală se află în faza de urmărire penală, față de nici una din celelalte persoane ne fiind dispusă o măsură privativă de libertate.
Solicită se avea în vedere că inculpatul este tânăr, este student la 3 instituții de învățământ superior, că tatăl său grav este bolnav, că familia sa este extrem de respectată în municipiul și că îl va susține și îndruma în continuare pe inculpatul.
Menționează că așa zisul pericol social pentru ordinea publică după circa 5 luni și J, de arest preventiv nu mai subzistă și nu mai poate constitui un temei just pentru menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate
Reprezentantul parchetului solicita respingerea recursului formulat de inculpat, ca fiind neîntemeiat.
Consideră că inculpatului i-au fost respectate toate drepturile procesuale, au fost administrate probe, în favoarea cât și în defavoarea sa, pentru corecta stabilire a situației de fapt.
Arată că niciunde nu se reține că inculpatul este autorul programului ce a fost instalat în sistemul informatic al unor societăți, care dețineau date ce erau protejate prin parole și care afectând întreg sistemul a permis transmiterea de date confidențiale, privind titularii conturilor și ai card-urilor care au folosit instrumentele de plată pentru contururile deținute la instituții financiare.
Precizează că inculpatul a adaptat programul respectiv pentru a obține informații la care nu avea acces și nici un drept de ale deține, mai mult arată că și după efectuarea unei așa zise dezinstalări și devirusări sistemelor informatice, programul s-a reactivat și a continuat să transmită date la care nu îi era permis accesul, astfel că la data de 24.08.2009 pe adresa de email a inculpatul se aflau peste 1000 de mesaje care conțineau date confidențiale ce aparțineau utilizatorilor conturilor.
Menționează că într-adevăr tatăl inculpatului este grav bolnav însă aceeași era situația și în momentul în care acesta a pornit pe calea infracțională și în care a continuat o perioadă mare de timp
Solicită a fi avută în vedere atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului care a recunoscut numai parțial comiterea faptelor și există temerea că lăsat în liberate acesta își va relua activitatea infracțională.
Mai arată că inculpatul a creat prin activitatea sa infracțională un prejudiciu considerabil, în cuantum de 194.000 USD, considerente pentru apreciază că nu se impune cercetarea sa în stare de libertate.
Consideră că nu există nici un motiv pentru a considera că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai impun menținerea inculpatului în stare de arest.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, arată că nu a conștientizat gravitatea faptelor comise.
Arată că tipul de program ce i se impută fi accesat la internet poate fi cu ușurință accesat de oricine și menționează că suma de 194.000 USD a strâns-o din construirea de site-uri pe internet, pe parcursul a mai multor ani. Precizează că este student și dorește a-și continua studiile.
CURTEA
iberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 3.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în dosarul nr-, în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 5.09.1988.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit. și f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate întrucât a încetat de drept măsura arestării preventive.
Curtea, analizând încheierea sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art.42-45 din Legea nr.161/2003, art.42 alin.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.43 alin.1 din aceeași lege, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 alin.3 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.46 alin.2 din Legea nr.161/2003, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2009, inculpatul a accesat fără drept, la diferite intervale de timp, în executarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, cu scopul obținerii de date informatice (date de identificare ale unor instrumente de plată electronică utilizate pentru efectuarea de plăți la ) și cu încălcarea măsurilor de securitate: - mai multe sisteme informatice, aparținând unor companii farmaceutice din Statele Unite ale Americii, precum, Professional, Store, NC, LA, Medicine To Go, Store, Medicine, și, care utilizau programul informatic " Soft" pentru controlul dispozitivelor ( of ), a căror mentenanță/administrare era asigurată de la distanță prin aplicația;
- mai multe sisteme informatice aparținând companiei./ din Statele Unite ale Americii, care utilizau pachetul software pentru procesarea plăților cu cărți de credit;
- contul de email -.com, aparținând numitului, director de operațiuni la compania./;
- a interceptat fără drept, la diferite intervale de timp și în executarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, transmisiile de date informatice între sistemele implicate în realizarea/autentificarea plăților cu cărți de credit (a se vedea supra), cu ajutorul unui program tip, instalat iară drept pe acele sisteme informatice. Conform instrucțiunilor date de inculpat aplicației de interceptare, datele de identificare ale instrumentelor de plată electronică (cărți de credit) capturate se retransmiteau automat în conturi ( Transport Protocol), accesibile pe anumite servere, precum preciOus.com ori în conturi de email, precum -.com, de unde erau ulterior descărcate în vederea utilizării (efectuare plăți, transfer etc), transmiterii/vânzării către alte persoane, ori în vederea contrafacerii acestora.
În mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.b și f Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, circumstanțele reale, durata activității infracționale ce demonstrează și perseverența infracțională a inculpatului, urmările produse. În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă.
În ceea ce privește susținerea apărării în sensul că a încetat de drept măsura arestării preventive, în conformitate cu art. 140 alin 1 lit a C.P.P. -singurul text aplicabil pe aspectul învederat față de stadiul procesual al prezentei cauze-, măsurile preventive încetează de dreptla expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut înart. 160^alin. 1, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen.Se constată însă că s-a realizat o astfel de verificare a temeiniciei și legalității stării de arest în termenele menționate. Faptul că o cale de atac declarată împotriva unei încheieri prin care s-a dispus asupra stării de arest nu a fost soluționată în termenul prevăzut de art 159 alin 8 teza finală și art 1403alin. 3 C.P.P. termen calificat prin Decizia nr 25 din 2 iunie 2008 ÎCCJ, ca fiind imperativ, nu generează drept sancțiune considerarea măsurii preventive ca încetată de drept.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 3.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
RED:
DACT: 2 ex./18.09.; 1.10.09
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Petre Popescu, Niculina
