Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE PENALĂ Nr. 134

Ședința publică de la 05 Februarie 2010

PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel

Judecător - -

Judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

.

Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii din data de 01 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest), asistat de avocat ales.

Procedura completă.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.

Avocat, pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond r evocarea măsurii arestului preventiv, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, au fost administrate aproape în întregime probele administrate în faza de cercetare judecătorească și nu există dovezi că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, acesta fiind arestat din data de 16 august 2009.

Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât se mențin temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii preventive, fapta pentru care este cercetat inculpatul fiind deosebit de gravă, întrucât a provocat moartea unei persoane, iar lăsarea acestuia în libertate ar avea un impact negativ asupra societății.

Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărătorul ales.

Dezbaterile fiind încheiate;

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Prin Încheierea din data de 01 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 20 August 1958 în Băilești, județul D, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ D (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 42 din data de 17.08.2009 emis de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 618/P/2009, a fost trimis în judecată inculpatul - aflat în stare de arest - pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, constând în aceea că la data de 16.08.2009, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima, a lovit-o cu putere cu pumnul în față, fapt ce a determinat căderea victimei pe spate și lovirea acesteia cu ceafa de bordura trotuarului. Victima și-a pierdut cunoștința, fiind transportată la Spitalul Municipal Băilești, unde a decedat la scurt timp.

Prin rezoluția din data de 16.08.2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului, cu privire la infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, iar prin ordonanța din 17 august 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja dispus, în baza art. 235.C.P.P. punerea în mișcare a acțiunii penale.

Prin încheierea din 17.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 618/P/2009 și, în baza art. 148 alin. 1 lit. f Cod Procedură penală și art. 149/1 alin. 10 Cod Procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 17.08.2009 până la data de 14.09.2009, apreciindu-se ca sunt îndeplinite cerințele prevăzută de art. 136 alin. 1 și 8.C.P.P. iar ulterior, prin încheierea din 09.09.2009, tribunalul a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 15.09.2009 până la data de 14.10.2009.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat în esență că fapta pentru care inculpatul este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social, prin consecințele grave pe care le comportă; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani; există probe și indicii temeinice cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea faptei dedusă judecății.

De asemenea, s-a reținut că temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă inițială a inculpatului - așa cum au fost expuse în încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 17.08.2009 - se mențin în continuare și justifică privarea acestuia de libertate, circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta penală evidențiind o periculozitate sporită a inculpatului, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani; pe de altă parte, prin natura ei, s-a constatat că fapta dedusă judecății prezintă un grad ridicat de pericol - fiind una de violență, cu o rezonanță socială deosebită, de natură a genera un sentiment de insecuritate și teamă în rândul membrilor societății civile și în mod special al membrilor comunității în care locuiește inculpatul.

În concluzie, instanța de fond a constatat că toate aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența vreunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt, să determine o altă situație de drept care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune, iar această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, au fost administrate aproape în întregime probele administrate în faza de cercetare judecătorească și nu există dovezi că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, acesta fiind arestat din data de 16 august 2009.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv.

Recurentul - inculpat a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev de art. 183 Cod penal, constând în aceea că, la data de 16 august 2009, i-a aplicat o lovitură cu pumnul victimei, determinând căderea acesteia pe spate și lovirea de bordura trotuarului, la scurt timp, aceasta decedând.

Codul d e procedură penală condiționează luarea unei măsuri preventive privative de libertate și, implicit, menținerea acesteia, de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv: să existe probe sau indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prev de art. 148 Cod Procedură penală, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 lit. c din CEDO, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acestuia.

Menționăm, de asemenea, că luarea și menținerea măsurii arestării preventive este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice, care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare, existând aceste indicii când, din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde în mod necesar presupunerea că cel față de care se efectuează cercetarea judecătorească a săvârșit fapta pentru care este cercetat (în cauza de față, se apreciază că probele administrate până în prezent pot fi apreciate ca motive verosimile de a bănui că inculpatul din cauza de față a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat).

Se apreciază așadar că, în mod legal prima instanță a constatat că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive arătate în dispozițiile art. 143 Cod Procedură penală și art. 148 Cod Procedură penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că acesta este bănuit a fi săvârșit o infracțiune care a avut ca rezultat decesul unei persoane.

În raport de art. 5 din CEDO și art. 25 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiunea, sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În cauza de față, așa cum am arătat, pericolul social potențial se apreciază în raport cu reacția opiniei publice, rezonanța faptei comise și sentimentul pe care l-ar genera în rândul societății cercetarea unor persoane în stare de libertate, care sunt bănuite a fi săvârșit infracțiuni deosebit de grave.

Este nefondat și motivul de recurs invocat de recurent referitor la depășirea termenului rezonabil, sub acest aspect constatându-se că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive, deoarece o astfel de apreciere se face în raport de mai multe aspecte, pribtre care. Complexitatea cauzei și dificultatea problemelor de fapt și de drept care trebuie soluționate.

În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins.

În baza art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, recurentul - inculpat va fi obligat la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii din data de 01 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.

Obligă recurentul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red. jud.:

Jud. fond:

Dact. 2 ex./ - 22 februarie 2010

-05 februarie 2010 -

- BĂILEȘTI va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 30 lei, cheltuieli judiciare statului.

Președinte:Sorina Lucia Petria Mitran
Judecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Mircea Mugurel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Craiova