Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 8642/2/2009
2173/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1340
Ședința publică din 01 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de recurentele-inculpate, și împotriva încheierii din data de 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, aflată în stare de arest și asistată juridic de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurenta - inculpată solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a fi prezent apărătorul său ales.
Învederează că recurentele și și-au retras recursurile declarate la termenele anterioare.
Curtea încuviin ează cererea recurentei-inculpate și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în edin ă publică a răspuns recurenta - inculpată, aflată în stare de arest i asistată juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială, depusă la dosarul cauzei (fila 17).
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se lua act de faptul că a încetat delega ț ia sa de asisten ă juridică obligatorie întrucât se prezintă avocat ales.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate solicită a se încuviin a depunerea de acte în circumstan iere, reprezentând înscrisuri medicale din care rezultă starea de sănătate a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii apărării privind înscrisurile medicale.
Curtea, apreciind actele ca fiind utile, concludente ș i pertinete cauzei, le încuviin ează, fiind depuse la dosar (filele 18-23).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 03.09.2009, pronunțata de Tribunalul București - Secția a II a Penala, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate.
Sus ț ine că în sarcina inculpatei s-a re ț inut că în perioada martie-septembrie 2008, împreună cu al ț i zece inculpa ț i, a vândut mai multor martori heroină, realizându-se astfel elementul material al infrac țiunii.
Consideră că în perioada urmăririi penale poate fi necesară emiterea unui mandat de arestare preventivă pentru buna desfă șurare a cercetărilor, însă inculpata se află în stare de arest de aproximativ un an de zile, iar la acest moment procesual temeiurile avute în vedere inițial nu mai subzistă și nu mai impun in continuare privarea inculpatei de libertate.
Precizează că singurele probe care o incriminează pe inculpata Mi ț a sunt depozi ț iile unor martori, neexistând transcrieri ale unor convorbiri telefonice care să o implice, nu au fost găsit substan ț e stupefiante la perchezi ția efectuată în cauză.
Mai mult, consideră că audierea unor martori sub acoperire alterează profund actul de justi ț ie, atâta timp cât nu se cunoa ș te identitatea acestora, încălcându-se principii de drept, cum ar fi principiul contradictorialită ț ii ori se poate aprecia că aceste persoane ar putea fi în rela ț ii de du șmănie cu inculpata sau să urmărească un interes pecuniar.
Arată de asemenea că majoritatea denun ț ătorilor sunt trafican ți de droguri ș i depun declara ț ii pentru a beneficia de art. 16 din Legea nr. 143/2000, considerând că aceste declara ții nici nu se coroborează cu celelalte acte administrate la dosar.
Sus ț ine ca inculpata beneficiază de prezum ț ia de nevinovă ție, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă în prezent și nu au apărut aletele noi care să impună această stare.
Consideră că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat în concret, și nu generic ș i în func ț ie de persoana inculpatei, precizând că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, are patru copii minori în între ținere, astfel că în stare de libertate nu ar prezenta niciun pericol social ș i nu ar împieta buna desfă șurare a procesului penal.
Solicită a se avea în vedere termenul rezonabil al arestării preventive, care în perioada de urmărire penală nu poate depă și 180 de zile, conform art. 159 alin. 13.C.P.P. iar în raport de art. 5, art. 6, art. 11 din ș i art. 14 din Pactul interna ț ional cu privire la drepturile civile ale cetă țeanului această rezonabilitate a măsurii arestării preventive trebuie interpretate în raport de cele 180 de zile, precum și la persoana inculpatului ș i la modul de săvâr șire al faptei.
De asemenea, solicită a se avea în vedere statrea precară de sănătate a inculpatei, din actele medicale rezultând că a fost supusă unei interven ii chirurgicale, însă boala a recidivat.
În concluzie, apărarea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că se men ț in temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fa ț ă de inculpata Mi ța și impun in continuare privarea acesteia de libertate conform disp. art. 160 alin. 3.
C.P.P.În ceea ce prive ș te probatoriul administrat, reprezentatul Ministerului Public precizează că probele care o incriminează pe inculpată sunt convorbirile telefonice, pe baza acestora stabilindu-se activitatea infrac țională a acesteia.
Sus ț ine că în spe ță sunt incidente și disp. art. 681.C.P.P. existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, consideră că acesta trebuia raportat nu numai la faptă ci și la făptuitor și în funcție de consecințele negative pe care le produce comiterea unei astfel de infracțiuni în rândul societății civile.
Consideră că rezonabilitatea măsurii arestării preventive nu se reduce la activitatea desfășurată în faza de urmărire penală, legiuitorul stabilind un termen fix in această fază procesuală pentru a nu se încerca tergiversarea cauzei, însă scopul acestei măsuri trebuie raportat la întreg procesul penal.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatei, arată că în raportul de evaluare, din faza de cercetare judecătorească a Serviciului de Probațiune rezultă că inculpata nu se ocupa de educația și îngrijirea copiilor minori, iar singurele venituri pe care le deținea proveneau din îngrijirea unei scări de bloc. Astfel, consideră că în stare de libertate nu ar putea asigura o educație corespunzătoare copiilor săi, poate numai emoțional.
De asemenea, consideră că din actele medicale rezultă că starea inculpatei de sănătate nu prezintă niciun risc, fiind supusă unui tratament medical corespunzător.
În concluzie, în raport de disp. art. 136, art. 3002rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. art. 5 paragraf 1 lit. c și art. 6 din, solicită a se constata că încheierea pronunțată de Tribunal este legală și temeinică, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-inculpată, în ultimul cuvânt, susține că nu a vândut droguri. Solicită a se avea în vedere că are patru copii minori în întreținere, iar starea sa de sănătate este precară, nebeneficiind de tratament corespunzător în stare de arest.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului cauzei, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că din inculpații sunt cercetați de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 al.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 p și pentru infracțiunea prev. de art. 7 al.1 și 2 lit.b pct.11 din Legea 39/2003 pentru inculpații, -, și art. 14 lit.d din Legea 143/2000 pentru inculpații și -.
S-a reținut că în cursul lunii iulie 2008 inculpații, și au constituit un grup infracțional organizat în scopul comercializării de heroină, în perioada iulie - septembrie 2008 aceștia ocupându-se cu dozarea și revânzarea heroinei către consumatori.
Cu privire la inculpata s-a reținut că în perioada iulie - septembrie 2008 comercializat heroină iar în activitatea infracțională s-a folosit de minora "" în vârstă de 8 ani.
Prima instanță a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 149 ind.1, 143 și 148 lit.f C.P.P. întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste texte de lege.
În motivarea încheierii se arată că din materialul probator existent în cauză, rezultă indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68 ind. 1.C.P.P. că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Tribunalul a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f întrucât C.P.P. lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ce privește aflarea adevărului, având în vedere natura, modalitatea concretă de săvârșire a faptei penale, precum și pericolul de a se relua activitatea infracțională în vederea obținerii de foloase materiale.
Tribunalul a apreciat că pentru inculpați comiterea infracțiunii constituia un mod profesionist de lucru și de obținere a unor mijloace de trai facil și cu siguranța că represiunea statului va fi minimă.
Inculpata - este recidivistă executând pedepse pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații -, -,.
Inculpații au criticat încheierea ca nelegală și netemeinică, solicitând să se constate că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege în sensul că nu sunt probe care să dovedească faptul că lăsarea lor în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În ședința publică din data de 17.09.2009 inculpata - a declarat că își retrage recursul, iar în ședința publică din 24.09.2009 inculpata a învederat instanței de recurs să se ia act de manifestarea de voință în sensul retragerii, de asemenea, a recursului.
Examinând recursul declarat de inculpata -, Curtea constată că acesta este nefondat.
Inculpata -, zisă "" a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul DIICOT, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al.1, rap. la 2 lit.b pct.11 din Legea 39/2003 și art. 2 al.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 p, reținându-se în sarcina acesteia că în cursul lunii iunie 2008, împreună cu inculpații, și, a constituit un grup infracțional organizat, coordonat de primul dintre aceștia, în scopul comercializării ilicite de heroină, iar în cadrul grupării infracționale inculpata a vândut heroină, activitate infracțională care s-a derulat în perioada iulie 2008 - septembrie 2008.
Curtea constată că la dosarul cauzei există suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că inculpata - a comis faptele reținute în sarcina sa.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale și ale martorilor, procesele verbale încheiate de organele de poliție, rapoartele de constatare tehnico - științifică, declarațiile investigatorilor sub acoperire, procesele verbale privind conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice.
De asemenea, în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei - prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care aceasta este cercetată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc cât și pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003.
Starea de sănătate a inculpatei nu constituie, de asemenea, un criteriu suficient pentru a se dispune punerea ei în libertate, neexistând temei legal, tratamentul medical putând fi efectuat și în condiții de deținere.
Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 149 ind.1
C.P.P.În ceea ce privește încălcarea termenului rezonabil prev. de art. 5 alin. 3 din CEDO, Curtea constată că, în raport de complexitatea cauzei, de numărul mare al inculpaților cercetați ca urmare a trimiterii lor în judecată, detenția preventivă de aproximativ 1 an de zile, nu poate constitui un motiv de revocare a măsurii preventive dispusă în raport de prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Critica apărătorului inculpatei - prin care se referă la prevederile art. 159 alin. 13 Cod procedură penală, nu poate fi primită de instanța de recurs atâta timp cât numai în cursul urmării penale durata arestării preventive nu poate depăși un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.
Potrivit art. 5 alin. 3 din CEDO termenul rezonabil se calculează de la data arestării unei persoane și până la pronunțarea unei hotărâri chiar nedefinitive de condamnare.
În atare situație, Curtea constată că recursul declarat de inculpata - este nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Având în vedere manifestarea expresă de voință a inculpatelor și -, Curtea în temeiul art. 385/4, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.369, alin.1, Cod procedură penală, va lua act de retragerea recursurilor declarate de recurentele și -.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurenții - inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Ia act că recurentele și - și-au retras recursurile declarate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata - împotriva încheierii de ședință din data de 03.09.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatele - și la câte 200 lei, cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei, onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurenta - inculpată - la 150 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu parțial pentru avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact./08.10.2009
Ex.2
Red. --II.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
