Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1341/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 8645/2/2009
2174/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1341
Ședința publică din 01 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurenta-inculpată împotriva încheierii din data de 03.09.2009, pronunțata de Tribunalul București - Secția a II a Penala, în dosarul nr -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpata, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public solicita îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierile de ședința din data de 17.09.2009 si 24.09.2009, precizând ca în partea introductiva s-a redactat faptul ca recursul a fost declarat de inculpata, în timp ce în cuprinsul încheierii se face vorbire despre despre recurenta-inculpata, solicitând a se verifica și motivul amânării cauzei la termenul anterior.
Curtea, din verificarea caietului grefierului de ședință, constata eroarea materiala strecurata în încheierile anterioare și, în urma verificărilor efectuate în caietul de ședința al grefierului, observa că la ultimul termen cauza s-a amânat din cauza lipsei de procedura cu inculpata, fapt ce se coroborează cu citativul aflat la fila 7 dosarului.
Astfel, dispune rectificarea practicalei încheierii de ședința în sensul ca recurenta inculpata din prezenta cauza penala se numește.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 03.09.2009, pronunțata de Tribunalul București - Secția a II a Penala, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate, considerând că nu mai exista temeiuri care sa impuna privarea acesteia de libertate.
Consideră că instanța nu a avut în vedere faptul că în rechizitoriu s-a reținut poziția constant sincera a inculpatei și contribuția acesteia la identificarea altor persoane care au avut participație la aceasta fapta penala.
De asemenea, susține că instanța de fond nu a avut în vedere nici circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta având trei copii minori in întreținere, nefiind cunoscută cu antecedente penale.
Considera ca nu există dovezi ca inculpata ar prezenta pericol pentru ordinea publica, nefiind îndeplinite disp. art. 148 lit. f și C.P.P. solicita revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acesteia în stare de libertate, precizând ca se va prezenta ori de cate ori va fi chemata in fata instanței de judecata si nu va încerca sa impieteze aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Susține ca instanța de fond a reținut și circumstanțe favorabile inculpatei, respectiv ca se afla la primul conflict cu legea penala, insa a menținut în mod temeinic și legal măsura arestării preventiva față de aceasta, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei masuri nu s-au schimbat, având in vedere natura infracțiunii, modalitatea în care a fost săvârșită, suma de bani care s-a încercat să se obțină de la cele doua parți vătămate, folosirea de intermediari in comiterea faptei.
De asemenea, solicita a se avea in vedere si infracțiunile de mijloc de care s-a folosit inculpata, respectiv utilizând acte de identitate false, actele de proprietate a unor terți in cauza.
Apreciază ca sunt îndeplinite cele doua condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f C.P.P. astfel ca solicita respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta - inculpata, având ultimul cuvânt, potrivit disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă solu ția la aprecierea instanței de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 03.09.2009 a Tribunalului București, Secția I-a Penală(dosar nr.-), constată:
Prin încheierea de ședință din03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr.-, conform art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpații și, iar în temeiul art.3001alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură, pentru ambii inculpați.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Prin Rechizitoriul nr.2896/P/2007 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prevăzută de art.26 raportat la art.20 raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art.20 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev.de art.31 rap.la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, fals privind identitatea, prev. de art.293 Cod penal, cu aplicarea cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 Cod penal rap.la art.288 Cod penal, fiecare cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și, în stare de libertate, sub incidența art.145 Cod procedură penală, inculpatul.
În fapt, s-a reținut - în esență - că, la data de 01.06.12007 și, respectiv la 07.06.2007, inculpatul i-a pus la dispoziție inculpatei documente false de identitate și de proprietate pentru terenul situat în B,-, sector 1, proprietatea soților G și, ajutând-o pe aceasta să împuternicească printr-o procură specială pe inculpata să vândă imobilul mai sus-menționat și, ulterior, să îl vândă inculpatului. De asemenea, inculpatul, împreună cu inculpatul și cu învinuita, l-au ajutat pe un autor necunoscut să vândă imobilul situat în B,-, sector 1, proprietatea părții vătămate, învinuitul - punându-i la dispoziție documente false de identitate și proprietate. Totodată, s-a mai reținut că, în datele de 01.06.2007 și 07.06.2007, inculpata, folosind documente false de identitate și proprietate, a substituit-o pe numita și a împuternicit-o pe învinuita să vândă imobilul și, ulterior, a vândut imobilul din B,-, sector 1 lui, valoarea prejudiciului fiind de 270.500 EURO.
Inculpații și au rost arestați preventiv în faza de urmărire penală, în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 120/UP/8.05.2009 și respectiv nr.121/UP/8.05.2009, emise de către Tribunalul București - Secția I-a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.148 lit. F Cod proc. pen. și art.1491C.P.P. măsura arestării preventive fiind prelungită în mod succesiv la datele de 29.05.2009. 1.07.2009 și, respectiv, 31.07.2009.
Potrivit dispozițiilor art.3001Cod proc.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivii art.3001alin.3 Cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea art.1491Cod proc.pen. fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 681Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit.f Cod proc.pen. motiv pentru care, a constatat legalitatea și temeinicia acesteia.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în ceea ce privește condițiile prevăzute de art.143 Cod proc.pen. instanța a avut în vedere: declarațiile martorilor, planșe foto, procese-verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale de recunoaștere după planșa foto documente autentice ridicate din arhivele notariale și de la Direcțiile de Taxe și Impozite Locale, cazierele judiciare ale inculpaților, din care rezultă că aceștia au mai săvârșit infracțiuni de înșelăciune, cu ocazia efectuării de tranzacții imobiliare, precum și declarațiile de învinuiți și inculpați.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest din urmă aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin.final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Or, în speță, se constată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor reținute în sarcina acestora și perioada de timp în care aceștia au acționat.
Pe lângă roate acestea, se rețin și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale,dovedind, astfel, perseverență infracțională.
Împrejurarea că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, nu este de natură, prin ea însăși, să ducă la concluzia că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați (care aduc atingere siguranței circuitului civil al bunurilor), rolul lor în cadrul acestei grupări infracționale, împrejurarea că faptele de genul acelora pentru care sunt cercetați inculpații cunosc o creștere alarmantă, duc la constatarea incidenței art.148.f C.P.P. cu privire la acești inculpați.
Prin prisma celor mai sus arătate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților și se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 C.P.P. în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, pentru justa ei soluționare.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpata,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că recurenta din prezenta cauză este cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, constând în aceea că a vândut în baza unei împuterniciri false mai multe imobile.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile, apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de tâlhărie.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de recurentă s-a dispus anterior, la 8.05.2009 de către Tribunalul București, fiind prelungită ulterior; încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului nr.121/8.05.2009 și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că, anterior, a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpata din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru înșelăciune - dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune în concurs real cu infracțiunea de fals în declarații și complicitate la fals în înscrisuri oficiale.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
În analiza a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că inculpata să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatei declarat împotriva Încheierii din 03.09.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală (dosar nr.-).
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
