Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2269/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1342
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către recurenții-inculpați, ță Ștefania, ț iu, Miriu ță, și împotriva încheierii din data de 15.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-inculpate și ță Ș tefania, aflate în stare de arest și asistate juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/01.10.2009 (fila 7), recuren ț ii-inculpa ți țiu ș i, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/01.10.2009 (fila 6), recuren ț ilor-inculpa ț i Miriu ță, și, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/02.10.2009 (fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentelor-inculpate și ță Ștefania, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate, considerând ca nu mai exista noi temeiuri care sa impună menținerea măsurii arestării preventive.
Precizează că s-a arătat că în bata indiciilor temeinice există presupunerea rezonabilă că inculpata a săvâr it fata care i-a fost re ținută, însă vis-a-vis de pericolul social care îl prezintă, apărarea consideră că acesta trebuie demonstrat și nu prezumat.
Astfel, s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestării preventive, probele care o incriminează fiind doar declara țiile investigatorului sub acoperire și cele ale colaboratorului sub acoperire, care au precizat că inculpata a mers la o adresă pentru a duce o cantitate de droguri.
Precizează că de la momentul când s-a re ț inut că ar fi săvâr șit fapta ș i până la momentul re ținerii inculpatei, aceasta s-a aflat în stare de libertate, iar în această perioadă de timp nu a comis alte fapte de natură penală și nu a lezat drepturile niciunei persoane.
În opinia apărării, inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, considerând că nu trebuie să se confunde acesta cu pericolul social al faptei, mai mult trebuie re ț inut faptul că inculpata a recunoscut că s-a aflat în respectiva loca ț ie, însă era în rela ii de prietenie cu investigatorul, consumând droguri împreună.
De asemenea, solicită a se avea în vedere ș i circumstan ț ele personale ale inculpatei, care are un copil minor în între ț inere, considerând că procesul penal se poate desfă șura și cu aceasta în stare de libertate.
Fa ță de recurenta-inculpată ță Ștefania apărarea solicită de asemenea admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu aceasta în stare de libertate.
Consideră că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică potrivit dispozi ț iilor art. 148 lit. f C.P.P. neexistând probe în acest sens la dosarul cauzei, mai mult cu privire la aceasta nu există niciun denun ț.
Precizează că inculpata a recunoscut că s-a aflat în locul unde investigatorul a precizat că s-a hotărât traficul de droguri, însă de la momentul când s-a re ț inut că ar fi săvâr șit fapta ș i până la momentul re ținerii, inculpata nu a mai comis alte fapte penale.
În concluzie, solicită admiterea recursului și continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate, precizând că are ș i un copil minor în între ținere.
Apărătorul ales al recuren ț ilor-inculpa ți țiu și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu inculpa ț ii în stare de libertate, sus ț inând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fa ț ă de ace știa.
Sus ț ine că din probatoriul administrat, respectiv din declara ț iile martorilor coroborate cu declara țiile investigatorului ș i colaboratorului cu identitate protejată, nu rezultă că ar fi vinovat de această infrac ț iune, niciunul dintre ace știa nedeclarând că ar fi luat droguri de la inculpatul țiu.
De asemenea, precizează că nici ceilal ț i co-inculpa ți nu au declarat că ar fi cumpărat droguri de la acest inculpat.
În ceea ce prive ș te pericolul pentru ordinea publică, astfel cum este prevăzut de art. 148 lit. f teza a II a C.P.P. apărarea consideră că nu este îndeplinit, circumstan ț ele personale ale inculpatului venind în sprijinul acestuia, existând la dosar adeverin ț ă de la locul de muncă din care rezultă că beneficia de venituri licite, care îi asigurau un trai de via ță decent.
Mai mult, arată că inculpatul, la momentul când a aflat că s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, s-a prezentat de bunăvoie și s-a predat organelor de urmărire penală.
Solicită a se avea în vedere circumstan ț ele persoanle ale inculpatului, care are trei copii minori în între ținere, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat și la persoana inculpatului și la modul cum este privit acesta în societate.
Referitor la recurentul-inculpat concluziile apărării sunt acelea și, în sensul admiterii recursului și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, conform fi ei sale de cazier și avea un loc de muncă stabil.
Apărătorul desemnat din oficiu recuren ț ilor-inculpa ț i Miriu ță, și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu inculpa ții în stare de libertate, apreciind că după perioada de un an de la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă temeiurile avute în vedere și nu au apărut altele noi care să impune privarea acestora de libertate.
Precizează că, fa ț ă de inculpa ții, ș i, ini țial s-a respins propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive ș i timp de două săptămâni au fost cerceta ț i în stare de libertate. Arată că la acest moment cauza se află în faza procesuală a fondului și nu există niciun risc ca inculpa ț ii să împieteze buna desfă șurare a procesului penal ori să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită a se re ține faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale ș i nu există probă certă care să conducă la vinovă ția acestuia.
Arată că la data când a fost emis mandatul de arestare inculpatul se afla în tratament de dezintoxicare, solicitând de asemenea să se aibă în vedere că are ș i un copil minor în între ținere.
În ceea ce prive ș te recurentul-inculpat, apărătorul solicită a se avea în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, are patru copii minori în între ținere, iar la data când a fost arestat avea loc de muncă, fiind mecanic auto.
De asemenea, solicită a se avea în vedere ș i circumstan ț ele personale ale celorla ț i inculpa ț i, arătând că recurenta Miriu ț ă are un copil minor în între ținere, iar recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale ș i nu există probe certe că acesta a săvâr ș it fapta care i s-a re ț inut în sarcină, operând astfel prezum ț ia de nevinovă ție conform art. 52.
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, considerând că în cauză în mod corect s-a făcut aplicarea disp. art. 3002rap. la art. 160bC.P.P. întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Consideră că se încearcă să se minimalizeze pertinența probelor administrate în cauză, însă acestea dovedesc participația inculpaților săvârșirea infracțiunii de trafic de heroină și consum de heroină.
Astfel, există indicii temeinice referitoare la comiterea faptelor și subzistă pericolul pentru ordinea publică întrucât acest pericol se apreciază în funcție de circumstanțele personale ale inculpaților. Or majoritatea inculpaților din prezenta cauză sunt fără ocupație, inculpatul este recidivist și prezintă un risc criminogen ridicat, inculpații și au mai încălcat legea penală în minorat.
De asemenea, precizează că inculpații au manifestat o atitudine nesinceră, iar instanța de fond a apreciat în mod corect că există riscul să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că nu s-a îndeplinit termenul rezonabil, statuând rezonabilitatea unui proces în funcție de complexitatea cauzei și de modul cum inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului.
În concluzie, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Recurentul - inculpat ță Ștefania, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită a fi judecată în stare de libertate, arătând că a recunoscut că se droga împreună cu colaboratorul.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită a fi judecată în stare de libertate.
Recurentul - inculpat Miriu ță, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că este de acord cu apărătorul său.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită a fi judecat în stare de libertate, arătând că are contract de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreținere. Mai mult, susține că nu s-a dovedit că a traficat droguri, era numai consumator.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită a fi judecat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită a fi judecată în stare de libertate, precizând că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat în fața instanței de judecată.
Recurentul - inculpat țiu, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că este de acord cu apărătorul său și precizează că avea loc de muncă, câștigând un salariu foarte bun, respectiv 1010 euro/lună. Susține că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat în fața instanței de judecată. Arată că îi cunoaște pe inculpați întrucât locuiesc în același cartier și consideră că din această cauză este acuzat de infracțiunea de trafic de droguri.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită a fi judecat în stare de libertate, arătând că este arestat de un an și nu există probe la dosar care să-l incrimineze.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 15.09.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, zisă "", zisă "", și.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 143 Cod procedură penală rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Au fost avute în vedere de către instanța de fond, probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care sunt cercetați și că prezintă un real pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, respingându-se totodată cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate în cauza penală de față.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, apărătorul inculpatelor și a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu acestea în stare de libertate, întrucât nu există temeiuri noi care să justifice existența art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Au mai fost invocate de către apărător atât lipsa antecedentelor penale cât și împrejurarea că inculpata are un copil minor în întreținere.
Apărătorul inculpaților și a criticat încheierea pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, atâta timp cât aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică și realizau venituri până la data arestării preventive, conform adeverințelor de la dosar.
Apărătorul inculpaților, și a susținut că se impune revocarea măsurii arestării preventive întrucât după o perioadă de 1 an de zile de arest, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă.
Au fost invocate de către apărare, lipsa antecedentelor penale cât și împrejurarea că inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție prev. de art. 52Cod procedură penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a Cod penal și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; pentru infracțiunea prev. de art. art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000; pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; și pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal; pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; pentru infracțiunea art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.
Conform actelor dosarului inculpatele și au fost arestate preventiv în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea, în conformitate cu același caz prev. de art. 148 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă la 03.10.2009 și a inculpaților și, și.
În fapt, se reține că la datele de 18.03.2008, 21.03.2008, 26.03.2008, 28.03.2008, 02.04.2008, 08.04.2008, și au vândut mai multe doze de heroină colaboratorilor acoperiți "! - nume de cod, " " - nume de cod și " " - nume de cod, procurate în prealabil de la inculpatul.
Critica apărării în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală nu poate fi primită de instanța de recurs.
Așa cum mai s-a arătat, arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus ca urmare a îndeplinirii condițiilor prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică rezultă din natura faptelor de trafic de droguri de mare risc pentru care sunt cercetați penal, prin raportare la art. 143 Cod procedură penală.
Existența dispozițiilor legale mai invocate, respectiv art. 143 Cod procedură penală în ceea ce îl privește pe inculpatul, rezultă din coroborarea probelor administrate până la această dată, respectiv declarații martori, investigatori și colaboratori cu identitate protejată, așa încât susținerea apărării este lipsită de temei și sub acest aspect.
Lipsa antecedentelor penale a inculpaților, cât și împrejurarea că unii dintre inculpații arestați preventiv au copii minori în întreținere nu pot constitui motive de revocarea a măsurii arestării preventive conform art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, atâta timp cât temeiul care a determinat arestarea preventivă, art. 148 lit. f Cod procedură penală nu a încetat.
Deasemenea nici termenul de 1 an de arest preventiv al inculpaților, precum nici existența dispozițiilor art. 52Cod procedură penală invocate de apărare, nu pot constitui motive de punere în libertate a inculpaților, în condițiile în care nu a fost încălcat art. 5 alin. 3 din CEDO:
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați, și la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpații, și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./13.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
