Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1344/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 9008/2/2009
2268/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1344
Ședința publică din 01 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 15.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penala, in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.19028/01.10.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 7).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, considerând că este netemeinică și nelegală, precizând că în mod eronat s-a reținut că apărarea a solicitat revocarea măsurii arestării preventive.
Susține că apărarea a solicitat punerea în libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură prev. de art. 145.C.P.P. însă instanța de fond nu a motivat în nici un fel această din urmă cerere.
Astfel, apărătorul consideră a fi incidente cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 9 și pct. 10.C.P.P. respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
În concluzie, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că au fost consemnate concluziile apărătorului în sensul că s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, citând din cuprinsul încheierii de ședință următoarele: "apreciind că s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive" și s-a solicitat, de asemenea înlocuirea măsurii arestării preventive.
Precizează că revocarea măsurii arestării preventive are loc în situația în care nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive.
Într-adevăr arată că nu există o pronunțare a instanței sub aspectul unei cereri de înlocuire, însă modalitatea în care s-a menținut starea de arest nu este criticată de apărare.
Consideră că este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10.C.P.P. în ceea ce privește nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, neexistând nici motivare sub acest aspect.
În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive, întrucât apărarea nu a criticat acest aspect, consideră încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin urmare, concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt de admiterea a recursului, de casare a încheierii în parte și de trimitere spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă solu ț ia la aprecierea instan ței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, printre altele, în temeiul art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, reținând ca relevante în acest sens următoarele mijloace de probă administrate până la acel moment procesual și aflate la dosar.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, din modalitatea concretă și circumstanțele reale de comitere a acestora, din împrejurarea că securitatea relațiilor sociale a fost în mod vădit periclitată prin comiterea acelor infracțiuni, dar și din faptul că inculpatul nu vreo ocupație sau vreun loc de muncă.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal (la data de 22 septembrie 2009) inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 24 septembrie 2009.
În dezbaterile asupra recursului și în cuvântul personal, inculpatul recurent, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea, în ceea ce îl privește, a măsurii preventive, contestând numai îndeplinirea condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, referitoare la existența unui pericol concret pentru ordinea publică și a învederat că în mod eronat s-a reținut că apărarea a solicitat revocarea măsurii arestării preventive.
S-a susținut că apărarea a solicitat punerea în libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură prev. de art. 145 Cod procedură penală, însă instanța de fond nu a motivat în niciun fel această din urmă cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra subzistenței temeiurilor de fapt și de drept (art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului (la data de 30 mai 2009), precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia, cu caracter preventiv.
Astfel, inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de deținere de droguri de risc fără drept în scopul comercializării, deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, punerea la dispoziție a locuinței cu știință în scopul consumului ilicit de droguri și îndemnul la consum ilicit de droguri, urmat de executare, prevăzute de art.2 alin.1; art.4 alin.1; art.5 și art.11 alin.1, toate din Legea nr.143/2000 (pedepsite cu închisoare de până la 15 de ani), fiind acuzat că, la data de a deținut la locuința sa, fără drept, cantitatea de 197, 47 gr. cannabis (drog de mare risc), în vederea comercializării, iar în cursul lunii noiembrie 2008 pus la dispoziție, cu bună știință locuința pentru consumul ilicit de droguri (cannabis), oferind martorilor, și, precum și numitului, țigări confecționate artizanal ce conțineau cannabis, îndemnându-i pe susnumiți să consume din cannabisul pe care-l deținea, îndemn ce a fost urmat de executare, iar cantitatea rămasă de cannabis, respectiv 17,40 gr a fost predată ulterior, la data de 05.12.2008, organelor de poliție de denunțătoarea, mama inculpatului.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap.la art.148 lit.f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la revocarea măsurii arestării preventive, Curtea arată că aceasta are loc în situația în care nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, ceea ce - astfel cum s-a menționat - nu este cazul în speță.
Cu toate acestea, la examinarea din oficiu a încheierii atacate, Curtea constată că, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, față de împrejurarea că Tribunalul nu s-a pronunțat pe aspectul cererii de înlocuire, precum și faptul că modalitatea în care s-a menținut starea de arest nu este criticată de inculpat, prin apărătorul său ales.
Din practicaua încheierii de ședință din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală, Curtea reține că inculpatul, prin apărătorul său ales, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar din dispozitivul aceleiași hotărâri nu rezultă că instanța de judecată s-ar fi pronunțat în vreun fel (respingere sau admitere) asupra acestea.
În aceste condiții, Curtea apreciază că Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială pentru inculpat, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515punct 2, litera1, din Codul d e procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală (dosar nr-), va casa, în parte, încheierea atacată și, rejudecând, în fond va trimite cauza, spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, constatând că în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive, încheierea instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman (dosar nr-).
Casează, în parte, încheierea pronunțată și rejudecând în fond:
Trimite, cauza spre rejudecare, la aceiași instanță, Tribunalul Teleorman, pentru soluționarea cererii de înlocuire a arestării preventive.
Cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
