Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 135
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
Președinte I - -
JUDECĂTOR 1: Iulia Elena Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul A, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 03.03.2008 a Tribunalului Iași, prin care a fost menținută măsura de arest preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent A, în stare de arest asistat de av., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat inculpatul recurent precizează că își menține recursul.
Apărătorul inculpatului recurent, av. și reprezentantul parchetului, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent A, având cuvântul, arată că în ce-l privește pe inculpat au apărut elemente noi care în loc să-i agraveze situația o diminuează. Mai exact s-au realizat confruntări între inculpat și numitul și acesta din urmă, potrivit procesului verbal de confruntare, spune "nu am primit sau cumpărat vreo cantitate de droguri de risc de la inculpatul A". În ceea ce privește pe numitul despre care se spune că ar fi primit de la inculpat un gram de rezină de canabis, relevantă este declarația acestuia din care rezultă "îl cunosc pe A, nu sunt într-o relație prea bună cu el. La începutul lunii noiembrie, nu rețin data exactă m-am întâlnit cu acesta la sala de jocuri la Cotnari. Acesta mi-a dat o bucățică mică de hașiș pentru aof uma. Nu i-am dat nici un pentru hașiș, l-am fumat singur." Totuși tribunalul a considerat că este necesară menținerea măsurii din motive pe care apărarea nu reușește să le identifice în ce-l privește pe inculpat. Instanța de fond se mulțumește să constate că "măsura arestării preventive a fost luată și prelungită succesiv cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal", după care sunt preluate niște articole, niște citate din încheierile anterioare.
Art. 136.C.P.P. în alin.1 face o ierarhizare a măsurilor preventive care pot fi luate în cazul unei persoane trimise în judecată și în ce privește aplicarea măsurii, există un alin. 8 care se referă la faptul că măsura aplicabilă trebuie să fie luată în concordanță cu mai multe elemente. Or în cauză, nu s-a făcut nici o analiză a elementelor care ar face justificată luarea măsurii, mai mult s-a procedat într-o manieră în care s-ar crede că doar măsura arestării preventive ar exista pentru inculpat.
Solicită ca instanța de recurs să analizeze toate susținerile care au fost făcute de apărătorul din fața instanței de fond și, totodată, să mai analizeze cauza în raport de disp.art. 143.pr.pen. întrucât probele existente nu conturează săvârșirea vreunei fapte de către A, practic toate probele au un caracter circumstanțial. Mai mult decât atât există un proces-verbal de confruntare din care rezultă exact contrar celor reținute de instanță. Orice pericol pentru ordinea publică pentru a fi concret trebuie să fie indicat prin susțineri concrete, ori nu se precizează probele din care să rezulte că ordinea publică ar fi prejudiciată prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Pentru toate cele expuse în fața instanței de recurs cât și pentru cele susținute de apărătorul de la fond, consideră încheierea netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond nu a făcut dovada administrării unor probe și indicii temeinice care să justifice bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că dosarul se află de un timp pe rolul instanței astfel că aceasta a avut timp suficient să-l aprofundeze, să contestate că există administrate probe și indicii temeinice care să justifice bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care se află în această situație, context în care în mod corect a apreciat că subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă luarea acestei măsuri. Apreciază că nu sunt elemente care să comporte îndoieli cu privire la probele din dosar. Pentru aceste considerente apreciază recursul ca nefondat și pune concluzii de respingere, ca atare.
Inculpatul recurent A, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, a recunoscut și recunoaște că este consumator de hașiș, solicită să fie lăsat în stare de libertate.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 3 martie 2008 Tribunalului Iași, în baza art. 300 indice 1 alin.1 și 3.pr.pen. s-a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv a inculpaților și A, măsură care a fost menținută.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut următoarele:
"Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală prin prisma legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, instanța constată că față de inculpații A și măsura arestării preventive a fost luată și prelungită succesiv cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 300 indice 1.pr.pen. potrivit cărora, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, instanța, după primirea dosarului, poate să dispună fie revocarea măsurii arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai există sau nu există temeiuri noi care să impună măsura arestării preventive, fie menținerea acestei măsuri, când constată că temeiurile inițiale impun privarea de libertate sau există temeiuri noi
care justifică privarea de libertate.
În speță, din analiza tuturor actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților există și în momentul de față, neintervenind nici un element care să conducă la concluzia că aceste temeiuri au încetat ori s-au modificat ci, dimpotrivă, se apreciază că în raport de natura și importanța relațiilor sociale pretins lezate, faptele bănuit a fi săvârșite de inculpați, întinderea și modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, se apreciază că temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate și, în consecință, văzând și disp.art. 300 indice 1 alin.3 pr.pen."
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că probele cauzei care au caracter circumstanțial nu conturează săvârșirea vreunei fapte de către inculpatul Există un proces verbal de confruntare din care rezultă contrar celor reținute de instanță.
Conform art. 136.pr.pen. în alin.1 există o ierarhizare a măsurilor preventive care pot fi luate împotriva unei persoane trimise în judecată, și în conformitate cu alin.8, măsura aplicabilă trebuie luată în concordanță cu mai multe elemente. Or în cauză, nu s-a făcut nici o analiză a elementelor care ar face justificată luarea măsurii.
Orice pericol concret pentru ordinea publică pentru a fi concret trebuie să fie indicat prin susțineri concrete.
Recursul este nefondat.
Prin rechizitoriul Parchetului - Biroul Teritorial Iașis -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și A, ambii pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. de art. 26 din pen. raportat la art. 3 alin.1 Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004, art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Cauza se află în cursul cercetării judecătorești, la primirea dosarului instanța de fond verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Inculpatul este arestat preventiv de la data de 07.11.2007 în cursul urmăririi penale, măsura fiind prelungită succesiv cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.
Temeiurile inițiale de arestare nu s-au modificat și nu au încetat în așa fel încât să fie operabile disp.art. 139.prn. pen. privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, și aceste temeiuri fiind actuale justifică și motivează continuarea privării de libertate a inculpatului.
În continuare există indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat. Infracțiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite de lege cu închisoarea peste 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în sensul în care a fost afectată ordinea publică prin presupusa încălcare a normelor de încriminare care protejează valori sociale legate de sănătatea publică.
Potrivit art. 136 alin.8 pr. pen. alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În speță, alegerea măsurii s-a făcut la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului, când instanța s-a raportat la gradul de pericol social al infracțiunilor de trafic de droguri și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni care sunt sancționate de lege cu pedepse ridicate. S-a considerat că prezervarea ordinii publice este prevalentă.
Față de scopul măsurii preventive de a asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru protejarea ordinii publice care ar fi periclitată prin lăsarea în libertate a inculpatului, cum temeiurile inițiale de arestare nu au încetat și nu s-au modificat, iar cauza se află în etapa cercetării judecătorești, în faza de început anterior interogării inculpaților și administrării de probe, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului dispusă este legală și temeinică.
Durata termenului de arestare preventivă a inculpatului este rezonabilă, dată fiind etapa procesuală în care se află cauza, diligența organelor judiciare în desfășurarea procedurilor.
Așa fiind, conform art. 385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va menține încheierea penală atacată.
Văzând și disp.art. 192.pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 3.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Tatiana
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/25.03.2008
Tribunalul Iași:
Judec.
Dosar nr-
Emisă la data de 12.03.2008
CĂTRE,
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 135 din 12.03.2008 privind pe inculpatul recurent A, fiul lui și, născut la data de 02.08.1980, un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr-
Decide:
"Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 3.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2008."
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Elena Scriminți, Tatiana
