Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1355/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.9067/2/2009
2283/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1355/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea în libertate a acesteia, arătând că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, sens în care susține că durata acestei măsuri, de aproximativ 4 ani, a depășit limitele unui termen rezonabil și, în plus, inculpata nu mai prezintă un pericol public concret.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.160 alin.3 corob. cu art.3002din Codul d e procedură penală, întrucât se mențin și în prezent temeiurile care au determinat luarea față de inculpată a măsurii arestării preventive, având în vedere infracțiunile pentru care aceasta este judecată, respectiv trafic de droguri de mare risc (heroină) prin folosirea unui minor și punerea locuinței sale la dispoziția consumatorilor, gravitatea deosebită a acestor fapte constituind un motiv temeinic pentru privarea ei în continuare de libertate, deoarece dovedește pericolul concret pe care inculpata îl prezintă pentru ordinea publică. În ceea ce privește termenul rezonabil al detenției, apreciază că, în raport cu faptele comise de inculpată și având în vedere înseși hotărârile pronunțate de în materia arestului preventiv, acesta nu a fost depășit, chiar dacă, în prezent, cauza se află în curs de rejudecare, după casarea unei prime hotărâri de condamnare.
Recurenta inculpată, personal, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut și regretă faptele comise, însă consideră că nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, fiind arestată preventiv de aproximativ 4 ani, motiv pentru care solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 15 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art.3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv, între alții, a inculpatei (zisă "", fiica lui și, născută la data de 01 iulie 1972, deținută în baza nr.462/UP/09.12.2005 emis de Tribunalul București - Secția I Penală).
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată, rin p. Rechizitoriul nr.651/D/P/2005 din data de 26 mai 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.14 alin.1 lit.c și d din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, fiind acuzată că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, în perioada ianuarie - decembrie 2005, folosind și minori, a deținut, a vândut, a intermediat vânzarea și a oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină (drog de mare risc) mai multor consumatori, dintre care unii minori, de pe raza municipiului B, obținând astfel pentru sine diferite sume de bani și, de asemenea, a pus la dispoziție locuința sa din B, sectorul 5, cu știință și cu titlu gratuit, mai multor persoane, în vederea consumului de droguri, fapte care au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile colaboratorilor și martorilor audiați sub altă identitate, declarațiile învinuiților față de care a fost începută urmărirea penala pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, procesele verbale de recunoaștere de pe fotografie, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de judecător.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art.3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală, precum și cu prevederile art.5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectiv cu jurisprudența dezvoltată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea acestor prevederi, Tribunalul a apreciat că temeiurile de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală), care au determinat arestarea inițială a inculpatei, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acesteia și, de asemenea, că durata detenției sale nu depășește un termen rezonabil.
În acest sens, Tribunalul a reținut, pe de o parte, că, din probatoriul anterior menționat, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată, iar, pe de altă parte, că lăsarea acesteia în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică (având în vedere natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a acelor fapte, care violează în mod grav regulile de conviețuire socială, reacția publicului față de ele, precum și existența unei temeri justificate că, o dată eliberată, inculpata și-ar putea relua activitatea infracțională) și, totodată, este de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, în ceea ce privește aflarea adevărului, situație în care menținerea sa în stare de arest preventiv corespunde și scopului reglementat de art.136 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recursîn termenul legal (la data de 18 septembrie 2009)inculpata, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatei a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 28 septembrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, inculpata, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat punerea sa în libertate, pe motiv că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea ei preventivă, sens în care a susținut că durata acestei măsuri, de aproximativ 4 ani, a depășit limitele unui termen rezonabil și, în plus, nu există probe că, în prezent, ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 09 decembrie 2005, în baza nr.462/UP emis la aceeași dată de Tribunalul București - Secția I Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.h (devenit art.148 lit.f, după intrarea în vigoare a Legii nr.356/2006) din Codul d e procedură penală, reținându-se la acel moment că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, inculpata a fost trimisă în judecată, la data de 26 mai 2006, prin Rechizitoriul nr.651/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind acuzată de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.14 alin.1 lit.c și d din Legea nr.143/2000 și respectiv a infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri, în formă continuată, prevăzută de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al celor două infracțiuni concurente fiind comise, potrivit actului de sesizare, în perioada ianuarie - decembrie 2005.
Examinând temeiurile inițiale ale arestării preventive, Curtea constată că, deși există probe și indicii temeinice - conform art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală - care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile de care este acuzată (aspect pe care, de altfel, aceasta nici nu îl contestă), în prezent acele temeiuri s-au schimbat, motiv pentru care se impune, potrivit art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, înlocuirea măsurii respective cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, și anume obligarea de a nu părăsi țara.
Astfel, referindu-se la cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală (singurul reținut a fi incident în privința inculpatei), Curtea constată că, la momentul procesual de față, nu se identifică date sau fapte, concrete și pertinente, care să conducă în mod rezonabil la concluzia existenței unui pericol real și actual pentru ordinea publică, lipsind practic orice dovadă că, în prezent, aceasta ar fi în mod efectiv, iar nu doar pur ipotetic, amenințată prin lăsarea inculpatei în libertate.
În încheierea recurată, evaluarea acestui pericol s-a făcut îndeosebi în raport cu natura și gravitatea infracțiunilor ce fac obiectul acuzațiilor aduse inculpatei, cu împrejurările în care se presupune că acestea ar fi fost comise și cu reacția negativă a opiniei publice față de asemenea fapte.
Contrar acestei opinii, Curtea constată că, dacă inițial gravitatea (în concret, ridicată) a acuzațiilor și reacția societății față de faptele săvârșite au putut justifica într-adevăr concluzia existenței unei stări de pericol pentru ordinea publică, ca temei al arestării preventive, în prezent - după aproximativ 3 ani și 10 luni de la luarea măsurii - acestea nu mai pot legitima, ele singure, în lipsa oricăror date și informații de actualitate, privarea de libertate a inculpatei.
În egală măsură, pericolul reluării de către inculpată a activității infracționale, reținut de asemenea în încheierea recurată, nu se întemeiază nici el pe aspecte actuale, care să își găsească suportul probatoriu în piesele dosarului și care să facă cel puțin plauzibilă intenția acesteia de a proceda astfel, cu atât mai mult cu cât ea nu este cunoscută cu antecedente penale.
Pornind de la premisele enunțate, lipsa de temeinicie a privării de libertate a inculpatei este cu atât mai evidentă în cauza de față, unde se constată prelungirea nejustificată a judecății - dincolo de limitele termenului rezonabil ce trebuie să caracterizeze, cu precădere, un proces penal în care persoana acuzată este arestată preventiv - din motive ce exclud orice culpă a acesteia.
În concret, Curtea reține că, într-un prim ciclu procesual, inculpata a fost condamnată în fond, prin Sentința penală nr.366 din data de 27 martie 2008 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Sentința anterior menționată a fost ulterior desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare în fond, prin Decizia penală nr.208/A din data de 19 septembrie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală (menținută prin Decizia penală nr.896/R din data de 13 martie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție), pentru unicul motiv că, în minuta și dispozitivul acesteia, nu s-au menționat datele personale ale inculpaților condamnați.
În rejudecare, cauza - înregistrată din nou pe rolul instanței de fond la data de 04 mai 2009 - a parcurs până în prezent nu mai puțin de șapte termene, la care, în mod succesiv, s-a dispus amânarea judecății, fără a se realiza vreun act de cercetare judecătorească, pentru motive străine de inculpata recurentă. Astfel, la termenele din 07 mai 2009, 04 iunie 2009, 02 iulie 2009, 23 iulie 2009 și 09 septembrie 2009, cauza a fost amânată pe fond, fie pentru lipsă de procedură cu alți inculpați, fie pentru lipsa de apărare a altor inculpați, iar la termenele din 07 august 2009 și 15 septembrie 2009 s-a pus în discuție exclusiv starea de arest preventiv a inculpaților aflați în această situație.
Astfel fiind, Curtea constată că, dacă până la momentul când s-a dispus în mod definitiv trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, prelungirea judecății a fost determinată de complexitatea cauzei, iar arestarea preventivă a inculpatei a fost și ea justificată de necesitatea de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, ulterior acelui moment și pe parcursul etapelor procesuale ce au urmat, privarea de libertate a acesteia nu mai are legitimitate, transformându-se practic - în mod evident nepermis, dată fiind natura eminamente preventivă a măsurii - într-o executare anticipată a unei eventuale pedepse.
În același sens, s-a pronunțat de altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a constatat încălcarea prevederilor art.5 parag.3 în situația când procedura s-a prelungit extrem de mult, din cauza unor întârzieri de care s-au făcut responsabile autoritățile judiciare naționale, ce au eșuat în a manifesta o diligență specială în raport cu durata procedurii în care persoana inculpată este privată de libertate (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 31 iulie 2003 pronunțată încauza Al Akidi contra Bulgaria).
Or, și în speță, trimiterea cauzei spre rejudecare în fond și amânarea succesivă ulterioară a judecății, timp de aproximativ 6 luni, pentru motive care nu au nicio legătură cu inculpata arestată preventiv, neputând fi influențate de aceasta sau imputate ei, constituie tocmai dovada lipsei unei asemenea diligențe speciale, care este impusă instanțelor judecătorești și de legislația internă (art.293 din Codul d e procedură penală).
Sub aspect procedural, examinând conținutul reglementării cuprinse în art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se poate face oricând, inclusiv din oficiu, atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale, prin urmare inclusiv cu ocazia verificării arestării preventive în cursul judecății, conform dispozițiilor art.3002din Codul d e procedură penală, dar și a soluționării recursului ce vizează o încheiere pronunțată pe temeiul acestor dispoziții, cum este cazul în speță.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursul declarat de inculpata, va casa în parte încheierea atacată și, rejudecând în fond, va înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, conform art.139 alin.1 rap. la art.1451alin.1 din Codul d e procedură penală, dispunând, drept urmare, și punerea ei de îndată în libertate, dacă nu este arestată în altă cauză.
În temeiul art.1451alin.2 din Codul d e procedură penală, va impune inculpatei ca, pe durata noii măsuri, să respecte obligațiile prevăzute în art.145 alin.11lit.a, b, c, d din Codul d e procedură penală, respectiv: să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemată; să se prezinte la organele de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.22din Codul d e procedură penală, va atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive sau a obligațiilor care îi revin pe durata acesteia, se va lua față de ea măsura arestării preventive.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate, întrucât nu fac obiectul prezentului recurs.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a inculpatei, fiind suportat din fondul, potrivit art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admite recursul declarat de inculpata ( zisă "", fiica lui și, născută la data de 01 iulie 1972 în B, CNP -) împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.139 alin.1 rap. la art.1451alin.1 din Codul d e procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării acesteia de a nu părăsi țara.
În temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.11din Codul d e procedură penală, pe durata acestei măsuri, inculpata este obligată să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.22din Codul d e procedură penală, atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive sau a obligațiilor care îi revin pe durata acesteia, se va lua față de ea măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea nr.462/UP din data de 09 decembrie 2005, emis de Tribunalul București - Secția I Penală, dacă nu este arestată în alte cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 15.10.2009
- II.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
