Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 138/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 138/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații - și împotriva încheierii penale din 10.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți - și, aflați în stare de arest, asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Inculpatul recurent, în motivarea recursului arată că dorește să fie judecat în stare de libertate, pentru a-și putea continua studiile și pentru a se angaja. De asemenea, învederează instanței că a recunoscut fapta săvârșită și are un copil minor.
Inculpatul recurent - solicită judecarea sa în stare de libertate în vederea angajării unui apărător.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate, argumentând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. De asemenea, față de împrejurarea că până în prezent au fost administrat probele, cauza aflându-se în faza apelului, iar inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, nu rezultă că prezența inculpaților în stare de libertate ar impieta desfășurarea procesului penal.
Invocă, în apărare, și dispozițiile CEDO referitoare la termenul rezonabil al arestului preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților. Mai mult, inculpații au fost condamnați de instanța de fond la o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
În replică, avocatul inculpaților recurenți solicită ca la pronunțarea asupra prezentelor recursuri să nu se ia în considerare sentința de condamnare pronunțată de instanța de fond, aceasta nefiind definitivă, inculpații beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent -, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentului recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea din pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul - la 10 02 2010 în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 și art. 148 lit. f C.P.P. art. 5 pct. 1 lit. a CEDO, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui G și, născut la data de 28.08.1982, în localitatea T, jud. G, domiciliat în comuna, sat, jud. G, fără forme legale în municipiul Sibiu,-, jud. Sibiu, fără antecedente penale, -, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud,
-, fiul lui și, născut la data de 27.09.1987 în municipiu Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în municipiu Sibiu,- A,. 105, jud. Sibiu, recidivist, -, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud,
Au fost respinse: cererea de revocarea a măsurii arestului preventiv și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de către inculpatul - precum și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 3/2009 a Judecătoriei Avrigs -a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați reținându-se că sunt incidente în cauză disp. art. 148 lit. f C.P.P. constând în aceea că există motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică prin aceea că ar putea influența modul de desfășurare a procesului penal și prin temerea că lăsarea lor în libertate ar îngreuna desfășurarea procesului penal. În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a reținut că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată pentru o altă infracțiune de furt.
Prin sentința penală nr.138/2009 a Judecătoriei Avrig cei doi inculpați au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, fiind menținută măsura arestului preventiv față de aceștia.
La momentul de față, Tribunalul verificând măsura preventivă luată, a constat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind astfel, legală și temeinică. În speță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, inculpații fiind cercetați și condamnați de instanța de fond pentru o faptă sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpaților este dat de modul și împrejurările comiterii faptei, de scopul urmărit de inculpați și de urmările produse.
S-a motivat că până la acest moment, nu au intervenit elemente noi de natură a justifica înlocuirea sau încetarea măsurii luate. În acest sens, s-a reținut faptul că inculpatul este recidivist iar inculpatul este cercetat pentru mai multe fapte comise pe teritoriul județelor Sibiu și B, împrejurări care denotă o perseverență infracțională și o predispoziție în a comite infracțiuni.
Tribunalul a constat că, la momentul actual acest termen rezonabil este în concordanță cu cerințele CEDO.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații solicitând casarea încheierii recurate și, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate, argumentând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. De asemenea, față de împrejurarea că până în prezent au fost administrat probele, cauza aflându-se în faza apelului, iar inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, nu rezultă că prezența inculpaților în stare de libertate ar impieta desfășurarea procesului penal.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin.3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru motivele care vor fi expuse:
În mod corect instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
Astfel,inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță sub învinuirea săvârșirii unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. În speță nu au intervenit elemente care să modifice în mod esențial probele care au stat la baza formulării învinuirii.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații acesta a fost corect evaluat de instanță pornind atât de la activitatea infracțională pretins săvârșită de inculpați cât și de la conduita acestora. În aceste condiții justificat instanța a concluzionat că inculpații prezintă potențial infracțional și că lăsarea lor în libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește durat măsurii preventive a arestului Curtea reține că aceasta nu a fost depășită, raportat la complexitatea cauzei.
Susținerile inculpaților referitoare la conduita sinceră pe parcursul derulării procedurilor judiciare nu reprezintă un argument suficient pentru plasarea acestora în stare de libertate.
De asemenea anumite inconveniente care rezultă implicit din starea de detenție pentru inculpați ori familiile lor nu pot fi avute în vedere la evaluarea necesității menținerii măsurii preventive a arestării.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin.1 pct.1 lit.b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și împotriva încheierii penale din 10.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. inculpații vor fi obligați să plătească statului suma de câte 180 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și împotriva încheierii penale din 10.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 180 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./12.02.2010
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
